A fost odata Radio Contact…

Ieri s-au implinit 19 ani de la infiintarea Radio Contact Romania. Pentru unii o zi normala, pentru altii, care au crescut cu Radio Contact, ca si mine, o zi speciala, iar pentru cei care au lucrat la Radio Contact probabil si mai speciala.

Am avut bucuria ca tocmai ieri sa primesc un mesaj pe blog din partea lui Alexandru Gheorghias, unul din oamenii care m-au invatat muzica, muzica veche si buna a anilor 60-70, alaturi de toti ceilalti: Cristi Tomescu, Alex Nita, Giuseppe Rossi, Adrian Anghel, Sorin Minghiat, Doina Ene, Cristian Nemteanu, Tony Tesiu, Vali Dragu, Serban Savu, Liana Stanciu, Radu Birsan, Bogdan Popescu, Andreea Ionescu, Cristi Schnebli, Cristi Dicianu, care mi-au format cultura muzicala la varsta la care tocmai ieseam dintr-o perioada in care nu stiam decit de muzica romaneasca si muzica internationala de pe postul bulgaresc. Oamenii au plecat si au venit, insa Contact a fost mereu postul de radio de care am ramas indragostit si care imi dadea un sentiment de apartenenta deosebit.

Pentru unii radioul nu mai inseamna mare lucru, astazi cind sunt atitea lucruri cu care iti poti ocupa timpul liber: calculator, home-cinema, discoteca sau televizor. E adevarat nici pentru mine acum radioul nu mai inseamna mare lucru dupa ce 11 ani am crescut cu Radio Contact. De la inchiderea lui nu am mai reusit sa ma atasez de nici un alt post de radio, chiar daca unii dintre cei de la Contact au plecat catre alte posturi. Insa timp de 11 ani ritualul zilnic de a ma trezi sau de a veni acasa, de la scoala sau servici, si de a deschide repede radioul ca sa ascult Morning has broken, Cutiuta cu vechituri, Un-doi joi, Contact matinal, Caleidoscop, Top 30, Music by Request, Top Dance Chic, De la blues la rock, Top Nostalgic, Top Slow sau Party All The Time, cu urechea lipita de boxe seara, cind trebuia sa dau radioul incet pentru ca ai mei se culcau, sau cind adormeam cu radioul deschis, in surdina, nu s-a mai repetat niciodata.

In urma lui, mi-au ramas doar caietele in care notam constiincios topurile sau bucatile decupate din ziar, cu editiile pe care le pierdusem sau cu stiri despre cei care lucrau la Radio Contact. Mi-au ramas abtibildul si posterul  cu delfinul albastru, vinilul pe care l-am primit ca premiu la emisiunea lui Cristi Tomescu si pe care mi l-a inminat Ami Constantinescu, versurile de la Tom’s Dinner dactilografiate de Andreea Ionescu si casetele cu muzica inregistrata de la radio.

Nu sunt un fetisist, nu am fost niciodata, insa uneori dau peste toate aceste amintiri si mi-as dori sa mai existe inca o data Radio Contact. Si sa aud din nou cum Liana Stanciu prezinta inca o emisiune de muzica italiana, intro-ul de la Top 30 sau Cutiuta cu vechituri, Cat Stevens cintind Morning has broken, vocea lui Sorin Minghiat, jingle-urile Radio Contact, Doina Ene prezentind cu frazele ei elegante o noua melodie, risul Andreei Ionescu in timp ce fredoneaza pe True Blue al Madonnei, Radu Birsan si Cristi Dicianu facind atmosfera vineri seara.

Chiar daca Radio Contact nu mai exista el continua sa emita in sufletul meu si sa ma inspire in fiecare zi. Microbul muzicii pe care mi l-a transmis imi da boala cea mai dulce din lume.

La multi ani Radio Contact!


contact

Radio Contact (25 februarie 1990 – 5 noiembrie 2003), frecventa 68.7 MHz / 96.1 MHz

Mai jos am facut o lista cu cei care au lucrat la Radio Contact , dupa notitele pe care le-am tinut de-a lungul anilor, de pe blogul Dianei Singer si cu ajutorul Andreei (Ionescu) Stan (multumesc Andreea!). Lista este total aleatoare:

