Some ironic thoughts of mine (XIX)

Nu imprumuta niciodata bani cuiva care nu are credit la telefon ca sa te sune sa iti ceara bani.

*****

– Ai vazut ce stadion isi face Craiova?

– Nu.

– Pfoa, e foarte tare!

– Aha. Si cine o sa intre in puscarie dupa ce il termina?

*****

– Azi la servici o colega mi-a spus ca sunt un tip inteligent.

– I-auzi! Si tu ce-ai zis la complimentul asta?

– I-am spus ca numai un fraier se poate lasa inselat de aparenta mea inteligenta.

*****

– Ai vazut ca in scolile din Germania li s-a interzis elevelor sa mai poarte fuste scurte ca sa nu ii ofenseze pe refugiatii de religie musulmana?

– Oh, Iisuse, deja a inceput!

– Nu mai ai voie sa zici nici „Iisus”….

*****

– Nu imi place deloc de tine, esti urat cu spume!

– Si ce daca, sunt urat pe banii tai?

La capataiul unei tari bolnave

Acest text a fost scris in 6 iunie 2015, dar publicat in data de 30 decembrie 2019.

Zi de zi urmaresc stirile in speranta ca pot intelege, undeva printre randuri, printre ganduri si printre cuvinte ceea ce se petrece in acest colt de univers in care traiesc, Romania.

Lasand de o parte toate lucrurile care sunt rulate continuu la televizor, in incercarea de manipulare – evidenta – a tuturor cetatenilor, joc in care intra cu sau fara voie comentatorii si analistii politici, imi este clar ca lucrurile scapa de sub control.

O tara in care oamenii isi cer drepturile, in strada, in institutii sau in tacere, in apartamentele fiecaruia; o tara in care deciziile sunt la cheremul unor oameni alesi dintr-o lista de pe care nu poti alege pe nimeni mai bun, in care politicienii aleg sa nu aplice legile din cauza unor alte interese, a unor prioritati ascunse sau pur si simplu, din cauza unei neputinte de a indrepta niste lucruri care au curs in avalansa, an de an, fara ca cineva sa aiba posibilitatea de le repara; o tara in care 25 de ani de tranzitie ne-au adus mai aproape de iesirea din tunel dar ne-am dat seama ca de fapt am iesit pe la capatul ingust al tunelului si ca de aici iese cine poate, cine e mai subtire si se poate strecura mai usor, unde se filtreaza suflete si vieti omenesti mai ceva ca in purgatoriu; o tara in care bolile oamenilor cuprind nu numai corpul ci si sufletul si le amaresc viata si le otravesc mintea, facind-i sa isi piarda judecata si sa devina niste fiare, infometate de foame, de dreptate si de speranta; o tara in care lucrurile incep sa se intample dintr-o joaca a hazardului si in care lucrurile normale sa intampla doar dintr-o pura coincidenta; o tara in care vrei sa traiesti demn dar in schimb te tarasti, scurmind tarana cu ghearele ca sa mergi mai departe, biciuit de nedreptate, de nesiguranta si de mizeria morala ce se scurge din toate partile.

Romania a ajuns acesta tara: in care nu iti poti gasi dreptatea, nu ti se ofera siguranta, nu ti se ofera salariul pentru munca ta, nu ti se ofera tratamentul pentru boala ta, nu ti se ofera rasplata pentru anii munciti pina la batranete, nu ti se ofera o sansa egala de a iti indeplini visurile, nu ti se ofera bucuria de trai. Statul ascuns sub chipuri hidoase, zambete false, discursuri prefacute, legi inventate ad-hoc, taxe aplicate abuziv, dreptate cu lingurita, sanatate cu sila, bani cu mila si educatie cu zarul, tinerete cu frustrare, batranete cu saracie si moarte cu nepasare, a ajuns la momentul in ultimei sfortari. Fiecare picatura, scursa incet, dar implicabil, in groapa in care incet-incet s-a afundat de-a lungul timpului, fiecare incercare de resuscitare temporara dar care a mai amanat cu o zi si inca o zi sfarsitul, fac acum ca destinul, care nu iarta si care isi suna sorocul, sa ne aduca in pragul in care trebuie sa luam decizia finala: incotro?

Romania nu mai rezista, Romania nu mai respira. Romania isi traieste ultimele zile din viata iar noi stam neputinciosi in fata ei. In actul final, cand si ultimul nerv sau ultimul vas de singe va crapa, noi vom orbecai intr-un intuneric din care nu ne mai poate scoate nimeni.

Some ironic thoughts of mine (XVIII)

– Imi pare rau, dar nu putem fi impreuna. Vreau sa fim doar prieteni si atat, cu cateva conditii.

– Vrei sa imi oferi prietenia ta conditionata?

– Da… cred ca da.

– Ce pacat! Nu numai ca nu stii ce e iubirea, dar nici despre prietenie nu ai habar.

***

Iubesc Internetul pentru ca isi bate joc cu gratie de toate lucrurile care imi sunt aproape de suflet.

***

In sala de mese a pensiunii, la masa alaturata iau micul dejun o mama si copilul ei de 4 ani. Copilul refuza sa manance si plange incontinuu. Mama sa incearca sa il linisteasca vorbindu-i dragastos. Copilul oracaie si mai tare. Ma intorc spre mama si ii spun:

– Doamna, nu mai suport! Simt ca innebunesc!

– Va rog sa ne iertati, nu stiu de ce e asa de nelinistit, plecam in cateva momen…

– Daca mai folositi o singura data „decat” in loc de „doar” cred ca il voi lasa orfan pe ala micu’…

***

Aveam un coleg in scoala care era cu un neuron mai mic ca mine.

