Voi incheia aceasta ultima parte a amintirilor mele din comunism cu cateva vorbe despre hobbyurile si modurile de socializare ale copiilor/adolescentilor in epoca ceausista. Continuă lectura
Lună: martie 2010
Despre bonusuri (2)
Leo: V., mergi si vorbeste cu X, spune-i exact de ce ai nevoie pentru proiect.
V.: Pai i-am trimis un mail, nu e de ajuns?
Leo: E mai bine sa te duci si sa vorbesti fata in fata cu el, va intelegeti mai bine.
V.: Da’ ce se dau bonusuri pentru numar de kilometri parcursi in firma si nu stiam eu?
Despre genetica
Leo: V., tu lucrezi acum, nu-i asa?
V.: Mdaaa, sigur! De unde stiai?!
Leo: Uite-asa, am eu un ochi in ceafa, cu care te vad.
V.: Ma gandeam eu ca ai tu niste anomalii genetice, la cat de ciudat esti.
Amintiri din comunism, in imagini (partea a IV-a)
In comunism, pentru copii, scoala era unul din cele mai importante aspecte ale copilariei si adolescentei. Dar nu pentru ca ar fi constientizat importanta ei in mod firesc ci pentru ca, de mici, parintii le spuneau copiilor sa invete si le repetau acest lucru pe tot parcursul studiilor elementare, gimnaziale sau liceale. Asta si pentru ca un parinte cu o pozitie buna in societate, medic sau profesor sau avocat, nu vroia sa se faca de ras cu o odrasla ce nu invata si nu ii calca pe urme iar pentru parintii cu o pozitie inferioara in societate, marea masa a muncitorilor, acesta era un motiv de mandrie si speranta ca odrasla lor va urca pe scara sociala mai sus decat reusisera ei. Continuă lectura
Despre tricouri
Leo: Ooooh, salut V., faci cinste azi?
V.: De ce?!
Leo: Păi văd că te-ai înţolit, ţi-ai cumpărat un tricou nou?
V.: Nope, e tot ăla, dar l-am spălat aseară.
Amintiri din comunism, in imagini (partea a III-a)
Cea mai mare bucurie pentru copii, in vremea comunismului, pe linga jucarii si plimbarile in parc sau in Oraselul Copiilor, erau cartile. Cartile cu povesti erau in abundenta, in special cele din colectia Povesti Nemuritoare, ele erau cele mai dragi lucruri, mai ales cind aveau si ilustratii. Si trebuie sa recunosc ca multe dintre ele mi-au ramas dragi si acum, dupa zeci de ani de atunci. Continuă lectura