Călin Popescu Tăriceanu – fondator, director
Gabi Dobroiu – animator (Top 30)
Marius Priscu – animator
Dorin Niculescu – animator, promo
Cristian Tomescu – animator (Stereotomic, Music by request, Party All The Time, Top 30)
Adrian Radu (Ami) Constantinescu – animator
Alexandru (Sasha) Niţă – animator (Weekend muzical, Morning has broken, Un-doi joi)
Sorin Minghiat – animator (Un-doi joi, Cutiuţa cu vechituri)
Alexandru Gheorghiaş – animator, realizator (Pop Hits USA, Rubrica de Sport, Contact Suvenir, Contact Gold, Top Nostalgic, Cutiuţa cu vechituri, Sport Weekend)
Giuseppe (Peppino) Rossi – animator (Albumul serii, Contact Jazz, Legende Rock, Top Nostalgic, De la blues la rock)
Magda Nedelcu (Un-doi joi)
Paul Ciortoloman – animator
Andrei Nourescu – corespondent Sportul Românesc (Sport Weekend)
Henri Zalis – realizator (Lectura care dă viaţă)
George Stanca – realizator (Asta-i harababura)
Sensei Gabriel Dutchevici – realizator (Caleidoscop)
Adrian Iclozan
Alin Buzărin – realizator (Sport Weekend)
Petru Eleş
Alexandru Florin Alexe
Vasile Sebe
Simona Mihăilescu – animatoare (Actualitatea muzicală internaţională)
Sorin Mocanu – animator (Hit Interviu, Weekend în doi. Tu şi noi, Seară de seară)
Andu Câmpu – animator
Alex Revenco -realizator (Rock Bloc, Legende rock)
Adrian Bratosin
Adrian Popescu – animator (Contact direct cu muzica fierbinte, În arsiţa muzicii)
Adrian Sana
Iulian Foişor – (Cronica teatrală si cinematografică)
Doina Ene – animatoare (Cutiuţa cu vechituri, Muzică pentru [super]magazine şi buticuri, Un-doi joi, Top Matinal 5)
Cristian Nemţeanu (Doctor DJ) – animator, dj (Party All The Time, Caleidoscop, Top 30)
Cristi (Dino) Dicianu – animator (Ooops up, Contact New Wave, Friday Night Club, Party All The Time, Asta-i harababura)
Gabriel Guriţă – animator
Doru Salanti
Florin Petrescu – animator (Caleidoscop)
Lorena Bratu – (Clar de lună – Poezie)
Laura Gheorghe – animatoare
Augustus Costache
Dan Aştilean – promo
Adrian Anghel – animator (Conexiuni Top, Love sounds, Top Dance Tracks, Top 30)
Ovidiu Cătălinoiu – animator (Albumul serii, Top Nostalgic)
Mugurel Paveliu
Lucian Dobrovicescu
Cristian Pavel
Corneliu Stroe – animator (Contact Jazz, director statie Constanta)
Şerban Savu – animator (La cererea voastră, Răspunsuri la scrisori, Mozaic, Music by request, Top 30)
Miruna Coca Cozma – stiri
Andreea Berghea – animatoare
Daniel Mihu – dj
Dan Boarnă
Valentin Chifor
Lucian Boariu – animator
Ionuţ Andreescu
Maria Vasilescu – stiri
Dorian (Ardei) Kaminski
Aurel Dănuţ Mic – dj
Diana Bălan
Liana Stanciu (Georgescu) – animatoare (Răspunsuri la scrisori, Muzica italiană, Top Slow&Blues, Lovesongs, Contact Film, Top California-Casino)
Valeriu Turcan – stiri
Şerban Georgevici
Edy Gora
Marius Furdui – animator (Bilet de concert)
George Grigore
Cristin Tocan – animator
Raluca Moianu – animatoare (Week-end matinal, Contact Story, Fanta Fiesta, Lectura care dă viaţă, În arsiţa muzicii, Contact Story)
Alin Gălăţescu – stiri
Sorin Buznă – animator (Party All The Time)
Alexandru Macavei – animator
Viorel Popescu – animator
Romeo Repta
Cristian Span – vanzari
Mirel Alexa
Victor Butuza
Alexandra Minea – realizator (Contact Film)
Corina Constantin – (Muzică electronică, Incursiune in viitor)
Radu Bîrsan – animator (Contact Matinal, Friday Night Club, Party All The Time)
Dragoş Stanca
Tony Teşiu – animator (Top 50)
Bogdan Vlăsceanu
Călin Georghiu – marketing
Andy Liţă – animator (Super Weekend, Seară de seară)
Loredana Popasav
Andrei Savastre
Dana Gheorghe
Ruxandra Petrescu – marketing
Dan Manole
Mădălina Ilinca
Manuel Armand Ratundu (DJ Armand) – dj (Tovarăşii tăi, Vineri nu mi-e somn, Party All The Time, Până mâine dimineaţă)
Laura Ivăncioiu (Ioniţă) – stiri, animatoare (Lupta cu somnul, Bună dimineaţa)
Manuel Dinculescu – animator
Dominique Iancu – animatoare (Week-end Matinal, Dimineaţa la Contact, Fabrica de hituri, Weekend în doi. Tu şi noi, Seară de seară, Picnic FM)
Eugen Bulgaru – animator (Muzica asa cum vrei)
Sorin Niculescu – animator (Muzica aşa cum vrei)
Bogdan Miu – animator (Muzica aşa cum vrei)
Cosmin Prelipceanu – stiri, realizator (Actualitatea economică, Buletin Financiar)
George Zafiu – stiri, animator (Party All The Time)
Ilinca Misicu
Marius (Bebe) Tichescu
Aurelia Boriga Năstase – corespondent (Se întâmplă în America)
Alin Sufariu
Alex Preda – animator (Fabrica de hituri)
AG Weinberger – realizator (La ceas de blues… în Delfinariu)
Cătălin Kiriţă
Mihai Neguţ
Ramon Cotizo – animator
Cristi Schnebli – animator (Top 30, Top 100)
Maria Cristina Zărnescu (Popescu) – stiri
Carmina Mareş
Răzvan Negoescu
Dan Gabor
Laura Ganea
Călin Gheorghiu
Roxana Iliescu
Liviu Lomota (director statie Sibiu)
Gabriela Vrânceanu Firea – stiri, realizator (Sport şi muzică pentru burtică să nu crească măricică!)
Gabriel Butnaru – stiri
Răzvan Popescu – animator (Week-end Matinal, Sâmbăta Starurilor, Lupta cu somnul, Bună dimineaţa)
Cristian Barbu
Florica Drumen
Liviu Harnagea
Dragoş Gheorghiu
Laura Luca
Florin Budescu
Alexandru Bucur
Răzvan Măgureanu – realizator (Cheie, Contact, Motor!)
Bogdan (Şarpe) Popescu – animator (Stelele muzicii franceze, Contact Magazin, Enigme, Aproape clasic, Pauzele de dimineaţă, Zona 810, Tovarăşii tăi)
Gabriela Dinescu
Andreea Vădineanu – stiri
Jean Ifrim
Bogdan Dinu
Cristi Santu
Florin Alexe
Dănuţ Ionescu – realizator (Contact astronomic)
Florin Ionescu – realizator (Caleidoscop)
Stelian Tănase – realizator (Conversaţia de joi seară)
Beatrice Popa – stiri, animatoare (Friday Night Club)
Cristina Alexe
Răzvan Fodor
Ionuţ Mircea
Sorin David (director statie Iasi)
Oana Stanoevici – stiri
Cristina Cojocaru (Bechenete)
Andreea Mihaela Ionescu (Stan) – animatoare (Pauzele de dimineaţă, Contact Country, Top 30, Top Dance Chic, Muzica pe sufletul tău, O fată deşteaptă începe la timp)
Raluca Drăguşin – animatoare (Top Dance Chic)
Cristi Matei – stiri
Ana Maria Adam – stiri
Camelia Oiegaş (Cluj)
Constantin Radu
Alina Scăunaş
Alex Niculescu – animator (Party All The Time)
Ioana de Hillerin – animatoare
Raluca Opreanu
Carmen Ivanov – stiri
Ioana Petrescu
Cipriana Voicu
Dana Vriu
Alina Vancia
Bianca Săndulescu – stiri
Emanuel David – animator
Marius Mirică
Corina Brandmeyer – vanzari
Valentin Popa Scurtu – stiri
Victor Butuza (Cluj)
Vlad Risca (Cluj)
Sergiu Stet (Cluj)
Marius Cătălin Zamfir – stiri
Ovidiu Bodea (Cluj)
Dana Badea
Radu Cazan – stiri
Cristi Niţu – animator (Party All The Time)
Răzvan Dumitrescu – animator (Conversaţia de joi seară, Fair Play, Evenimentul Săptămânii)
Claudia Ion
Vlad Schuster
Paula Seling
Nicolae Groze
Graţiela Florea
Florin Ciobică
Daniela Repta
Adriana Giurgiu
Vali Bărbulescu – animator
Călin Ciobanu
Claudia Balosin
Cristina Nistor – stiri
Ionuţ (Johann) Pohrib – stiri
Roxana Niculescu Costei – stiri, realizator (România – Bosnia via satelit, Contact Politic)
Ciprian Bălţoiu
Claudia Petrişor (Beimel)
Estella Enache
Corina Salanti
Dan Tomescu
Dana Mircea
Corina Danilă
Mircea Radu – animator
Vali Dragu – animator (Contact New Wave, Amintiri despre viitor)
Radu Şoancă
Constantin Iancu
Daniel Todoran-Rares – stiri
Mihai Morar – animator (Super 50, Muzica aşa cum vrei)
Daniel Buzdugan – animator (Dimineaţa la Contact, Buzduganul dimineţii, Farsele lui Buzdugan)
Andrei Dumitrescu – animator (Cheie Contact Motor)
Alexandru Andrei
Mihai Rusti (director statie Bistrita)
Mugurel Rosu (direcor statie Giurgiu)
Adrian Revnic (director statie Oradea)
Eduard Dragusin (director statie Pitesti)
Viorel Balan (director statie Chisinau)
Calin Dobrea (director statie Targu-Mures)
Liviu Bala (director statie Baia Mare)
Sorin Toma (director statie Cluj-Napoca)
Sorin Teodorescu (director statie Ploiesti)

Later edit: intre timp am facut o lista citeva jingle-uri Radio Contact gasite pe internet  (thx Armand Daniel si Cătălin Deliu), le puteti asculta aici si le puteti descarca de aici.

95 thoughts on “A fost odata Radio Contact…

  1. draga leo,
    se pare ca ti-a placut mult radio contact. eu l-am divinizat. de-acolo mi-as fi dorit sa trec in inactivitate, desi, un om de radio, cred ca asta ramane pana inchide ochii.
    radio contact ar fi trebuit sa dureze. si si-ar fi putut pastra si pozitia de leader, daca n-ar existat nesabuinta unora de a-si bate joc de oameni si de muzica.
    si daca n-ar fi devenit imperios necesara eliminarea unui om diabolic, caruia ii trebuia oprit cu orice pret comporatamentul machiavelic.
    si acest pret a fost radio contact.
    incredibil, nu?
    nu s-a mai pomenit desfintarea unui post de radio, doar ca sa dispara odata cu el, un om pe care altfel n-ai cum sa-l anihilezi.
    atat de nociv era omul in cauza.
    a distrus multi oameni. nu stiu cati si cat si-au revenit.
    stiu exact insa cat m-a afectat pe mine si stiu si cat de marcata am ramas.
    bineinteles ca-mi amintesc si eu de ziua de nastere a radio contact. dar, din pacate, imi amintesc imediat si cat de nedrept de putin a atrait.
    oricum, nu-l voi uita in veci!

  2. doina, toti cei care ascultau o faceau datorita oamenilor de acolo. radio contact e un nume gol, daca nu i se asociaza numele celor care i-au dat viata. pacat ca cei de atunci au renuntat. gasca de acolo putea purta orice alt nume.

  3. Doina, imi pare bine ca ai trecut pe aici si ca ai lasat acest mesaj. Citind blogul Dianei am realizat citeva din lucrurile pe care noi ascultatorii nu le stiam si nu le simteam cind va ascultam emisiunile. Cred ca acest lucru conteaza foarte mult: ca toti cei din fata microfonului aveati puterea sa faceti oamenii sa va asculte si sa va admire indiferent de ce se intimpla dincolo de acel studio, indiferent de starea in care va aflati, indiferent de grijile si supararile voastre.
    Pentru mine Radio Contact a insemnat oamenii pe care ii auzeam zi de zi si vocile lor, care mi-au ramas in amintire. Pe multi cred ca i-as recunoaste si acum daca i-as mai auzi o data la radio. Imi pare rau ca, desi i-am ascultat atitia ani, nu i-am vazut niciodata la fata sau nu i-am intilnit personal ci ii stiu doar din poze. Dar tocmai acesta este farmecul radioului, nu-i asa?

