Voyager

Look again at that dot. That’s here, that’s home, that’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there – on a mote of dust suspended in a sunbeam.

Carl Sagan

Un fir de praf pe o raza de soare… Poate ca aceste cuvinte traduc cel mai bine tot ce este scris mai sus in limba engleza. Nu, acest post nu este despre un trucaj ordinar; nu, este despre un fapt extraordinar. Un fapt petrecut acum 20 de ani, pe 4 februarie 1990. Voyager era pe cale sa paraseasca sistemul solar, dupa ce isi indeplinise misiunile timp de 13 ani, iar in acea zi NASA, la cererea speciala a lui Carl Sagan, a intors camera sondei pentru o ultima misiune si probabil cea mai grea dintre toate: sa faca o fotografie a Terrei, de la peste 6 mii de miliarde de kilometri distanta. Nimeni nu a stiu exact ce s-a intimplat cu acea fotografie decat cateva luni mai tirziu, cind informatia transmisa de Voyager a ajuns pe Pamint. Si iata ce a sosit.

Daca nu ati observat inca, in partea de sus, aproape de centru – putin spre dreapta, exista un pixel, un singur pixel, albastru. Iar aceea este Terra, casa noastra. Nu am incercat sa subliniez in nici un fel acel pixel, pentru ca toata puterea pe care aceasta fotografie o emana s-ar fi distrus. Iar daca acel pixel v-a pus deja pe ganduri, va las sa meditati.

Pe data de 3 martie s-au implinit 37 de ani de cind a fost lansata sonda spatiala Pioneer 10.

Pentru cei carora acest eveniment li se pare ceva normal, trebuie mentionat ca Pioneer 10 este o parte a istoriei umanitatii si, mai mult decit atit, Pioneer 10 este un simbol al umanitatii, in multe aspecte. Pioneer 10 a fost prima sonda lansata de NASA care a parasit Sistemul Solar si care era programata sa isi incheie misiunea 25 de ani mai tirziu, pe 31 martie 1997. Cu toate acestea, acest obiect construit de om a reusit sa ii surprinda chiar si pe cei care i-au dat viata. Chiar si dupa cei 25 de ani de activitate, ea a continuat sa transmita inca 6 ani, pina pe 23 ianuarie 2003, cind ultimul ei semnal venea de la 12 miliarde de kilometri de Pamint.

Pioneer 10 a fost si prima sonda spatiala care a fost lansata in spatiu avind montata pe antena sa placa devenita deja celebra, cu un mesaj pentru fiintele extraterestre care l-ar fi putut intercepta. Placa este construita din aluminiu aurit ce contine un mesaj conceput de o echipa de oameni de stiinta condusi de binecunoscutul savant Carl Sagan. Placa contine siluetele unui barbat si ale unei femei alaturi de figura navetei (pentru a indica dimensiunea locuitorilor planetei fata de dimensiunile navetei), traseul navetei prin sistemul solar si informatii despre localizarea planetei fata de 15 pulsari, codificate metric in functie de tranzitia hiperfina a hidrogenului. Urmatoarele placi cu mesaje pamintene au fost trimise in spatiu cu Pioneer 11, Voyager 1.

Voyager 1, lansat in 1977 este in acest moment cel mai indepartat obiect construit de om aflat in spatiu. Ea a depasit deja 16 mii de miliarde de kilometri distanta fata de Pamint si este singura dintre cele patru sonde (Pioneer 10 si 11 si Voyager 2) cu care mai poate fi mentinut contactul. Ea va continua sa functioneze pina in anul 2025, dupa aproape 50 de ani in slujba omului. La bordul sau se afla o placa de aur inregistrata cu imagini si sunete de pe Pamint, alaturi de informatii codificate pentru citirea lor. Din acest punct de vedere, aceasta placa este mai degraba o capsula a timpului decit un mesaj pentru alte fiinte extraterestre care nu ar putea decodifica imaginile si sunetele sau care nu ar putea intelege semnificatia lor.

Atit Pioneer 10 cit si Pioneer 11, Voyager 1 si Voyager 2 au parasit deja sistemul nostru solar indreptindu-se catre alte constelatii, pe care le vor atinge in citeva milioane de ani. Este posibil ca dincolo de frontierele sistemului nostru solar sa nu fie nimeni care sa le intilneasca sau se vor distruge treptat pina cind cineva le va gasi. Un lucru e sigur: noi, pamintenii, nu le vom mai vedea niciodata, oriunde vor fi ajuns ele. Poate in final vor ramine doar ele, ca marturie a civilizatiei noastre si a dorintei noastre de a naviga printre stele. Desi ele nu ne-au putut descrie in cuvinte lucrurile extraordinare pe care le-au vazut, ele ne-au transmis, zi de zi, cu constiinciozitate, imagini desosebite si informatii pretioase privind spatiul, fara sa stie probabil cit de mult inseamna aceste lucruri pentru noi.

Aceste masinarii, tacute si docile, care ne-au servit zeci de ani si care au purtat in eter sperantele noastre, ale fiecaruia dintre noi, ca acolo, undeva, este cineva care ne aude si ne va raspunde, reprezinta mai mult decit culmile inteligentei si perseverentei umane. Ele reprezinta dovada ca spiritul omenirii poate fi transmis mai departe, in aceste lucruri mici dar marete, care, cine stie, intr-o zi vor putea sa isi poarte de grija singure, precum micutul Wall-e.

Poate ca intr-o buna zi, peste milenii, cind civilizatia noastra va ajunge sa calatoreasca in spatiu, oamenii isi vor aminti de ele si le vor ridica macar o simpla statuie de piatra ca omagiu.