Jurnal de pandemie (III)

Daca in primele doua parti ale acestui jurnal previziunile mele personale au fost pesimiste, as vrea ca in aceasta parte sa ma gandesc la cateva lucruri care s-ar putea schimba in bine, gratie oportunitatilor care s-au ivit oarecum timid in toata aceasta valtoare de stiri alarmiste, imagini tragice si profetii apocaliptice.

Cred ca aceasta criza este o sansa pentru popoarele lumii sa conlucreze nu numai pentru salvarea lumii ci chiar a viitorului, care oricum nu arata prea stralucit. Este o sansa ca relatiile intre state sa se bazeze intr-adevar pe principii de intrajutorare, sprijin moral si material nemijlocite si lipsite de interese ascunse.

Citind sprintre randuri stirile pozitive care razbateau din noianul de tragedii personale si umanitare, mi-am dat seama ca unele lucruri s-ar putea schimba radical, iar altele chiar s-ar putea declansa spontan datorita conjucturilor oferite oamenilor de a deveni inventivi.

Iata cateva dintre ele:

Printarea 3D. Odata cu cresterea semnificativa a echipamentului medical necesar tratarii celor aflati in stare grava in sectiile de terapie intensiva a aparut si o lipsa acuta de piese necesare functionarii acestora. Cele mai importante dintre aceste ansamble medical-sanitar lipsa au fost cele necesare ventilatoarelor, echipamente care ajuta la ventilarea mecanica a celor care nu mai pot respira spontan din cauza afectarii plamanilor de catre coronavirus, in special valvele care controleaza fluxul de oxigen distribuit pacientilor. Mai multe echipe de antreprenori din Italia au reusit sa printeze 3d astfel de valve colaborand atat pentru proiectarea lor cat si pentru printarea lor[1]. Aici insa a aparut o problema legata de copyright-ul acestor valve, detinut de anumiti manufacturieri de echipamente medicale. In ciuda acestor lucruri, echipele au continuat sa le printeze. O alta echipa americana a lansat un startup care are ca scop printarea 3d de masti de protectie[2]. In acest moment, imprimantele 3d sunt echipamente destul de mari si si destul de incete, desi pretul lor pentru consumatorii casnici a mai scazut in ultimii ani. Totusi ele pot fi folosite pentru lucrari 3d relativ mici, dar consumabilele nu asigura o rezistenta ridicata a materialelor printate, iar pretul acestor consumabile este destul de mare. Exista insa comunitati deschise de designeri de obiecte 3d care ofera fisiere cu machete ce pot fi descarcate si printate fie de cei care detin imprimante 3d, fie pot fi comandate printari de obiecte catre cei care detin astfel de imprimante. Este de asteptat ca aceasta nisa destul de mica la nivelul consumatorului casnic, dar si la nivel industrial mic sa creasca dupa aceasta epidemie, dovedindu-si eficienta, dar si rapiditatea utilizarii ei in scopuri imediate. Este posibil sa existe si o dereglementare a copyrightului pe anumite obiecte ce pot fi printate de catre alte entitati altele decat cele autorizate sau guvernamentale. Este posibil sa existe si o crestere a interesului si catre alte ramuri ale printarii 3d, care intra cumva in sfera de interes adiacent problemelor cu care ne confruntam acum: printarea 3d de tesuturi si organe[3] care este o ramura curenta de cercetare si dezvoltare, poate mai putin cunoscuta publicului, dar si printarea 3d de alimente pentru consum imediat, o ramura as spune chiar deloc cunoscuta publicului de astazi[4].