  4. si cred k ai uitat de dan gabor si alti cativa,nu le-am vazut numele in acea lista:) . Intr-adevar,pe 25 februarie,Radio Contact a implinit 19 ani si-mi este greu sa nu-mi aduc imediat aminte si de luna noiembrie…Stiu k am gasit tarziu acest topic si sunt intrigata de faptul k nu au raspuns decat 3 persoane…Am citit luna trecuta cuvintele pline de rautate ale unui individ care spunea k in 2003, Radio Contact mai avea doar vreo 200.000 de ascultatori.parca mi-e greu sa cred acest lucru,avand in vedere k numai eu am gasit pe diverse bloguri, o multime de oameni care si acum se gandesc q nostalgie la acei ani de glorie ai radio contact.ca o completare la comentariul doinei,as vrea sa adaug faptul k delfinul a cazut victima invidiei `celorlalti` din fm.ma gandeam k oricat de mare ar fi suferinta noastra,lumea nu se va opri in loc…conteaza sa ne oprim noi din cand in cand si sa privim in trecut.uneori imi pare rau k nu m-am nascut mai devreme pentru a fi mai mult timp alaturi de Radio Contact (si cand spun Radio Contact, nu ma refer numai la nume sau la acea sigla, ci ma refer la vocile inconfundabile ale oamenilor care faceau sa functioneze acest `mecanism`,si carora eu una le multumesc).poate multi din generatia mea ma considera nebuna pt preferintele mele muzicale,dar nu-mi pasa pt k ceea ce ascult se datoreaza prietenului Radio Contact

  5. Da imi aduc aminte cum ascultam raudio contact , in masina, in casa, in magazine. PE toate taximetrele din Iasi vedeai cate un abtipild cu radio contact si delfinul albastru. Cand a disparut radio contact a aparut kiss fm. La inceput era ok kissul , dar nu va putea inlocui niciodata radio contactul. La radio contact am ascultat prima data farse facute de Daniel Buzdugan.

  6. eu am regasit radio contact chiar in doua variante http://www.derbestemix.be si http://fr.radiocontact.be si pot spune ca sunt impacat. important e ca radioul mama o duce bine, este manageriat de rtl, cel mai mare trust de presa din europa.
    daca voi ajunge eu milionar in euro, franciza radio contact va reveni in romania si ii va face praf pe toti exegetii in radio, alde huidu si altii care au senzatia ca in tara asta sunt numai limitati care gusta din mizerii precum kiss fm, radio 21 etc.
    daca nu, asta e, multumesc celui care a avut ideea sa aduca radio contact in romania (a fost si ceva politic in toata treaba:P, de unde dracu pe 25 februarie 1990 un radio din belgia sa inceapa sa emita :D), bine ca am avut norocul asta

  7. Cum e posibil sa isi mai aminteasca cineva de „Top Chic” ???!!! topul muzicii cantate de fete…..! A avut viata scurta, il faceam cu Raluca Dragusin, da… Inseamna ca esti „vechi” rau!!!
    Iti multumesc ca mi-ai oferit un loc in mintea ta, in sufletul tau. Cu drag.

  8. Andreea, iti multumesc pentru ca ai trecut pe aici si mi-ai lasat acest mesaj, chiar inseamna mult pentru mine.
    Imi amintesc ca prima data cind am ascultat Radio Contact eram la bunicii mei, intr-o seara de joi, cind tot incercind sa gasesc un post de radio cu muzica am nimerit Top 30 prezentat de Gabi Dobroiu. Cu toate ca era prima data cind ascultam Radio Contact, nu am putut sa ma dezlipesc de linga radio pina nu am aflat Number One-ul, atit de bine reusea Gabi sa tina ascultatorii in suspans. Era editia a 15-a (prin iunie ’90), in care pe primul loc ajungea Gary Moore cu Still got the blues. Din ziua aceea am fost legat de Radio Contact fara cale de intoarcere.
    Nu stiu daca vechimea conteaza in aprecierea unui ascultator de radio, stiu doar ca pentru mine conta ca va auzeam in fiecare seara la radio, chiar daca eram unul din miile de ascultatori anonimi ai Radio Contact.

    • esti „vechi”, da, poate nu suna potrivit, dar inseamna esti foarte „valabil”🙂. M-a uimit precizia amintirilor tale, si vreau sa te asigur ca multe dintre ele au fost uitate „fortat” de mine, pentru simplul fapt ca nu reuseam sa imi amitesc cu nimeni despre ele🙂. Iti dai seama ce ciudat?🙂

  9. OH MY GOD, a fost Andreea (sio-sio) Ionescu de la Pauzele de Dimineata de luni pana vineri de la 8:00 la 11:00??? [stiu sigur ca se termina la 11 cand trebuia sa plec la scoala dar nu stiu sigur cand incepea ca inca dormeam :D] Imi placea la nebunie Andreea. Si abia pe urma au venit Laura si Bufleiash cu Lupta cu somnul. Dar tot Andreea ramasese preferata mea. Si odata, cand abia aparuse noua moneda de 500 de lei care acum nici nu mai exista normal, i-am trimis o moneda noua si lucioasa Andreei la radio intr-un plic pt ca aveam acces la kestii de genul asta inainte sa apara pe piata en gros si Andreea a mentionat pe post de….prada, lol, termenul folosit de ea cred ca a fost kiar spaga :)))). Nu-mi vine sa cred k povestesc asta….a fost sweet…..Si alta data am sunat sa las niste dedicatii pt la fara 11 fara 10 si am indraznit sa ii cer si o piesa. Nici nu stiam daca piesa fusese single sau nu la vremea ei si deci daca o aveau in playlist, lasand la o parte daca putea sa fie difuzata sau nu. Dar abia o auzisem pe o compilatie la un prieten si imi placea la nebunie. Anyway, am mentionat ca mi-ar placea sa o aud la radio in acea dimineata si stiti ce? Andreea mi-a difuzat-o!!!! Nu mi-a venit sa cred, atat de impresionat am fost… si am inregistrat-o pe-o caseta impreuna cu dedicatiile, cu incheierea emisiunii si cu ora exacta.

    „Radio Contact, este ora unsprezece. BIP.”

    PS: trebuie sa mentionezi si PAUZELE DE DIMINEATA in dreptul Andreei Ionescu.

    • (iti scriu si aici, ca abia acum am vazut, dar raspunsul meu e mai jos). Da, „szia-szia” este un salut pe care l-am invatat de la cel care m-a initiat in a iubi Ardealul, si pe care nu l-am mai SPUS niciodata din 2000, anul in care am parasit barca in deriva. Imi face placere sa amintesti de aceste mici momente, simteam ca rasfat oferind neasteptat muzici pe care unii le doreau. Da, sa oferi era (si ramane) cea mai mare placere! Realizez acum, cu ajutorul tau, al vostru, ca nu doar pentru noi lumea radio era imensa, nu doar pentru noi 3 minute de piesa erau gigantice, nu doar pentru noi ora exacta avea conotatii de rit magic. Toate acele lucruri in care noi am crezut si le-am incarcat cu fantezie si creativitate, le impachetam ades in cadouri legate cu funda si cream imaginare mistere pe care tot impreuna sa le dezlegam, le faceam pentru simpla bucurie a surprizei, pentru simpla si minunata bucurie de a fi impreuna. Radio Contact a reusit sa creeze un lucru pe care zeci si sute de alte insititutii sau grupuri incearca azi: un CAMP comun, bucuria de a fi si a trai momente de frumusete IMPREUNA. Asta stiam noi sa facem acolo, in spatele microfonului, si nici nu stiam ca stim. Sau stiam?🙂

  10. Mersi Leo🙂

    Am uitat sa mentionez care a fost piesa: Bad Girl by Madonna. Asta se intampla cam pe vremea asta (aprilie-mai) in 1998.

    Andreea te pupam si nu te vom uita niciodata.

  11. A fost primul „radio” pe care l-am descoperit si de care m-am „indragostit”. De aici mi se trage cred🙂 Eram clasa a 9-a cand am inceput sa il ascult in Constanta pe 91.1 FM prin 1994. Si acum imi amintesc, cum zicea cineva mai sus vocile inconfundabile, jingle-uri foarte reusite ca sa nu mai vorbesc de stiri, la fiecare si 30 de minute cu acel semnal specific si unic marca R Contact. Ascultam cate 3-4 ore fara sa ma plictisesc iar acasa la tara (Horia) imi facusem tot felul de antene cu care receptionam Contact de la o distanta de 70 km !!!
    Nu pot spune ca radiourile de astazi nu sunt reusite, dar sunt atat de multe incat nu mai poti face diferenta.

