In autobuz

Statia Aparatorii Patriei. Lumea se imbulzeste in autobuz gata sa prinda un loc in timp ce el priveste nelinistit in stinga si in dreapta catre usile autobuzului. Incearca sa urce pe usa din mijloc insa oamenii il huiduie si il gonesc cu sacosele si picioarele. Renunta momentan si se retrage repede cu urechile aplecate pe spate si fuge repede catre usa din fata. Reuseste sa urce si se piteste intr-un colt. Se pare ca oamenii de la usa asta sunt mai intelegatori.

Continua sa stea linistit, deja a trecut prima statie. Oamenii se urca in autobuz si privesc mirati catre cainele-calator. Altii nici nu il observa, sunt prea ocupati sa se tina de bara sau sa isi taxeze biletul. Deja au trecut doua statii. Masina se mai goleste, oamenii coboara la piata Berceni-Oltenitei vinturindu-si sacosele. El nu are treaba la piata, trebuie sa mearga mai departe. Trece si a treia statie. Se ridica, poate ca sa se dezmorteaza. Sta in fund si se uita linistit catre oamenii de pe scaune, cu ochii calmi si urechea pleostita. Masina decelereaza iar el se ridica de-a binelea pe cele patru picioare si miroase aerul ridicind botul si zbatind narile. E statia Piata Sudului si e timpul sa coboare. E deja ora 9 si jumatate, trebuie sa ajunga devreme la locul sau omul pe care il cauta. Usile se deschid si el sare avantind-se pe trotuar cu pasi grabiti in timp ce isi ridica urechile si coada. O alta zi de lucru incepe.

O alta cursa, acelasi oras. Statia Bd. Metalurgiei. Autobuzul soseste in statie si soferul opreste atent masina, evitind oamenii care coboara de pe trotuar gata sa isi ocupe locurile. Au facut cumparaturile la Carrefour Grand Arena iar acum se duc acasa sa pregateasca masa. Masina nu s-a umplut totusi, iar oamenii sunt rasfirati prin autobuz. Ziua e linistita, vremea e frumoasa, toti se bucura de razele soarelui ce razbat prin ferestre. Un calator desface o legitimatie si o arata unei fete. E controlor. Aceasta nu protesteaza, se uita la legitimatie si isi scoate buletinul. Colegul controlorului vine alaturi cu un aparat portabil de taxat. Amenzile sunt acum pe loc si se taxeaza cu 50 RON. Controlorul incaseaza taxa si cu atentie tasteaza suma in aparat. Masina accelereaza usor si el se opreste ca sa se sprijine de bara. Gata, bonul s-a tiparit si un alt calator a fost amendat simplu, fara discutii. Fata ia bonul si il introduce in portofel. Masina opreste iar controlorii coboara. Data viitoare, cine stie, poate vor da peste cainele-calator si il vor convinge sa le dea taxa de calatorie fiindca, daca si-ar fi luat bilet, RATB ar fi putut imbunatati confortul transportului din banii sai, de pilda sa ii ofere un culcus caldut intr-un loc special amenajat: „Rezervat cainilor vagabonzi”.

Despre project-management (II)

Leo: V., ia spune-mi cum putem manevra triunghiul magic al managementului de proiect in cazul sitului nostru? Avem, deci, cele trei virfuri: timp, calitate, resurse. Cum sa umblam la resurse si calitate astfel incit sa proiectul nostru sa iasa bine?
V.: Simplu, apelam la a treia varianta: tragem de timp.

Omagiu pionierilor si voiajorilor

Pe data de 3 martie s-au implinit 37 de ani de cind a fost lansata sonda spatiala Pioneer 10.

Pentru cei carora acest eveniment li se pare ceva normal, trebuie mentionat ca Pioneer 10 este o parte a istoriei umanitatii si, mai mult decit atit, Pioneer 10 este un simbol al umanitatii, in multe aspecte. Pioneer 10 a fost prima sonda lansata de NASA care a parasit Sistemul Solar si care era programata sa isi incheie misiunea 25 de ani mai tirziu, pe 31 martie 1997. Cu toate acestea, acest obiect construit de om a reusit sa ii surprinda chiar si pe cei care i-au dat viata. Chiar si dupa cei 25 de ani de activitate, ea a continuat sa transmita inca 6 ani, pina pe 23 ianuarie 2003, cind ultimul ei semnal venea de la 12 miliarde de kilometri de Pamint.