Telemedicina. Nu este o notiune noua, conceptul de telemedicina datand din anii ’50 ai secolului trecut. Despre ea a inceput sa se vorbeasca in ultimii ani, in special datorita avansului tehnologic, atat in privinta raspandirii conexiunilor de internet de mare viteza, cat si a dispozitivelor inteligente dedicate monitorizarii sanatatii individuale. De aceasta data suntem confruntati cu foarte multe cazuri, de ordinul miilor de pacienti, care risca sa aglomereze locurile disponibile in spitale, mai ales in conditiile in care orice prezentare la camera de garda sau a unei sectii de primiri urgente sa aiba drept consecinta infectarea cu noul coronavirus din cauza lipsei de echipamente de protectie adecvate , atat pentru medici cat si pentru pacienti. De asemenea, pentru multi pacienti varstnici cabinetele medicilor de familie sunt destul de nefrecventabile in tara noastra din cauza distantei fata de locuinta sau a intervalelor orare de vizitare scurte sau nepotrivite. Romania este totusi in topul tarilor europene cu cele mai mari viteze de internet, singurul impediment fiind insa dispozitivile de monitorizare ale pacientilor si ma refer in special la dispozitivile ieftine de monitorizare. Este necesara bineinteles cresterea ratei de penetrare a internetului fix in Romania, care in acest moment este cel mult de 70%, pentru a acoperi zona rurala in care se afla cei mai multi locuitori batrani. Acest lucru va conduce inevitabil si la cresterea penetrarii platilor online cu cardul, care in acest moment sunt indisponibile evident in zonele in care internetul nu este prezent. Telemedicina este o sansa pentru seniorii Romaniei de a beneficia de consultatii si tratament adecvat, un serviciu care poate ajuta la depasirea multor impedimente curente, pe langa evitarea altor oameni posibili infectati, a conexiunii internet sau a distantelor fata de spitale si cabinete: infrastructura rutiera proasta, transportul public sau privat deficitar intre sate si orase, timpul de consultatie foarte scurt acordat de medici in centrele medicale private, lipsa conditiilor minime de igiena in unele spitale de stat sau a serviciilor de ambulanta rapide. Un medic aflat in contact direct cu pacientul, cu datele centralizate transmise de dispozitivele de monitorizare, in combinatie cu o platforma de machine-learning, care sa il avertizeze din timp de posibile crize sau acutizari ale bolii, poate fi sansa pe care sistemul medical si sanitar nu le-o poate oferi acum cetatenilor. Pe de alta parte, batranii vor putea sa beneficieze de sfatul medicului si de tratament din confortul domiciliului fara sa faca un drum pana la cabinetul medicului de familie doar pentru obtinerea unei simple retete de prelungire a tratamentului prin intermediul unei retete electronice pe care o vor putea comanda online, fara sa faca un pas in afara locuintei.

Platile online cu cardul. Pandemia care a lovit Romania a fost o sansa nesperata pentru magazinele online care se zbateau incercand sa creasca rata de plati online cu cardul. Pentru ca exista riscul de infectare cu noul coronavirus, autoritatile au anuntat din vreme ca utilizarea bancnotelor pentru platile curente prezinta un risc ridicat de infectare, ceea ce nu numai ca a crescut rata platilor cu cardul, dar in special a crescut rata de cumparare a produselor prin intermediul magazinelor online. Din nefericire, rata platilor cu cardul nu este corelata cu rata de penetrare a internetului mobil, pentru ca in zona rurala prezenta internetului mobil nu suplineste lipsa internetului fix din cauza ca majoritatea conexiunilor sunt atat de slabe incat nu poti plati cu cardul nici macar la POS-ul minimarketului din sat din lipsa de semnal si cu atat mai putin pe telefonul mobil. Este de asteptat, cel putin in conditii normale, ca cererea crescuta de comenzi online sa trezeasca intr-un final interesul companiilor de telecomunicatii de a oferi internet mobil si fix de calitate in zonele rurale.

E-learning. Inchiderea scolilor si gradinitelor a fost prima din masurile luate de autoritati pentru evitarea raspandirii infectiei cu noul coronavirus. A fost un lucru foarte bun, date fiind urmarile, dar multi se temeau ca acesta va fi sfarsitul anului scolar. Din fericire, au aparut la orizont platformele de invatare la distanta care fie nu aveau prea multa vizibilitate sau trafic, fie care au fost dezvoltate rapid intre timp. Romania are o resursa tehnologica materiala, dar in special umana, care trebuie valorificata, nu numai in domeniul invatamantului la distanta ci si a telemedicinii sau platilor online cu cardul. Invatamantul la distanta poate ramane in continuare o varianta viabila pentru elevii care din anumite motive se imbolnavesc si raman in izolare acasa, in special in primii ani de scoala cand bolile comune contagioase se manifesta, fie pentru copiii ai caror parinti adopta din varii motive varianta home-schooling-lui. Mai mult decat atat, platformele online de educatie vor putea inlocui intr-o anumita masura temele pentru acasa, dand posibilitatea profesorilor sa ofere elevilor probleme de rezolvat care sa fie rezolvate de elevi exclusiv online, mai ales ca acestia poarta aproape in permanenta telefoanele mobile cu ei. Astfel, elevii vor putea rezolva temele la orice moment din zi si in orice imprejurare.