  12. Radio Contact m-a facut sa ma indragostesc de radio! Eram in clasa a sasea, aveam doar 13 ani cand ma intorceam de la scoala, porneam aparatul de radio pe canalul 1 (Radio Contact:P ) si „ma uita Dumnezeu” pana tarziu in noapte. De atunci imi doresc sa devin jurnalist de radio…:) Singura voce pe care mi-o amintesc e cea a lui Bogdan Miu (pe care il ascult cu mare placere la Europa FM) dar stiu ca pe-acolo au mai trecut oameni ca Adrian Sana (Akcent), Sorin Mocanu, Daniel Buzdugan (radio ZU), Andu Campu etc. Radio Contact a fost un ideal pentru mine. Singurul post de radio care-mi aminteste acum de bucuria pe care o simteam atunci e SKY FM Constanta: http://193.231.242.46:8000/live.ogg

  13. Salut Leo…Ma bucur enorm ca si acum mai sint destui oameni ce se gindesc la RADIO CONTACT….un nume pe care nu-l pot scrie niciodata cu litere mici:-)…Am fost si eu un fan adevarat al acestui post de radio si mi-a ramas in inima pina in ziua de azi…..Pacat ca nu mai exista dar sper ca intr-o zi cineva sa se gindeasca sa relanseze acest post de radio….Nu pot crede ca RADIO CONTACT nu a mai fost ascultat,in orice sondaj era pe locul 2 dupa Radio Romania Actualitati,dar ei aveau acoperire in toata tara….Mi-e dor si acum sa mai ascult programele ce le aveau si echipa minunata care a fost acolo,de stirile din jumatate in jumatate de ora,ora exacta cu jingle-rile marca CONTACT….si mai ales cele ce ereau in perioada Sarbatorilor de Iarna……ascult si acum postul Mama din Belgia dar nu este ce a fost RADIO CONTACT ROMANIA…..Mai am si acum o gramada de casete cu jingle-rile de la stiri si ora exacta si citeva de la RADIO CONTACT CONSTANTA……intr-o zi le voi face pe suport DVD si expuse pe YOUTUBE……Sa nu uitam si de Viorel Popescu ce realiza raspunsurile la scrisori cu Alex Macavei…..Ma mira ca unii spun ca nu mai era ascultat,dar a aparut Europa FM si e pe locul 2 acum cu toate ca nu toti recunosc asta…..Dupa parerea mea e o copie a CONTACTULUI,dar niciodata nu va fi ce a fost in inima noastra RADIO CONTACT……………

    • Radio Contact a fost cel mai bun radio din Romania! Punct!!! A format atat de multi oameni de radio, incat eu ma mir ca va mai aduceti aminte de ei. Eu am crescut, inclusiv ca om de radio, cu Contact. Tare mult mi-as dori sa reascult jingle-urile alea extraordinare. Cine le are, sa faca un pustiu de bine si sa mi le dea si mie. ssr75@yahoo.com. Multumesc din suflet!

  14. pentru Andrei: am sters mesajul tau pentru ca nu ti-ai dat nici adresa de email la care sa te pot contacta si nici nu ai dezvoltat subiectul. atunci cind comentezi pe un blog trebuie sa iti sustii punctul de vedere cu argumente, chiar daca ele nu sunt intotdeauna cele mai bune. dar sa arunci doar o propozitie fara noima se numeste trolling, iar eu nu permit asa ceva aici.

  15. frumoase vremuri… am recitit comentariile voastre si nu am reusit sa nu plang.Sunt vorbe atat de frumoase si cel mai important este ca sunt scrise din suflet. Si tot din suflet ii doresc lui iuly diaconu sa devina milionar si sa readuca RADIO CONTACT pe meleaguri romanesti. Imi doresc sa-i vad pe ceilalti cum scad in topul preferintelor si sa ascult oriunde as merge numai RADIO CONTACT. Inca o data tin sa precizez ca-mi doresc sa ma fi nascut mai devreme,am petrecut prea putin timp alaturi de CONTACT,l-am descoperit prin 2000,tot undeva prin clasa a sasea🙂 . Dar pe desktop am imaginea micului nostru prieten, asa incat `petrec` in fiecare zi ore intregi alaturi de el si sincer asta ma face sa ma simt putin mai bine si tot mai bine ma fac sa ma simt si hiturile acelea pe care le ascultam alaturi de RADIO CONTACT si eram intr-adevar, si eu, una dintre miile de ascultatori anonimi

  16. ma bucur ca cineva isi mai aminteste de mine ca am trecut pe acolo. desi nu a durat decat vreo 9 luni experienta, pot spune ca a fost de neuitat. am ramas cu amintiri frumoase si cu ceva experienta dobandita in domeniu. atunci desigur ca era pionieratul radioului privat romanesc, si toti incercam sa facem de toate, inclusiv pe aducatorii de sponsori. ce s amai zic, a fost ceva deosebit …

  17. Imi pare rau ca am descoperit d-abia acum acest site. Sincer, nu credeam ca se mai gandeste cineva la delfinasul albastru, la cel mai tare post de radio care a existat dupa ’90. Nu cred ca se va mai naste un post de radio care sa-l egaleze (nu spun sa-l depaseasca)!
    Am avut norocul sa castig mai multe concursuri si am primit colante cu emblema postului. De atunci, am pe masina lipit delfinasul albastru si am grija ca atunci cand se deterioreaza sa-l inlocuiesc, sa arate impecabil, ca si emisiunile si oamenii radioului.
    Pacat ca la noi, ce e bun si frumos nu tine!

  18. Apropo de jingles, imi amintesc cu nostalgie de momentele cand, inarmat cu un reportofon „tapan”, cu caseta, agatat in banduliera si cu microfon cu fir, am intrat intr-una din anostele cabine de la Polivalenta si am stat nitel de vorba cu Norman Cook. Venise cu proiectul sau Beats International, autor al unui one hit wonder in 1990, Dub Be Good To Me, iar in deschidere cantase Gyuri Pascu.
    Anyway, ascultasem mult The Housemartins, o trupa pop din Hull, in anii ’80, si in acel AD 1992 nu prea auzise nimeni de internet, wikipedia si altele de genul asta. Faptul ca am discutat despre Randunele l-a magulit pe lider. Un tip foarte la locul sau si fara aere, as completa. Drept urmare, atunci cand, in spiritul RC, l-am rugat pe Norman sa puna vocea pentru un jingle special, cu dedicatie, omul a fost foarte amabil si a dat tonul acela cunoscut din Dub Be Good. Mai departe, caseta a ajuns la Cristi Schnebli, care a mixat-o nitelus, iar jingle-ul a intrat ani buni pe post.
    Uitasem un amanunt, pentru cei mai tineri. Peste ani, acel Norman Cook a devenit Fatboy Slim.
    Si inca un amanunt care conteaza pentru un nostalgic ca mine: pe 25 februarie 2010 se vor implini 20 de ani de la prima emisie Radio Contact, din Arhitectura. Poate ca n-ar strica sa ne intalnim undeva, fie si pe acest post, ca sa ne mai amintim cate ceva despre aceasta scoala de radio.

  19. mersi pt info AG17, foarte informativ.
    count me in, vin oriunde pentru radio contact….
    :))
    kiar acum ascult pt prima data in f mult timp It’s on You (MC SAR & The Real McCoy) adoram piesa asta. si nimic nu s-a schimbat.
    O aveam inregistrata de pe radio pe o caseta TDK, ii ziceam caseta A pt ca lipisem un sticker cu A pe ea ca sa le diferentiez, lol.
    20 de ani, wowwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwww…..
    mi-ar placea sa intalnesc mai multi fani ai delfinasului.
    virtual, fata in fata…
    si sa iesim, sa ne amintim…

  20. Salut tuturor!

    Ii multumesc lui Alex Gheorghias pentru mesajul sau, ma bucur sa mai aud din cind in cind despre cei care au lucrat la Radio Contact si despre povestea fiecaruia dintre ei.

    @Alex: e posibil sa fie fie Pet Shop Boys – Jealousy (1991) sau Gin Blossoms – Hey Jealousy (1993)

  21. multumesc mult, Lex, ca ai fost si tu „acolo” in timp ce ofeream „pauze de dimineata” oricui vroia sa le primeasca🙂. va salut si va imbratisez pe toti cei ce ati amintit de noi si ati primit imensul dar din suflet pe care il faceam zilnic, natural, live. Noi pe atunci respiram radio. Se pare ca si voi faceati asta in acelasi timp cu noi. A fost tare bine!🙂

  22. Iarasi din seria amintirilor Radio Contact. Prima emisiune mixata si prezentata. S-a intamplat de ziua lui Elvis. Presley, desigur. Pe 8 ianuarie 1991. Cu Peppino langa mine, cu vreo trei-patru LP viniluri de pe care melodiile zburau prea repede, cu foile pe care imi scrisesem interventiile si care foi se incapatanau sa fuga atunci cand deschideam microfonul. Pentru a nu mai pomeni ca in noaptea de dinainte nu dormisem. Sau poate ca somnul fusese un fel de repetitie. Nu mai stiu…

  23. Cat de frumos…sincer nu ma gandeam ca suntem atatia care inca ne mai amintim de acel basm numit RADIO CONTACT, dar care din pacate s-a sfarsit asa repede si trist. cat de mult imi doresc sa ma fi nascut si eu mai devreme sa prind si inceputul, sa am mult mai multe amintiri frumoase alaturi de delfinash.
    Mi-e dor sa adorm si sa ma trezesc alaturi de RADIO CONTACT,mi-e dor de topurile RC si de vocile celor din spatele microfoanelor,voci ce inca se mai aud pe la diverse posturi radio din tara, dar care, parca, nu mai au acelasi farmec.
    @ Alex Piesa are acel ceva al anilor`90, acel stil pe care il intalnim si in piese ale altor trupe ca de exemplu Fugees, Culture Beat, Le Click, Snap, Reel 2 real si multe multe altele…piese pe care le ascultam mai des atunci, pana in acea zi blestemata de miercuri 05 noiembrie 2003.

  24. Buna dimineata, buna ziua, sau buna seara…

    De doua zile parca nu mai am pace. Pe 11 „concurenta” si-a serbat 20 de ani de viata mioritica.Recunosc faptul ca din acest punct de vedere ei au fost si raman primii UNI-FAN RADIO, restul orizontului apartine in totalitate RADIO CONTACT.

