Some ironic thoughts of mine (XXIV)

– Tu cum vrei sa fii ingropat cand oi muri?

– Da’ de ce sa fiu ingropat, mai bine incinerat! Ce, tu vrei sa fii ingropat, sa putrezesti in pamant?

– Eu asa m-am gandit, sa ma ingroape…

– Da’ ce iti veni?! Nu esti intreg la cap?

– Uite-asa. Am fost toata viata un ratat, macar sa am si eu o valoare dupa moarte. Sunt o gramada de vietati pe pamantul asta care mor de foame, nu vreau sa mor si ratat si egoist. Macar sa hranesc si eu cateva guri dupa ce oi muri.

***

– Am auzit că a fost condamnat la 3 ani cu executare…

– Foarte nedrept, un om ca el! Era un domn, nu un terchea berchea, era școlit la trei universități și avea și trei doctorate! Cum să bagi în pușcărie un om ca el? Nu înțeleg pentru ce l-au condamnat!

– Pentru fals intelectual…

***

Pentru un om ce devine conștient de lumea în care trăiește, cu cât se apropie mai mult de adevăr, cu atât trebuie să își mintă mai mult semenii.

***

– Of, iar am uitat sa-i zic lui Maria sa imi aduca umbrela care i-am imprumutat-o!

– Ai facut doua greseli gramaticale intr-o singura fraza….

– Ce?!

– Se zice „Mariei” ca e la genitiv si „pe care” ca e in acuzativ.

– Hai ca esti nesuferit, chiar trebuie sa ma corectezi la fiecare fraza? Pe bune, esti enervant!

– Nu inteleg de ce te ambalezi atata. Eu ma corectez singur de cateva zeci de ori in fiecare zi cand vorbesc si nu mai fac atata caz din asta!

***

La toaleta, un barbat vine la pisoarul de alaturi. Incepe sa urineze in liniste, timp in care ii suna telefonul din buzunar. Isi elibereaza o mana si raspunde:

– Alo, da, va rog! si pare ca asculta cateva momente interlocutorul.

– Puteti sa repetati, va rog? Nu va aud prea bine…

Ma gandesc cine naiba raspunde la telefon in timp ce se afla la pisoar. Nu apuc sa imi raspund ca se intoarce catre mine disperat:

– Puteti sa dati jetul mai mic, va rog, ca nu aud nimic la telefon?!

Reclame