Telelucru. Lucru de acasa din aceste zile a salvat intr-o anumita masura nu numai activitatea unor mari companii, dar a asigurat in continuare si locul de munca al angajatilor lor. Poate ca unora dintre angajati salariul le-a fost diminuat cu 25%, insa o parte din acest salariu erau oricum banii cheltuiti pe diverse mijloace de transport. Munca de acasa este posibila datorita penetrarii pe scara larga a retelelor de telecomunicatii in mediul urban, insa este necesar ca acest lucru sa se intample si in mediul rural. In ultimii ani, foarte multi oraseni tineri si-au cumparat case in jurul marilor orase, la tara cum se spune, dar retelele de telecomunicatii sunt deficitare in aceste zone. Bineinteles, munca de acasa (work from home, cum este cunoscuta printre angajatii din corporatii) era posibila si inainte de starea de urgenta, intre doua si patru zile pe luna de angajat, in functie de politica fiecarei companii. Faptul ca ea a fost implementata cu ceva vreme inainte de starea de urgenta, a ajutat in mare masura la rodarea anumitor procese si proceduri de lucru la distanta. Faptul ca acum multe companii functioneaza neafectate de peste trei saptamani cu angajatii in propriile case dovedesc ca aceasta practica e viabila si chiar eficienta. Insa mai raman multe de facut, nu numai extinderea retelei de telecomunicatii ci si consolidarea ei. Traficul generat pe retelele existente de zecile de mii de angajati prezenti toti online pe retelele de cartier a facut ca acestea sa cedeze, iar viteza sa scada dramatic. Firmele de cablu internet s-au miscat foarte repede in rezolvarea problemelor si chiar au profitat de nemultumirea unora dintre clientii concurentei pentru a ii atrage cu oferte bune. Din acest punct de vedere, internetul in Romania este un serviciu de calitate si putem spune mai in gluma, mai in serios ca Internetul a salvat Romania in aceste zile. Dar lucrurile trebuie sa se imbunatateasca si sa fie oferite si alte facilitati sau servicii adaptate nevoilor celor ce vor continua sa lucreze de acasa in lunile urmatoare, mai ales ca este asteptat un al doilea val al epidemiei. Un lucru e cert: telelucrul functioneaza in Romania si poate functiona pentru si mai multa lume daca instrumentele de lucru vor evolua rapid: programe sigure de acces la distanta pentru contabili, lucratori la banci, functionari care aproba documente, semnaturi electronice si asa mai departe.

Televoting. Votul prin internet, votul electronic sau e-voting-ul este un serviciu public oferit deja de cateva state europene ca Elvetia sau Estonia, iar in cateva state exista legislatie pentru dezvoltarea unui astfel de sistem printre care Austria, Germania sau Franta. In prezent, Estonia este singurul stat din Uniunea Europeana care are acest sistem functional in mod curent. Estonia este insa oricum o tara inaintea vremurilor, avand o rata de penetrare a internetului de peste 90% si in care cele mai multe servicii publice sunt digitalizate: documente oficiale, buletine de identitate, parcare platita online, semnaturi electronice si multe altele. Bineinteles ca o astfel de infrastructura de telecomunicatii este predispusa la atacuri cibernetice de o larga varietate care pot pune la pamant intreaga tara. Sunt de notorietate atacurile orchestrate de Rusia in 2007 care au provoca daune siturilor institutiilor publice estoniene si care au provocat chiar caderi de curent masive pe acest teritoriu. Datorita acestor adversitati, Estonia a implementat un sistem avansat de filtrare si monitorizare a internetului si s-a specializat in sisteme de securitate cibernetice. Pe de alta parte are si cea mai buna infrastructura de chei publice din Europa. Dupa cum am spus, Romania are o infrastructura de internet foarte buna in zonele urbane si poate implementa macar pentru populatia urbana votul electronic cu sisteme sigure pentru ca avem si experti de securitate buni in acest domeniu. Ba chiar ar putea fi recrutati cei mai buni dintre white-hat hackerii romani pentru a dezvolta un sistem care sa asigure un vot online securizat. Un astfel de sistem nu ar fi doar o mica tichie de margaritar pentru un popor de altfel in mare parte sarac: ar asigura functionarea institutiilor vitale ale statului in cazul unui dezastru care impiedica deplasarea locuitorilor sau organizarea unor alegeri cu cheltuieli majore pentru protejarea lor la vot. Pe de alta parte, cheltuielile obisnuite cu imprimarea foilor de vot, asigurarea spatiilor pentru sectiile de votare, plata supraveghetorilor la vot si in general tot ce tine de logistica unor astfel de evenimente ar scadea simtitor. Singura problema ar fi siguranta votului astfel incat sa nu existe suspiciuni de frauda. De aceea este vitala dezvoltarea infrastructurii de chei publice, in speta semnatura electronica si retelele private virtuale securizate. Votul electronic pentru Romania ar fi nu numai o sansa la economii majore la bugetul statului, dar cu siguranta ar incuraja prezenta la vot a tinerilor care vor avea la indemana ceea ce le place cel mai mult, telefonul, ca sa voteze cu un simplu click.