    De doua zile scormonesc pe net de fiecare data cand am un moment liber. Caut orice referitor la RADIO CONTACT, amintirile „contactistilor” virtuali, unii dintre ei fostii mei colegi „de butoane”. Asa am ajuns aici pe blogul tau, Leo. De aceasta data, cu voia ta, iti pot „inmana” doar cateva cuvinte neatent insirate – emotiile si amintirile-s de vina. In timp ce-mi „ciomagesc” tastatura din fata ascult http://player.radiocontact.be/player/ si parca ma simt mai tanar cu 20 de ani. Ieri i-am trimis un e-mail Andreei Ionescu si m-am conversat telefonic cu Soanca, in speranta ca macar dupa 20 de ani poate ne vom regrupa la un pahar de vorba. Promit ca-i voi suna si pe Ovidiu Catalinoiu si pe Mugurel Paveliu. Ultimul ti-a scapat din lista celor care au lucrat la Radio Contact. El are o poveste foarte scurta. Dupa ce si-a primit primul salariu, din toti banii primiti a cumparat bere pentru toata lumea, am baut cot la cot, apoi si-a anuntat demisia si de a doua zi nu a mai venit. Marele absent al listei tale este insa Marius Priscu. Marius este prima voce care a strapuns eterul in Bucuresti pe 68,7MHz pe data de 25 februarie 1990. Pe Marius il gasesti pe Facebook sau Neogen. Nici Priscu nu a facut multi purici prin Radio Contact. El a plecat printre primii, daca nu chiar primul, restul ne-am inbolnavit de radio mai mult sau mai putin si am rezistat injectandu-ne zilnic cu entuziasm atat cat ne-a rezistat organismul sau „seful de salon” ne-a semnat externarea.

    Dupa 20 de ani, inca mai am amintiri proaspete in cutiuta mea cu vechituri (iertare… Sasha si Sorin Minghiat).

    Pentru mine, cel care si-a cedat aproape doi ani din tinerete catre Radio Contact Bucuresti, cel care a inceput cu caratul lazilor metalice albestre (pline de echipament, promotionale si muzica) pe scarile Scolii de Arhitectura, cel care a devenit intr-un an vicepresedintele asociatiei pe numele careia a deschis ochii in Romania Radio Contact, cel caruia nu i-au mai fost inapoiate jumatate din colectia personala de viniluri si un reportofon, cel care a invatat radio de la un animator belgian (de origine spaniola), apoi a incercat sa-i invete si pe ceilalti cate ceva in timpul noptii – cand aveam audienta mai mica si greselile treceau aproape neobservate, cel care pe 14 iunie 1990 am ajuns dupa Soanca in Scoala de Arhitectura sa „salvam radioul” de mineri, cel care alaturi de Costel Iancu isi pierdea timpul cu „Clubul Radio Contact” din Floreasca, cel care a simtit ca Radio Contact este si „copilul” sau, pentru mine au ramas astazi doar amintirile frumoase fata de echipa din acele vremuri si dispretul fata de Cuchi si Peppino.

    Am fost doar o mana de nebuni, atunci cand in jurul nostru unii inca se mai luptau, iar altii isi croiau drum spre varful piramidei. A fost un vis frumos, pacat ca pentru mine nu a putut devenii realitate.

    Daca va doriti pot asterne aici si povestea mea despre Radio Contact 68,7FM.

    … Gabi Dobroiu, mai stie cineva ceva despre Gabi Dobroiu ? …

  25. Salut Ami si La multi ani! Imi pare tare bine ca ai trecut pe aici si iti multumesc pentru mesaj. Eu unul astept cu nerabdare si alte amintiri despre Contact, cind vei avea timp sa mai treci pe aici.

    • La Multi Ani!

      Am reusit sa schimb mai multe e-mail-uri cu Andreea. Mai, mai… Sa faceti voi si o lista de persoane si cateva coordonate de contact si sa nu puteti sa va fi intalniit anul trecut?

      Daca anul acesta reusim?

      Daca nu ne ajung 20 de ani, pai apoi da …roza peste noi de nu ne mai amintim nimic unul de celalalt…

      Ce ziceam?

  26. Radio Contact a fost cu adevarat special. L-am ascultat din aprilie 90 pina la sfirsit. A fost demential. Si-i tin minte aproape pe toti cei mentionati aici.
    UniFun a fost primul post FM, dar nu a reusit sa provoace ascultatorilor atita dependenta, atitea amintiri.
    Faptul ca dupa 20 de ani oamenii isi aduc aminte de Gabi Dobroiu, de Cristi Tomescu, de Cristi Nemteanu, de Doina Ene…. e fantastic – inseamna ca DJ-ii astia au marcat o generatie-ntreaga. Nu-s doar vorbe.
    Si voua, DJ-ilor de la Contact: v-as asculta si azi si-as chiuli si azi ca sa v-ascult.

  27. Incredibil… Iti multumesc Leo pentru aceasta postare. Mi-e dor de Radio Contact si îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca a facut sa muncesc acolo. Feelingul e dincolo de vorbe … Din punct de vedere profesional, cu siguranta imi doresc sa lucrez din nou la un radio care sa aiba tinuta si profesionalismul pe care l-am gasit la Contact. Ii salut pe toti fostii colegi si poate, impreuna, putem face astfel incat Radio Contact sa aiba din nou o „versiune romaneasca”.

  28. Buna dimineata, buna ziua, sau buna seara…

    Va promiteam acum trei saptamani cateva povestioare desper Radio Contact, asa cum mi-l mai amintesc. Sunt aproape 20 de ani de atunci de cand in Scoala de Arhitectura au aparut cateva lazi metalice albastre.

    Sa nu credeti ca aici, pe blog, va pot scrie aproape totul despre ce a insemnat pentru mine Radio Contact. Asta pentru ca in mare parte pentru mine (asemeni mie si multor colegi) amintirile se confunda de cele mai multe ori cu sentimentele, sentimentele pe care numai daca le-ai trait la radio, numai atunci le poti intelege.

    Pe de alta parte, eu nu am avut o „istorie” lunga in radio. A fost insa foarte tumultoasa si plina de substanta. Unde mai pui ca a fost chiar vremea pionieratului. Pionieratul in radioul privat din Romania dupa 1989

  29. Pentru a va creea o curiozitate cat mai mare, incep prin a va spune ca tocmai mi-a sunat la usa Radu Soanca. Sunt sigur ca a adus cu el cateva kilograme de amintiri (proaspete). Asa ca voi amana inceputul naratiunii mele cateva ore.

  30. Timpul este prea scurt

    Am petrecut cu Radu toata seara si chiar o parte din noapte. Aveam fiecare sacul plin cu amintiri. Pacat doar ca timpul este prea scurt. Al doilea mare pacat este ca nu-l putem da inapoi.

    Post-revolutie, politica, studentie si capitalism

    Pentru a intelege cat mai corect entuziasmul ce-l aveam in februarie 1990 este recomandat sa va prezint conjunctura in care Radio Contact (la inceput … Bucuresti) a aparut la noi, aici pe malul Dambovitei.

    In decembrie 1989, initiata la Timisoara, apoi finalizata la Bucuresti, a avut loc revolta romanilor impotriva regimului lui Nicolae Ceausescu. Unii o numesc revolutie, altii lovitura de stat. Altii, care doresc asemeni rabinului sa impace ambele tabere, o numesc lovilutie. Atunci romanii si in special bucurestenii, parca o luasera razna. Libertatea ii lovise prea brusc. Foarte putini dintre ei stiau ce inseamna libertatea. Majoritatea au inteles-o in felul lor. Pentru cateva luni bune, puterea institutiilor statului a fost aproape zero.

    Eu eram student in anul patru la arhitectura. Eram tare mandru de asta. Dorisem sa fiu arhitect inca din gradinita. Reusisem sa intru la arhitectura „din prima” in urma unui examen dificil (6 sau 8 pe un loc). Ca mai toti studentii (fara minte) am auzit la televizor apelurile repetate ce ne chemau sa ne „aparam scoala”. Asa ca, in loc sa privesc in continuare revolutia la televizor, am ajuns in Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Asta se intampla prin decembrie 1989, cred ca pe 23. Ma alaturasem unui grup de studenti si profesori (si rectorul era printre noi) care parca se incazarmasera in scoala. Acolo stateam peste ziua, acolo dormeam peste noapte (intr-un birou la mezanin, pe niste saltele aduse din sala de sport), acolo mancam, acolo ne spalam. Nici pana astazi nu am aflat ce aparam. Mai ales nu stiu de cine aparam. Afara gloantele zburdau in voie. In alergarile lor necontrolate spargeau vre-un geam, ori ricosau in vre-un perete, ori il sfredeleau cu infometate si ramaneau captive in el, ori raneau fara voie cate vre-un trecator. Gloantele erau nevinovate. Cei care le eliberau da.