***

– Auzi, ce inseamna „Backoff”?

– E un fel de „Fuck off”, dar pe la spate.

Some ironic thoughts of mine (XVII)

– Am vazut un videoclip pe internet, daca ti-l arat, iti cade fata!

– Aoleu, la cate probleme de sanatate am eu, asta imi mai trebuia!

*****

– Ce ma, te-ai suparat pe mine ca ti-am spus ce parere am eu despre tine?

– Nu m-am suparat, iti sunt recunoscator ca ai grija sa imi amintesti din cand in cand de ce urasc oamenii.

*****

– Le-ai dat de mancare la pisici din conservele alea?

– Nu, le mai las sa fiarba in suc propriu.

– Pai vad, au cam ramas fara zeama…

*****

Timpul ne transforma in toti oamenii pe care odata i-am urat.

*****

– Salut! Am auzit ca ai fost in concediu in Barcelona!

– Da, m-am plimbat pe Rambla, am fost la Acquarium, am…

– Statuia lui Columb de pe malul marii ai vazut-o?

– Am vazut o statuie, dar statea cu spatele, nu l-am recunoscut…

Some ironic thoughts of mine (XVI)

Doi mosnegi merg tacticosi unul langa altul pe alee. Unul dintre ei ofteaza cu obida:

– Oumpfaiaiaiai….

– Mda! raspunde celalalt aprobator.

*****

Oamenii sunt fundamental egoisti. Altruismul este un gest constient de vointa.

*****

– Astia au innebunit de tot! O sa ajungem sa platim si taxa pe aerul respirat!
– Eu zic ca e bine inca. Sa te rogi sa nu puna impozit pe fiecare sul de hartie igienica cumparat, ca atunci ar stoarce bani cacalau, ca sa zic asa.

*****

– Ma imprumuti si pe mine cu un leu?
– Stii ca aveai sa imi dai un leu de saptamana trecuta, nu?
– Da, nu am uitat.
– Ok. Atunci foloseste-te de ala si mi-l dai altadata inapoi.

*****

– Buna ziua! ii spun mosului ce sta pe banca in fata portii. Ati vazut cumva un catel alb cu zgarda rosie? Mosul strange ochii ascultand si apoi deschide gura stirba gangurind si intreaba inocent:

– Era barbat sau sau femeie?!

Some ironic thoughts of mine (XV)

– Ia fii atent ce au inventat astia!
– Bai, pe mine ma sperie tehnologiile astea avansate!
– De ce? Eu unul sper sa apuc ziua cand o sa imi pot transfera sufletul intr-un robot.
– Cine a mai auzit de robot cu suflet?!
– Pai nu ai auzit de Commander Data din Star Trek?
– Ala nu avea suflet. De fapt, nici tu nu sunt sigur…

*****

– Hai sa va fac cinste cu niste prajituri si suc ca maine plec din firma!
– Auzi, vad ca nu se bucura nimeni ca pleci. Uite, ma ofer eu sa ma bucur ca pleci, ca sa mai destind atmosfera.

*****

– Gata, am inteles ca nu vrei sa ma imprumuti, am incheiat discutia!
– Pai hai sa o incheiem si zic sa incheiem si prietenia noastra.
– De ce?
– Pai vad ca prietenia mea ti-a ramas mica si te jeneaza.

*****

Nimeni nu moare ateu.

*****

– Ce nemernic! Tu de ce nu ai zis nimic cand ai vazut ca te ameninta?
– S-a purtat totusi cavalereste, nu poti sa negi asta.
– Cum naiba!? A zis sa te asteapta cand iesi, iti pune sacul in cap si te bate mar!
– Da, dar mi-a spus ca pot sa imi aleg culoarea sacului…

Some ironic thoughts of mine (XIV)

In fata unui chiosc pe care scrie „Covrigelul urias”:
– Saru’mana! Dati-mi si mie doi covrigi uriasi, dar sa fie din aia mai mici, asa…

*****

– In loc sa pierzi timpul cautandu-ti cuvintele potrivite ca sa imi spui „Rămas bun!”, poti sa imi spui mai repede „Bine ai venit in viata mea!”.

*****

La semafor, o fata cu par platinat si carliontat, rujata atent si cu blugi mulati priveste ganditoare in departare. Fetita de langa ea se intoarce, priveste curioasa imprejur si deodata incepe sa gesticuleze cu mainile in aer: „Mami, mami, uite scoala, acolo!” Fata se intoarce incruntata spre dreapta si priveste catre cladirea Facultatii Spiru Haret aflata pe partea cealalta a soselei:
– A dracului scoala… Drept Civil, ca alergam cu tine toata ziua, măi mamă! spune cu naduf, in timp ce o apuca de manuta si traverseaza strada.

*****

– Ia uita-te la poza asta, ce zici de ea?
– Bleah, nu cred ca vreunui barbat ii poate placea asa ceva. Adica unui barbat normal la cap!
– Exista asa ceva?
– Eh, mai scapa cite unul…
– Si pe ala il rateaza toate femeile…

*****

– Ce s-a intamplat cu tine, ai devenit si tu apatic ca mine?!
– Da, tu esti vinovat!
– Multumesc, asta ma face sa ma simt si mai mizerabil. Tu chiar nu ai deloc compasiune?
– Ba da, am si eu, dar e limitata!
– Limitata la ce?!
– La 10 minute.
– Pai nici nu stam de vorba de 10 minute!
– E limitata la 10 minute pe zi si am consumat-o deja.