Astazi am vazut un filmulet. Nu conteaza filmuletul ci morala, iar morala era evidenta inainte de a ajunge sa il vad. Tocmai de aceea scriu acest post.

Am asistat la revolutia online pe twitter din Moldova sau la revolutia online din Iran. Probabil ca vom mai asista la citeva revolutii youtube sau google pe mapamond dar asta nu ne incalzeste cu nimic. Oamenii care folosesc internetul si in special ultima sa forma de evolutie, cea web 2.0, nu au inteles nimic. Sharuim, twitteram, comentam, postam, dam ratinguri, etc. dar toate astea nu semnifica nimic in lumea reala, dincolo de tastatura si ecran, atita timp cit nu actionam in nici un fel la nivel fizic, concret, asupra realitatii noastre, cea care ne deranjeaza si despre care facem atita vilva online.

Cel mai mare subterfugiu al democratiei de a subjuga oamenii ce cred in ea este libertatea cuvintului. Da, libertatea cuvintului necenzurata nu face nici cit o ceapa degerata. Aduceti-va aminte cind libertatea cuvintului sau libertatea presei erau cenzurate. Atunci oamenii riscau sa faca lucruri care depaseau aceasta bariera a cenzurii, faceau lucruri nebunesti, pe care acum, cind cenzura nu mai exista (teoretic) nu si le mai asuma. De ce? Din confort, din cauza faptului ca pot sta in virful patului cu laptopul in brate sau cu telefonul mobil in fata ferestrei si sa filmeze sau sa isi exprime opinia ca si cum parerea lor online ar putea cumva, printr-un miracol, sa actioneze prin cai nevazute asupra realitatii in care oamenii continua sa moara de foame, continua sa nu aiba de lucru, in care statul si politia comit abuzuri, in care criminalitatea creste, in care tu, cel care comentezi, esti o parte a societatii bolnave despre care iti dai cu parerea fara sa actionezi in nici un fel.

Ce s-ar intimpla daca lucrurile ar duce catre o revolutie in strada si ar fi nevoie ca tu si tu si tu sa fiti acolo, in fata armelor, cazuti pe caldarim, aruncind cu pietre, ridicind steagul? Veti fi in fata latopului si a telefonului mobil doar ca sa comentati si sa trasmiteti live? A transmite live ca sa vada lumea nu face nici o diferenta. Diferenta o fac cei prezenti acolo, care sa isi ceara drepturile, sa lupte pentru crezurile lor, sa moara pentru libertatea lor si a celorlati. Lucrurile astea nu se fac in fata calculatorului. Oamenii si in special tinerii de astazi trebuie sa inteleaga acest lucru si sa nu se lase inselati de libertatea iluzorie pe care le-o ofera Internetul. Internetul ne ofera si libertatea de a fi anonimi cind comentam, cind sharuim, cind twitteram, cind transmitem live? Dar oare asta vrem: sa fim niste anonimi online sau niste eroi offline?

Luati-va laptopul si telefonul mobil si iesiti in strada pentru lucrurile care nu va convin si pentru care umpleti atitea pagini de posturi in wordpress, atitea linii de twitter, atitia gigabiti de videoclipuri si imagini. Ginditi-va ca o data ajunsi in strada, laptopul si telefonul mobil va vor ajuta cel mult sa aruncati cu ele ca sa va provocati agresorii, iar apoi, cit curaj veti mai avea? Think about it.