    Din cand in cand, folosind monezi de 25 de bani (erau la mare cautare atunci), de la telefoanele publice din holul arhitecturii mai sunam acasa sa-i anunt pe ai mei ca inca mai exist si „totul e bine”. Am stat in scoala cateva zile. Incepusem sa ne cunoastem si sa imprietenim. Ne impartaseam unul altuia sperantele, spaimele, visele, idealurile. Nu mai conta daca eram studenti, asistenti sau profesori. Eram cei care aparau scoala. In acele zile s-au nascut cele mai nastrusnice idei, au aparut cele mai frumoase sperante.

    Ca mai toate universitatile romanesti, si scoala noastra fusese „impodobita” la interior cu afise si lozinci comuniste, cu pozele „tovarasului si tovarasei”, cu indemnuri adresate „omului de tip nou”. Aceste „gunoaie” acopereau aproape toti peretii. Prin ianuarie 1990 daca te plimbai prin arhitectura puteai vedea ceva nemaipomenit. Unii profesori, chiar si sefii de catedre (nu imi amintesc daca si fostul secretar de partid), cocotati pe scaunele noastre inalte de atelier, cu cate un spaclu, o carpa sau un burete in mana, curatau peretii de „podoaba comunista”. Brusc, sudentii au capatat putere in scoala. Majoritatea studentilor asemanau „corpul didactic” cu dictatura. Unor profesori, fosti „propagandisti” comunisti, le-au fost boicotate cursurile.

    Studentii din arhitectura se organizasera intr-o asociatie; ASA (Asociatia Studentilor Arhitecti). ASA preluase ad-hoc cateva birouri ce apartinusera organizatiei UTC (Uniunea Tineretului Comunist) din scoala si Clubul A. Printre cei aflati in fruntea ASA o mare pondere o aveau cei care in decembrie „aparasera scoala”. Cu ajutorul voluntarilor ASA studentilor din arhitectura li se repartizau „ajutoarele” primite din strainatate. De cele mai multe ori ajutoarele constau in hartie si rechizite. Pentru noi hartia de desen avea o valoare incomensurabila. De obicei in papetarii nu se gasea, iar cand aparea avea un pret foarte mare pentru bugetul noatru studentesc. Singurul magazin pe care-l iubeam era Agenda, langa Curtea Veche.

    Printre ajutoare primisem si cateva masini de scris portabile (marfa interzisa in perioada lui Ceasca), 2 sau 3 multiplicatoare, un Gestetner manual, multa hartie format A4 si coli cretate format A1. Unei colege i-a venit ideea sa scoatem o publicatie. O publicatie saptamanala a studentilor de la arhitectura, pe care sa o distribuim gratis colegilor si prin care ii puteam informa pe toti colegii nostrii despre noutatile din scoala. La acea data in Romania existau ca mijloace media radioul si televiziunea nationala, si cateva publicatii cotidiene sau saptamanale concepute si tiparite la „Casa Presei Libere”. Foaia noastra s-a numit „Planseta” si cred ca a avut 6 sau 7 aparitii. Am fost foarte mandrii atunci cand am „tiparit” vre-o mie de exemplare alb negru si apoi cu pensula am colorat un tricolor pe fiecare exemplar in parte. Grea a fost partea cu uscatul acuarelei. Tin minte ca noaptea, in arhitectura, atunci cand ne pregateam respectiva editie, asternusem „Planseta” la uscat pe intregul coridor de la etajul doi. A doua zi nu am reusit sa impartim toate numerele colegilor si profesorilor din scoala, asa ca ne-am hotarat sa le vindem cu un leu in Piata Universitatii. Vanzarea s-a terminat foarte repede. Multi cumparau din curiozitate pentru ca era prima „fituica” color pe care o vazusera (toate ziarele in aceea vreme erau alb-negru; numai unele reviste erau tiparite color), dar apoi cand citeau articolele sau vedeau caricaturile isi dadeau seama ca era doar un „moft” studentesc. Pe la numarul 4, hartia format A1 se epuizase. Reusisem sa „cersim” cateva zeci de coli la decanat, ne mai adusese cineva cateva sute de la o tipografie, altcineva tot cateva sute de la UMRL (Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi). Noi continuam sa „tiparim” color la pensula „Planseta”, sa o uscam noaptea pe coridoarele etajului doi si sa o distribuim prin scoala. Ce ne ramanea vindeam in Piata Universitatii, iar cu banii ne cumparam acuarele, tus si hartie. Alaturi la Universitate aparuse un post de radio UNI-FUN RADIO. Studentii de la Universitate ne-o luasera inainte. Ei aveau un post de radio. Noi aveam numai o fituica. Pentru prima oara nu mai eram cei mai cu mot. Inainte de ’89 ne consideram stat in stat. Serile si noptile din Club A, balul bobocilor de la arhitectura, obiceiul vopsirii bobocilor, martisoarele, felicitarile, toate rabufnirile noastre artistice si publice, toate acestea le-am simtit pierdute in fata celor de la Universitate. Ei aveau un post de radio.

    Era seara. Seara zilei de 24 februarie 1990. Luni pe 26 trebuia sa apara „Planseta”. Cineva ne aduce o stire „bomba”. Dinu Patriciu ar fi primit acceptul rectorului Sandu Alexandru sa ne aduca si noua, la arhitectura un post de radio. Minunea se intamplase.

    In aceea noapte, in timp ce exemplarele colorate din „Planseta” se odihneau cuminti pe parchetul coridorului de la etajul doi, impreuna cu cativa colegi, cativa necunoscuti si doi belgieni urcam pe scari pana intr-un atelier de la ultimul etaj niste lazi metalice albastre. A doua zi, Duminica, s-a montat pilonul antenei, antena, emitatorul, masa de mixaj (albastra si ea), casetofoanele deck, Jonny, cele doua pickup-uri direct drive si un CD player. Probele de emisie le-a deschis Jonny. Seara, pe 25 februarie 1990, pe 68,7 FM, primul care a inaugurat microfonul a fost Marius Priscu. Din acel moment recastigasem prestigiul pierdut in fata colegilor de la Universitate.

    Marius Priscu este acum arhitect si traieste in Cape Town in Africa de Sud, Radio Contact Romania a ajuns in scurt timp o afacere de succes, iar povestea mea despre radio abia am inceput sa o scriu.

  31. 🙂.. „cutiile metalice albastre de la belgieni”….🙂 da…. au constituit ulterior, cand ne-am mutat in ICECHIM pe Splaiul Independentei, primul „dulap” de single-uri pe 45 de turatii. Vestigii. Cand venea o lada din asta albastra uriasa stiam ca e de bine, marfa noua, cabluri, scule, discuri… new & fresh, capitalism, ce mai. Auzi, stii ce mai aduceau belgienii – unii dintre ei – si eram innebuniti? Ciocolata, nene, ciocolata. Dar asta mai tarziu, cand veneau in control la banuti ori pentru… turism🙂. Deci, continua!🙂

  32. Lumi paralele, jucarii, hobby-uri si oportunisti

    In copilarie bunica imi povestea cum era inainte de al doilea razboi mondial. Cum se ducea la birou, cum iesea cu prietenii la spectacole, cum colinda tara si canta in nu stiu ce cor. Eu nu reuseam sa inteleg multe din povestile ei. Toate acele intamplari veneau de undeva de departe, dintr-o tara cu care multi dintre noi nu mai aveau nici o legatura. Ani mai tarziu, plimbandu-ma singur noaptea prin Paris aveam sa inteleg ca traind in Romania am fost in primul rand privat de tot ce era normal. Cei care nu si-au ingaduit in totalitate aceasta privatiune si-au cladit singuri o lumea a lor paralela. O lume rupta complet de realitatea exterioara, o lume a idealurilor, a hobby-urilor, a adevarurilor cenzurate, deschisa numai familiei si prietenilor foarte apropiati. Pesemne ca ne-a fost permisa tacit aceasta lume paralela, pentru a nu devansa decembriele din ’89.

    Toti cei care au pornit la drum alaturi de Radio Contact pe 25 februarie 1990 erau proprietarii unei anterioare lumi paralele. Daca astazi nu putem concepe un post de radio fara bani, studiouri, angajati, manageri, programe, publicitate, mijloace de deplasare si comunicare, studii de piata si altele, pentru pionierii Radio Contact acest lucru nu conta. Pe 25 februarie 1990 s-a nascut noua noastra lume paralela.

    Romania fremata. Lumea politica romaneasca se renastea sprijinindu-se pe ramasitele fostilor politicieni comunisti, sau pe batranii politicieni care supravietuisera inchisorilor, lagarelor si canalului. Printre ei apareau si figuri tinere. Trei politicieni romani si-au asumat rolul ursitoarelor la botezul lui Radio Contact din Romania. Acestia sunt: Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu si Petre Roman. Noi, cei cativa studenti de la arhitectura nu stiam atunci de respectiva cumetrie, asa cum nu stiam nici de intelegerile avute intre belgieni si respectivii romanasi, care pozau in fata noastra aidoma lui Mos Craciun cu tolba plina de jucarii.

