Some ironic thoughts of mine (IV)

– Hapciu!
– Dumnezeu sa te binecuvanteze! imi raspunse ateul.

***

Intotdeauna i-am admirat pe oamenii de caracter, care se tin de cuvant. Un dusman mi-a spus ca intr-o zi imi va face mult rau. Ar fi bine sa se tina de cuvant daca nu vrea sa piarda respectul meu.

***

– A fost un porc! mi-a spus interlocutorul.
– Admite, totusi, ca e o minune dumnezeiasca cand un porc scrie versuri atat de frumoase, i-am replicat.

***

– I-as extermina pe toti oamenii de pe Pamint!
– Si ce te impiedica sa o faci? l-am intrebat.
– Pentru ca nu am destula putere sa ii distrug pe toti! raspunse incordandu-se.
– Si crezi ca oamenii pot fi distrusi numai prin forta bruta? Nu este nevoie sa consumi atata energie fizica pentru asta, o poti face mult mai bine cu mintea; sau, de ce nu?, daca lumea poate fi salvata cu inima, la fel de bine ai putea sa o distrugi si cu inima.

***

– Vreau sa invat mai multe limbi straine si sa ma fac gigolo!
– De ce? Crezi ca sexul oral in limba italiana este mai bun decat ala in limba romana?

Some ironic thoughts of mine (III)

Ma consider un om cu o putere mentala deosebita, care poate rezista oricarei tentatii. De aceea pot rezista cu usurinta tentatiei de a rezista oricarei tentatii.

***

Ne dusmanim de moarte, totusi, de dragul networking-ului, ne-am imprietenit pe Facebook.

***

Si eu cred in Dumnezeu la fel de mult ca si tine, dar, astazi, pentru ca vreau sa te enervez, am sa iti spun ca Dumnezeu nu exista. Abia astept sa te vad facand spume din cauza asta!

***

Gandul ca maine as putea sa mor ma tine in viata in fiecare zi.

***

E un lucru periculos sa citesti carti care spun ca rastoarna ideile despre lumea pe care o stim. Dar cel mai periculos lucru e sa crezi tot ce scrie in fiecare dintre ele.

***

Care e statutul eroilor in societate? Pai in anarhie sunt adulati, in tiranie sunt omorati, in autocratie sunt marginalizati, iar in democratie sunt umiliti.

Some ironic thoughts of mine (II)

Ce te enerveaza mai mult in discutia noastra despre Dumnezeu: siguranta mea de sine cand iti spun ca nu e nevoie sa te conving sa devii credincios caci intr-o zi vei deveni singur sau siguranta mea de sine cind iti spun ca incerci degeaba sa ma convingi in fiecare zi sa devin ateu?

***

E un fapt cunoscut ca toti oamenii complexati incearca sa isi depaseasca complexele de inferioritate printr-o ambitie nemasurata ce ii face sa isi urmareasca cu perseverenta scopurile. Din pacate, eu nu am nici un complex  de inferioritate, deci e clar ca voi deveni un ratat.

***

Toate virtutile mele sunt demne de ironie. Mai ales cind o fac chiar eu insumi.

***

Chiar si in Izvorul Nemuririi poti muri inecat.

***

«Pastrez ce e mai bun la sfarsit», mi-a spus cineva odata. Vezi, tocmai de aia a lasat Dumnezeu moartea la sfarsitul vietii, i-am raspuns.

Some ironic thoughts of mine (I)

Mi-a spus ca vorbele mele i-au ranit foarte tare inima. Ei bine, i-am spus, sunt doar un simplu om, nu un expert in operatii pe cord.

***

Ii suplinesc cu brio pe toti dusmanii pe care nu ii am.

***

– Nu imi mai ramine timp pentru nimic. Sunt atat de ocupat.
– Cu ce?
– Ma duc la pescuit, urc pe munte, fac calatorii cu bicicleta.
– Sa inteleg ca timpul tau liber iti mananca tot timpul liber.

***

– Muncesc toata ziua buna-ziua si cistig un salariu de cacat! Ce fel de viata mizerabila e si asta?
– Ce vrei, tu nu te uiti la tine ca ai karma mica si pricajita?

***

– Am citit ca dupa ce murim ne reincarnam iarasi si iarasi pina cind atingem cel mai inalt nivel energetic si ne apropiem de Dumnezeu. Atunci cum naiba am nimerit eu aici, pe Pamint, dupa atitea reincarnari de la inceputul veacurilor?
– Pai iti spun eu: aici e planeta repetentilor.

***

– Cel mai maret vis al omenirii s-a implinit! a spus cu glasul tremurand primul astronat pe Marte. Dupa aceea au intrerupt transmisia pentru ca il taiase o durere crancena de burta si i se subtiase vocea si mai rau.

Singurătatea alergătorului de cursă lungă

Pentru toţi care au rămas în urmă: priviţi înainte dacă nu mă mai vedeţi prin preajmă, eu sunt în faţă, nu în spatele vostru.