Pioneer 10 a fost si prima sonda spatiala care a fost lansata in spatiu avind montata pe antena sa placa devenita deja celebra, cu un mesaj pentru fiintele extraterestre care l-ar fi putut intercepta. Placa este construita din aluminiu aurit ce contine un mesaj conceput de o echipa de oameni de stiinta condusi de binecunoscutul savant Carl Sagan. Placa contine siluetele unui barbat si ale unei femei alaturi de figura navetei (pentru a indica dimensiunea locuitorilor planetei fata de dimensiunile navetei), traseul navetei prin sistemul solar si informatii despre localizarea planetei fata de 15 pulsari, codificate metric in functie de tranzitia hiperfina a hidrogenului. Urmatoarele placi cu mesaje pamintene au fost trimise in spatiu cu Pioneer 11, Voyager 1.

Voyager 1, lansat in 1977 este in acest moment cel mai indepartat obiect construit de om aflat in spatiu. Ea a depasit deja 16 mii de miliarde de kilometri distanta fata de Pamint si este singura dintre cele patru sonde (Pioneer 10 si 11 si Voyager 2) cu care mai poate fi mentinut contactul. Ea va continua sa functioneze pina in anul 2025, dupa aproape 50 de ani in slujba omului. La bordul sau se afla o placa de aur inregistrata cu imagini si sunete de pe Pamint, alaturi de informatii codificate pentru citirea lor. Din acest punct de vedere, aceasta placa este mai degraba o capsula a timpului decit un mesaj pentru alte fiinte extraterestre care nu ar putea decodifica imaginile si sunetele sau care nu ar putea intelege semnificatia lor.

Atit Pioneer 10 cit si Pioneer 11, Voyager 1 si Voyager 2 au parasit deja sistemul nostru solar indreptindu-se catre alte constelatii, pe care le vor atinge in citeva milioane de ani. Este posibil ca dincolo de frontierele sistemului nostru solar sa nu fie nimeni care sa le intilneasca sau se vor distruge treptat pina cind cineva le va gasi. Un lucru e sigur: noi, pamintenii, nu le vom mai vedea niciodata, oriunde vor fi ajuns ele. Poate in final vor ramine doar ele, ca marturie a civilizatiei noastre si a dorintei noastre de a naviga printre stele. Desi ele nu ne-au putut descrie in cuvinte lucrurile extraordinare pe care le-au vazut, ele ne-au transmis, zi de zi, cu constiinciozitate, imagini desosebite si informatii pretioase privind spatiul, fara sa stie probabil cit de mult inseamna aceste lucruri pentru noi.

Aceste masinarii, tacute si docile, care ne-au servit zeci de ani si care au purtat in eter sperantele noastre, ale fiecaruia dintre noi, ca acolo, undeva, este cineva care ne aude si ne va raspunde, reprezinta mai mult decit culmile inteligentei si perseverentei umane. Ele reprezinta dovada ca spiritul omenirii poate fi transmis mai departe, in aceste lucruri mici dar marete, care, cine stie, intr-o zi vor putea sa isi poarte de grija singure, precum micutul Wall-e.

Poate ca intr-o buna zi, peste milenii, cind civilizatia noastra va ajunge sa calatoreasca in spatiu, oamenii isi vor aminti de ele si le vor ridica macar o simpla statuie de piatra ca omagiu.

(De)generatia 2.0

Nu sunt un tip care se omoara dupa web. Mai mult, as putea spune ca sunt anti-web, asa cum este el perceput de cei mai multi: datul cu parerea despre orice chestie minora, expunerea celor mai intime ginduri in vazul tuturor, content generat de useri in cantitati industriale si de calitate proasta, relationari inutile si multe cu oameni pe care nu ii vei vedea niciodata sau cu care ai avut o tangenta meteorica, numai de dragul de a te lauda cu cercul tau de prieteni, cu blogul tau, cu galeria ta imensa de poze, cu faptul ca parerea ta e cea mai buna,  in general ca esti o vedeta pe internet. Continuă lectura