    Pentru a nu intra in amanunte ce nu-mi fac mare placere cand le povestesc, darmite sa le scriu, incerc sa sintetizez:

    Cei trei tineri asistenti universitari au inteles ca pentru a prelua puterea politica au nevoie de o portavoce prin care sa-si faca cunoscute proiectele. Dupa aparitia lui UNI-FUN RADIO la universitate, le-a venit ideea unui post personal de radio. Cei doi prieteni liberali, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu, au gasit sprijin la liberalii belgieni si respectiv la RADIO CONTACT BRUXELLES. Postul de radio belgian a organizat o campanie pentru strangerea de bani, muzica si aparatura necesara unui post de radio studentesc in Bucuresti. Primului ministru roman din acea vreme, Petre Roman (fost adversar politic al primilor doi) nu si-a putut da decat acordul pentru un post de radio nepartinic si echidistant politic, iar ca toate aparentele sa fie salvate s-a creat si legalizat ATLD (Asociatia Tinerilor pentru Libertate si Democratie). Asociatie urma sa primeasca de la Primul Ministru licenta de emisie in Bucuresti pe 68,7FM si din Belgia muzica si aparatura. Primii membrii ai ATLD au fost dintre tinerimea liberala. Dinu Patriciu a cerut rectorului Institutului de Arhitectura Ion Mincu un spatiu in institut pentru un post de radio studentesc si nu a fost refuzat. Ce a aflat mult mai tarziu rectorul a fost ca radioul nu era al studentilor de la arhitectura.

    Pe scurt, la capatul nevinovatelor neadevaruri, pe 24 februarie 1990 in scoala de arhitectura isi facea aparitia RADIO CONTACT. Dintre cei doi belgieni cu care am carat aparatura pe scari unul era tehnician, iar celalalt seful animatorilor RADIO CONTACT BRUXELLES. De la ultimul am avut toti de invatat. Necunoscutii romani (cu care am devenit ulterior coleg) erau cativa membrii ai ATLD, Radu Soanca si Calin Popescu Tariceanu.

    Toata dimineata zilei de 25 februarie 1990 s-a muncit la montarea aparaturii. Antena a fost montata pe un pilon metalic inalt de vre-o 8 m, ancorat apoi cu sarma si amplasat pe cel mai inalt punct al cladirii: terasa turnului corpului nou de pe Academiei. Toti isi doreau un loc mai inalt, dar atunci a fost tot ce radioul isi putea permite. La etajul 4 al turnului era un atelier unde repeta de obicei trupa studenteasca de teatru: Arhiteatru. Atelierul transformat in studiou, ce a revenit radioului era la etajul 3 din corpul nou de cladire, cu deschidere spre curtea interioara. Distanta dintre antena si studiou era deci destul de mare (wirelles in 1990 …?) si semnalul avea pierderi pe cablu, asa ca s-a hotarat ca emitatorul sa fie undeva cat mai aproape de antena. Locul ales atunci (ulterior gasit si de mineri) a fost intr-o cabina de WC de la etajul 4 langa Arhiteatru. Cu aceasta ocazie recunosc pentru a nu stiu cata oara ca ascultatorii nostrii care spuneau ca ne auzim ca din „buda” aveau perfecta dreptate. Alt motiv ar fi fost ca amplasamentul antenei nu era cel mai fericit pentru Bucuresti, iar puterea emitatorului era de doar 50 de wati.

    Studioul initial (contrar celor scrise pe unele bloguri) avea cam 70 mp. Continea, pentru inceput ca dotare tehnica, o masa de mixaj (analoaga) veche si albastra, care pe vremuri servise in Bruxelles, apoi fusese abandonata acolo undeva printr-un subsol; microfoane (doua) Shure; doua perechi de casti; doua pickup-uri direct drive cu sinteza de frecventa cu cuart Technics SL 1210MK2; un casetofon si un CD player deck Pioneer si nu in cele din urma celebrul Jonny cu ale lui 6 casetofoane deck autoreverse Akai. Jonny era un automat de marimea unui casetofon deck. Un robot ce pornea/oprea mixand aleator melodiile continute pe cele 6 deck-uri la care era conectat. Va voi povestii cu alta ocazie, in amanunt, ce reusea sa faca pentru noi si pentru Radio Contact acest prietenos robotel. Pentru reportaje aveam un reportofon (urias) Marantz. Ar mai fi fost… Un al doilea reportofon, un DAT, un dublu-cas si alte cateva, dar acestea ori au fost luate pentru „pastrare” de Radu Soanca, ori „au disparut”.

    Ca muzica nu ne puteam lauda cu foarte multe. Cateva viniluri LP pe 33, vre-o doua „brate” de single-uri pe 45, cateva CD-uri si casetele lui Jonny. Bucuria noastra era ca printre CD-uri si single-uri existau „noutati”. La acea vreme nu exista mp3-ul, internetul sau Youtube. Pentru a asculta muzica noua ori stateai cu orele cu urechea pe unde scurte, ori trebuia sa „ai relatii”. Toti cei care am „mosit” la Radio Contact Bucuresti aveam ca hobby muzica. Pentru a face rost de „muzica buna” fiecare dintre noi „avea relatii”. Tin minte ca se intampla sa pierd noptile inregistrand muzica. Plecam de acasa pe la cate un coleg care la randul lui imprumutase pentru 24 de ore unul sau doua albume pe vinil. Alti colegi fondatori ai Radio Contact Bucuresti erau DJ colaboratori in discoteci. Nici unul dintre noi nu mai facusem radio. In ’90 pentru noi toti radioul inseamna in primul rand muzica.

    Astazi imi dau seama ca pe langa afacere, asemeni arhitecturii, radioul este si el o forma de arta. Kitsch-ul si calitatea de mana a doua in radioul de azi, au aparut poate si datorita unor manageri oportunisti care nu dau doi bani pe arta adevarata. Poate si din acest motiv Radio Contact, iubit candva de ascultatori, este astazi doar o amintire. Daca vrei sa scapi rapid de problemele celui care te-a sprijinit sa te afirmi poti folosii orcand: „A fost sotul mamei mele, nu tatal meu vitreg. Punct.“

  33. nostalgia m-a cuprins gasind intamplator acest blog. chiar sunt satul de diletantii de astazi, care devin ridicoli in cele mai multe situatii. nu inteleg cum se poate sa existe atatea posturi de radio, greu de deosebit intre ele si prea puțin ascultate, si nu se poate face ceva pentru a readuce contactul de altadata.tot asa, nu inteleg cum cei care ati lucrat candva la acest post de radio și care sunteti dispusi sa-l relansati, de ce nu puteti sa faceti nimic. chiar imi lipseste radio contact, asa cum cred ca le lipseste multora.

  34. Liga de amatori, echipa, capitanul si antrenorul

    Am incercat in fiecare clipa sa dam tot ce a fost mai bun din noi. Am incercat sa copiem ce ni s-a parut mai frumos, sa imitam tot ceea ce suna mai bine. Cei mai buni dintre noi, dupa ce au invatat abecedarul radio si-au format stilul lor. Era totusi 1990 si nici unul dintre noi nu era un „profesionist” in radio. Nu eram altceva decat o echipa de amatori care ne alesesem singuri un capitan, ni se impusese un antrenor si de a carei evolutie era tare mandru „proprietarul” din umbra.

    Abia din 1992 la Radio Contact s-a putut vorbii despre profesionisti. Eu nu am prins ’92-ul cu echipa de la radio si sper ca cei care ma cunosc si si-au continuat activitatea in radio sa nu imi poarte pica pentru cum gandesc acum. Pana in ’92 am fost toti niste amatori in radio. De ce incerc sa evidentiez? Simplu. Abia in 1992 Radio Contact a devenit o societate comerciala in Romania. Pana atunci totul a fost o mare „pacaleala”, sau o grupare de entuziasti, sau o „scoala de radio”, orice altceva, numai post de radio adevarat nu. Este greu de explicat asta fanilor. S-ar putea sa fiu aspru pedepsit, dar acesta este numai adevarul. Din ’90 pana in ’92 nu a existat angajator sau angajat legal la Radio Contact. Au existat numai pseudo-sefi si supusi. Ce ne unea pe toti supusii era dragostea fata de muzica, de radio si speranta in ziua ce va urma.

    Atunci cand imi amintesc despre muzica si radio dinainte de ’89 parca devin brusc amnezic. Doar doua nume imi mai pot aminti: Andrei Partos si Florian Pitis. Cu siguranta am imbatranit. Amintirea-mi joaca feste si cand incerc sa-mi amintesc intreaga echipa de pionieri de la Radio Contact. Poate si pentru ca dinamicitatea acelor zile si statutul radioului permitea „perindarea” multor personaje prin fata microfonului.

    Cei care s-au ocupat initial de alegerea „personalului” au fost Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu. Primul a reusit sa convinga cativa arhitecti si studenti arhitecti sa-si petreaca cateva clipe din viata lor in fata microfonului. Cel de-al doilea si-a cooptat prietenii si cunostiintele pentru „a-i da o mana de ajutor”. Bineinteles, au aparut si „neinvitatii” (printre care si eu m-am numarat).