Tehnologii accesibile de vaccinare. Rapiditatea cu care s-a propagat epidemia de coronavirus a pus la grea incercare nu numai nervii populatiei inchise in casa ci si inima lor facuta cat un purice de teama ca ar putea fi infectati si ei sa nu stie. Pretul echipamentelor de protectie, a echipamentelor de ventilatie si a testelor pentru detectia anticorpilor specifici a crescut in mod natural pe masura ce cererea a atins maximul istoric posibil. Ceea ce e insa important sa adresam este modul in care vor fi vaccinate miliardele de oameni de pe intreg globul si care va fi obligatia de a face acest vaccin si efectele colaterale in termen de vieti ale acestui vaccin. Vaccinurile in general sunt dezvoltate si testate pe o populatie cu o anumita specificitate, in sensul ca aceasta prezinta un raspuns oarecum uniform la vaccin, ceea ce limiteaza distribuirea vaccinului original pe o scara larga in teritorii in care varietatea genetica este diferita de cea pe care s-a testat. Ca urmare, nici un vaccin dezvoltat pentru a adresa un virus anume nu este universal, adica nu poate fi aplicat tuturor oamenilor de pe planeta cu un raspuns identic care sa fie minimal. Trebuie remarcat ca raspunsul la vaccin este infuentat de anticorpii materni mosteniti de cei nou-nascuti. Acest lucru inseamna de asemenea ca este posibil ca un vaccin care nu e dezvoltat pentru o populatie anume sa cauzeze modificari genetice celor vaccinati, in special daca au o varsta frageda, pentru ca nu sunt cunoscute pe deplin mecanismele de activare sau dezactivare a unor gene. Chiar si asa, un vaccin universal ar fi o provocare majora pentru orice sistem sanitar din orice tara, in sensul vaccinarii intregii populatii si intr-un timp relativ scurt pentru a impiedica raspandirea epidemiei in continuare. Singura sansa ar fi ca vaccinurile sa devina un bun de masa, care poate fi administrat personal si cumparat cu o simpla reteta de la farmacie. Dar este de asemenea clar ca aceste vaccinuri personale nu pot fi administrabile prin injectie cutanata fiindca acest lucru necesita nu numai cunostinte dar si curaj din partea celor care si-l vor administra. Exista insa variante alternative curente de administrare a medicamentelor prin plasturi transdermici, adica plasturi care pot administra medicamentul penetrand stratul superficial al pielii eliberand in corp in mod directionat, cu un dozaj controlat, substantele necesare cu efecte secundare minime si nedureroase. Acesti plasturi sunt formati din mai multe straturi care contin substante eliberate pe rand si a caror suprafata exterioara adera usor la piele si pot fi mentinuti pentru un anumit timp predefinit. Pentru ca ele sa functioneze este necesar insa ca moleculele substantelor eliberate in piele sa poata o penetra, avand in vedere ca pielea este o bariera foarte eficienta in protejarea corpului de substantele care vin in contact cu ea. Cel mai probabil ca astfel de vaccinuri sa fie dezvoltate cu ajutorul tehnologiilor specifice nano-medicinii, astfel incat aceste substante sa fie purtate de nano-particule destul de mici pentru a fi eficiente in transportarea ingredientelor active in sistemul imunitar. Aceasta necesitate pentru dezvoltarea acestor vaccinuri ar putea fi o revolutie majora in medicina pentru ca ar deschide calea pentru o sumedenie de alte medicamente injectabile care necesita deplasarea la un spital sau in sistemul ambulatoriu, ar scadea costul medicamentelor si ar micsora cantitatea de seringi si ace de unica folosinta si pe cale de consecinta a plasticului folosit anual pentru ele. Pe de alta parte, astfel de plasturi ar putea sa fie usor asamblati folosind mai multe straturi specifice anumitor boli cu doze diferite in ele, astfel incat pacientul sa isi poata asambla singuri plasturele si sa isi asigure astfel un dozaj personalizat facand ca medicamentul sa devina cu adevarat individualizat.

