That’s one small step for man, one giant leap for mankind.
Neil Armstrong, 20 iulie 1969
Pe 20 iulie se implinesc 40 de ani de la aselenizarea misiunii Apollo 11. Desi m-am nascut dupa acest eveniment, inca ma tulbura gindul la acei bravi oameni care au atins pentru prima oara solul lunar. Dar zborul catre Luna nu este numai povestea curajoasa a unor oameni care s-au avintat catre necunoscut si seria de evenimente pe care au declansat-o dupa acel moment. Caci trebuie sa recunoastem, aselenizarea a insemnat ruperarea lanturilor a multor dintre visurile omenirii, care traia inchistata in dogmele ancestrale ale pacatului adamic sau ale razbunarii ceresti ce a urmat construirii Turnului Babel.
Ideea ca omul poate realiza calatoria printre stele prin propria putere a fost prevazuta acum mai bine de 2000 de ani, fara ca cel care a enuntat-o sa aiba cea mai mica idee despre propria sa profetie: Per aspera ad astra1). De atunci, cei ce au urmat probabil ca au inteles gresit semnificatia metaforica a expresiei latine si au luat-o de buna. Cu fiecare zi, cu fiecare pas, cu fiecare om ce s-a gindit la ea, visul a inceput sa prinda viata.