Manfred Mann’s Earth Band – Questions

In a dream it would seem
I went to those who close the open door
And turning the key, I sat and spoke to those inside of me

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
Where the moon was a star-painted dancer
And the world was just a spectrum of light

They reached to my center of reason
And pulled on the touchstone that’s there
The shock of that light had me reeling
And I fell into the depths of despair

Turning the key, I sat and spoke to those inside of me…

They answered my questions with questions
And set me to stand on the brink
Where the sun and the moon were as brothers
And all that was left was to think

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
The power that bore me had left me alone
To figure out which way was right.

Pixelul albastru

Look again at that dot. That’s here, that’s home, that’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there – on a mote of dust suspended in a sunbeam.

Carl Sagan

Un fir de praf pe o raza de soare… Poate ca aceste cuvinte traduc cel mai bine tot ce este scris mai sus in limba engleza. Nu, acest post nu este despre un trucaj ordinar; nu, este despre un fapt extraordinar. Un fapt petrecut acum 20 de ani, pe 4 februarie 1990. Voyager era pe cale sa paraseasca sistemul solar, dupa ce isi indeplinise misiunile timp de 13 ani, iar in acea zi NASA, la cererea speciala a lui Carl Sagan, a intors camera sondei pentru o ultima misiune si probabil cea mai grea dintre toate: sa faca o fotografie a Terrei, de la peste 6 mii de miliarde de kilometri distanta. Nimeni nu a stiu exact ce s-a intimplat cu acea fotografie decat cateva luni mai tirziu, cind informatia transmisa de Voyager a ajuns pe Pamint. Si iata ce a sosit. 

Daca nu ati observat inca, in partea de sus, aproape de centru – putin spre dreapta, exista un pixel, un singur pixel, albastru. Iar aceea este Terra, casa noastra. Nu am incercat sa subliniez in nici un fel acel pixel, pentru ca toata puterea pe care aceasta fotografie o emana s-ar fi distrus. Iar daca acel pixel v-a pus deja pe ganduri, va las sa meditati.

Despre menire

In ultima vreme discutiile pe care le port se invirt inevitabil jurul ideii de menire. Iar cei cu care vorbesc sunt pusi in dificultate atunci cind ajung sa ii intreb: care este menirea ta? Cu toate acestea, raspund: inca nu stiu. Pentru cineva care ajunge la 30 de ani, asa cum mi s-a intimplat mie, sa nu iti cunosti inca menirea este periculos. Periculos pentru ca iti tarasti viata de pe o zi pe alta, facand fie ce este nevoie sa faci fie ceea ce iti place sa faci sau uneori nici una nici alta. Iar in acel moment, ti se insinueaza subtil in minte, atunci cind te duci la culcare, cind stai singur in fata farfuriei cu mancare, cind stai in cada cu apa fierbinte si te uiti in tavan sau cind astepti minute in sir autobuzul privind in gol: ce noima am eu pina la urma pe fata acestui pamint? Continuă lectura

3

Pe 27 august s-au implinit 3 ani de cind am pornit acest blog. Nu a existat un motiv anume pentru acest lucru cu atit mai mult cu cit nu imi place sa vorbesc despre mine. Pur si simplu am crezut ca de fiecare data cind incep un lucru ca pot schimba ceva in mentalitatea oamenilor cu care interactionez. Dupa 3 ani si peste 100 de posturi cu subiecte diverse am ajuns in acelasi punct. Continuă lectura

Some humouristic morbid thoughts of mine (V)

Damn, this Apocalypse they keep talking about is getting late! I’m dead anxious waiting for it.

*****

This tough life is killing me. I hope an easy death will keep me alive.

*****

They say you’re not really dead as long as you keep living in your other significant ones’ heart. Would you let me at least make me a beautiful apartment in your heart just to keep living there comfortably?

*****

I’m not afraid of death. I just get freaking scared of how creepy the word „death” sounds.

*****

Why they say: „The criminal was sentenced to life”? They should say „sentenced till death”

Visul care a miscat lumea din loc

That’s one small step for man, one giant leap for mankind.
Neil Armstrong, 20 iulie 1969

Pe 20 iulie se implinesc 40 de ani de la aselenizarea misiunii Apollo 11. Desi m-am nascut dupa acest eveniment, inca ma tulbura gindul la acei bravi oameni care au atins pentru prima oara solul lunar. Dar zborul catre Luna nu este numai povestea curajoasa a unor oameni care s-au avintat catre necunoscut si seria de evenimente pe care au declansat-o dupa acel moment. Caci trebuie sa recunoastem, aselenizarea a insemnat ruperarea lanturilor a multor dintre visurile omenirii, care traia inchistata in dogmele ancestrale ale pacatului adamic sau ale razbunarii ceresti ce a urmat construirii Turnului Babel.

Ideea ca omul poate realiza calatoria printre stele prin propria putere a fost prevazuta acum mai bine de 2000 de ani, fara ca cel care a enuntat-o sa aiba cea mai mica idee despre propria sa profetie: Per aspera ad astra1). De atunci, cei ce au urmat probabil ca au inteles gresit semnificatia metaforica a expresiei latine si au luat-o de buna. Cu fiecare zi, cu fiecare pas, cu fiecare om ce s-a gindit la ea, visul a inceput sa prinda viata.

Continuă lectura