Traficul de animale. Se stie acum ca epidemiile din ultimii douazeci de ani au fost provocate de zoonoze. Mecanismul prin care ele au facut saltul de la animal la om este neclar, dar este cert ca anumite practici umane fata de animale sunt catalizatorii unor astfel de transferuri. Si ma refer aici nu neaparat la consumul de carne de animale exotice de catre anumite populatii umane ci in primul rand la traficul de animale. Traficul de animale nu inseamna numai luarea unui animal din arealul lui si transportarea catre alte teritorii ci implica si o gramada de accidente fortuite de-a lungul lantului de traficare: scaparea animalelor intr-un areal in care nu au pradatori naturali, moartea si putrezirea lor in timpul transportului, deversarea dejectiilor lor in mod necontrolat in zonele de transfer, imprastierea anumitor resturi din aceste animale (blana, solzi, secretii cutanate, etc.) in containere depozitate in mod necorespunzator, ranirea accidentala de catre animal a celui care il transporta, transferul de boli de la o specie la alta in timpul transportului de animale diferite si asa mai departe. Observati ca nici macar nu am ajuns la pasul final in care animalele sunt consumate si deja lucrurile se pot complica suficient. Ca urmare a lucrurilor pe care le stim acum despre virusii de origine animala care au afectat omenirea si in special epidemia curenta, este de asteptat ca traficul de animale sa sufere o scadere dramatica, cel putin in teorie, dar mai ales tinand cont de efectele economice pe care le provoaca, pe care nici o tara nu poate sa si le asume constant si pe termen lung daca nu interzice in mod direct aceste practici. Dar lucrurile ar putea deveni mai rele daca traficul de animale se va interzice. Pe cale de consecinta, impiedicarea traficului care desigur va continua, implica fie uciderea animelelor traficate de autoritati pentru a nu risca transportul lor inapoi, uciderea planificata a animalelor pentru a nu mai putea fi traficate (logic!), controlul strict al populatiilor animale prin diminuarea arealurilor lor naturale pentru a impiedica inmultirea lor. Traficul de animale este usor de impiedicat in teorie, dar impiedicarea lui implica mijloace drastice pentru atingerea scopurilor.

Profesii ce revin sau apar. Inainte de declansarea epidemiei a existat un curent in Romania ultimilor ani de a alege homeschoolingul in defavoarea scolii. Daca in tarile Commonwealthului aceasta practica este obisnuita, in Statele Unite si Europa aceasta practica este descurajata prin legislatia care obliga parintii sa isi inscrie copiii in sistemele de invatamant nationale. Distantarea sociala necesara pentru a evita infectarea ar putea avea ca efect cresterea ratei de aprobare a homeschoolingului in cele mai multe tari pentru a evita adunarea oamenilor in spatii inchise. Bineinteles, ar putea exista o scadere a numarului de elevi intr-o clasa pentru a incapea in spatiul clasei la o distanta sigura intre ei, ca sa micsoram riscul de imbolnavire, dar chiar si asa, interactiunea inevitabila dintre copii in timpul pauzelor nu poate fi interzisa. Profesia de homeschool teacher sau profesor de acasa ar putea fi o alternativa la scoala de zi. Si ar putea sa devina chiar una profitabila, caci nu oricine ar vrea asta pentru copilul lor si-ar putea permite. Aceasta ar fi in fapt o revenire a acestei profesii obisnuite a secolelor trecute, inainte de institutionalizarea sistemului de invatamant. Apoi ar urma profesorul de la distanta, profesorul care sa predea mai multor elevi prin intermediul unei platforme de e-learning. Profesorul de la distanta insa ar fi o meserie noua care ar necesita un set nou de competente si abilitati, pentru ca sunt necesare cunostinte temeinice de IT ca sa poti face setarea tuturor lucrurilor care sa iti permita sa fii vazut si auzit de auditoriu, dar si de capacitatea de a tine atente seriile de elevi online astfel incat acestia sa continue sa urmareasca lectiile online predate de profesor. Directiile de dezvoltare pe care le-am subliniat mai sus, in punctele anterioare, vor veni la pachet cu reducerea aparatului bugetar, pentru ca toate posturile functionarilor publici vor fi luate de programe software. Dar lucrurile pot fi remediate printr-o conversie majora a functionarilor publici in ingineri de sistem, specialisti in securitate cibernetica si dezvoltatori software. Practic functionarii zilei de maine vor fi it-isti, fapt care face ca roata sa se intoarca de fapt in defavoarea statului. Un aparat de stat format din it-isti va fi foarte greu de redus ulterior asa cum este posibil acum cu functionarii publici. Un it-ist care se ocupa de securitatea sistemelor hardware si software ale unui stat este nu neaparat un bun de valoare de care nu te poti lipsi, dar concedierea lui va fragiliza statul in proportie corespunzatoare.

Vezi si:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s