    Dintre arhitecti si studentii arhitecti (invitati sau neinvitati) imi amintesc de Marius Priscu, Dan Puscasu, Dana Stoica, Sorin Minghiat, Marius Frunzetti. Oamenii adusi initial de Tariceanu au fost Radu Soanca si Giuseppe Rossi. Au mai fost prezenti pentru inceput si doi vicepresedinti ai ATLD: Ilinca Misicu si Lucian Nica. Cei mai „bolnavi” de radio au ajuns la arhitectura aproape singuri sau „ajutati de un prieten”. S-au adaptat si integrat in echipa foarte repede, ulterior, unii dintre ei ajungand adevaratii profesionisti ai radioului. Printre ei se numara Gabi Dobroiu, Ovidiu Catalinoiu, Cristi Tomescu, Adrian Anghel, Alexandru Nita, Constantin Iancu, Cristi Dicianu, Cristi Nemteanu, Doina Ene, Laura Gheorghe, Liana Stanciu, Raluca Dragusin. Cu siguranta mi-au scapat cateva nume. Imi cer iertare.

    Poate cel mai important pentru echipa este antrenorul. Eu l-am considerat antrenor, inca de la inceput, pe Radu Soanca. Ulterior Tariceanu l-a „uns” director in fata noastra. Dupa cativa ani de zile l-a abandonat. Radu se cunostea din copilarie cu Tariceanu si probabil ca in ’90 legatura lor era foarte solida. Pentru mine Radu a fost si a ramas un etern „june minitehnicus”. O persoana foarte comunicativa, care a stiut sa se impuna in fata noastra prin mult tact si calm. Multi dintre noi eram studenti si nu am mai lucrat cu adevarat niciodata. Cativa avusesera contact cu intreprinderile de stat, dar acolo erau considerati niste rebeli. Radu Soanca si el fost angajat rebel, a trebuit sa organizeze si sa administreze „o gasca de nebuni” plina de personalitate, sa netezeasca micile conflicte ce apareau mai la tot pasul si sa raporteze lui Tariceanu si belgienilor despre tot ce se intampla in radio. Poate cel mai greu ii era sa „gaseasca om la program” pentru ca toti mai aveam cate ceva de facut, fie scoala, fie servici. Cei cu servici nu prea puteau sa „chiuleasca” peste ziua. Studentii da. Aceasta a fost principala cauza ce au zamislit programul saptamanal al „vocilor” Radio Contact. Mai apareau si inerentele „absente motivate”. Atunci ne sarea in ajutor Jonny.

    Asa cum fusesem invatati de belgieni, un animator nu trebuia sa depaseasca trei ore de emisie continua. Belgienii aveau un format radio strict, dar fara diferentieri majore si emisiuni personalizate. Ne cereau ca singura diferentiere sesizabila de catre ascultatori sa fie vocea, umorul si spontaneitatea animatorului. Noi le urmam sfatul ori de cate ori stiam ca suntem monitorizati, dar de cele mai multe ori ne faceam de cap. Ascultatorii incepusera sa ne recunoasca deja prin muzica pe care o difuzam, prin zilele si orele la care intram in emisie. La inceput fiecare si-a ales cate o melodie drept generic. Apoi cei mai „curajosi” si-au creat un format propriu. Incet, incet, s-au „nascut” emisiunile. Cea mai importanta pentru noi a fost „Top 30 Radio Contact”. Cel care se straduia singur sa o realizeze a fost Gabi Dobroiu. Gabi avea un stil inconfundabil. Timbrul vocal si dictia ma faceau sa-mi amintesc mereu de Cristian Topescu. Dobroiu avea totusi ceva in plus, ceva ce nu am putut niciodata definii. Asemeni unui vrajitor, la Gabi puteai admira naturaletea cu care isi realiza emisiunile si simplitatea gesturilor din fata mesei de mixaj. Muzica pe care o difuza, comentariile atent alese, oftatul sau adanc in microfon, ne-au adus in scurt timp un mare numar de ascultatori. 68,7FM devenise cea mai ascultata frecventa din Bucuresti. Pentru asta si pentru multe altele am ales sa vi-l prezint Pe Gabi Dobroiu precum „capitanul” echipei.

    Cu cativa dintre pionierii Radio Contact am avut placerea sa ma conversez de cateva zine incoace. Am revazut cateva inregistrari video si fotografii, am reascultat inregistrari audio. Imi doresc sa ma pot intalnii cu toti, acum dupa 20 de ani. Imi doresc sa ne aducem aminte de acele clipe nebune din viata noastra, sa oftam adanc in microfon asemeni lui Dobroiu, apoi sa ne vedem, linistiti, fiecare de drumul sau.

  35. Oamenii si robotul

    Poate cea mai grea munca este aceea cu oamenii. De cand deschidem ochii personalitatea fiecaruia interactioneaza cu cea a celui de langa el si-i creaza, voluntar sau involuntar, diverse probleme. Probleme am creat parintilor nostrii si in special mamei inca inainte de a fi nascuti. Probleme am creat medicilor din maternitate. Probleme am creat (unii dintre noi) preotului care ne-a botezat, invatatoarei din gradinita, profesorilor, sefilor, subalternilor, prietenilor, rudelor, cunostiintelor si chiar celor care citesc aceste randuri. Dupa cum spuneam, problemele pot fi voluntare sau involuntare. Eu intentionez sa prezint cititorilor doar amintirile mele despre ceea ce am trait la Radio Contact. Nu intentionez sa acuz pe cineva, sau sa cercetez adevarul istoric in amanuntele lui. Acolo unde amintirile mi s-au volatilizat, acolo unde informatia mi-a lipsit, acolo am preferat sa nu fac referiri in povestea mea.

    Ca dovada a bunelor mele intentii imi cer scuze fata de Bebe Tichescu, student la arhitectura in 1990 si coleg pentru o scurta perioada la Radio Contact. Bebe, iarta-ma, am uitat sa te mentionez alaturi de ceilalti „pionieri contactisti”. Bebe Tichescu a fost primul „corespondent” al radioului in afara Bucurestiului, mai precis la Festivalul de jazz de la Sibiu din martie 1990. Unele din inregistrarile lui le-am regasit acum cateva zile printre „vechiturile” mele si le-am reascultat cu placere. Mi-a fost foarte greu sa-mi reamintesc numele „corespondentului” pentru ca Bebe nu se prezenta la inceputul sau sfarsitul interviurilor. In cele din urma mi-am amintit. Multumesc Bebe Tichescu ca alaturi de noi, ceilalti „pionieri contactisti” ai ajutat ca visul nostru sa poata purta un nume. Radio Contact.

    De cand am inceput sa-mi astern povestioarele despre Radio Contact am mai luat legatura cu cativa dintre fostii mei colegi. Multumesc celor care mi-au sprijinit demersul, multumesc celor care mi-au reimprospatat amintirile, multumesc chiar si celor care-mi reproseaza unele lucruri. Aceasta inseamna ca Radio Contact, chiar si acum, dupa 20 de ani a fost si este inca o pagina foarte importanta a vietii noastre.

    Poate cel ce nu si-a facut niciodata griji din cauza noastra a fost Jonny. Jonny a fost prietenul tuturor celor din studio. El i-a ajutat pe toti neconditionat, nu a avut pareri personale si nu a intrat cu nimeni in conflict. Jonny era robotelul radioului. Arata ca un casetofon deck, avea o gramada de intrari/iesiri in spate, cateva beculete in fata si vre-o doua butoane dintre care unul era cel de on/off. Jonny, asemeni oricarui robot ne usura viata de fiecare data cand eram in emisie, sau cand lipseam de la program.

    Jonny avea initial 6 subordonati. Sase casetofoane deck autoreverse carora le comanda intrarea/iesirea din emisie si le mixa melodiile. Casetofoanele aveau doua piste (stereo), una singura continand semnalul sonor audio monofonic, cealalta continand un semnal de comanda de tipul „zgomotului” din FM. Pe fiecare casetofon deck autoreverse rulau casete special inregistrate. Fiecare casetofon intra aleator in emisie comandat de Jonny, dar fiecare avea un grad mai mare sau mai mic de prioritate. Pe cel care avea prioritatea cea mai mare exista caseta cu jingle-uri Radio Contact. Pe celelalte, fiecare caseta continea in parte cate un gen de muzica – pop, dance, rock, blues, oldies, muzica frantuzeasca, Hituri etc. Diferenta sesizata de ascultatori intre Jonny si un CD audio digital, stereofonic era aproape nula, deoarece emisia Radio Contact din acea perioada era monofonica. Dupa 20 de ani, citind cateva comentarii despre Radio Contact pe blogul CNA-ului, am fost surprins sa ascult o inregistrare facuta de un ascultator si intitulata HITURI DE MIEZ DE NOAPTE – 001.mp3. Cel inregistrat era Jonny.

    Ce ne invatasera belgienii si era litera de lege pentru toti animatorii, era sa nu avem „pauze de emisie”. Aceste pauze puteau deruta ascultatorii si duceau cu siguranta la pierderea audientei. Motivatiile precise sunt stufoase si nu-mi doresc sa le prezint acum. Contrar acestei „legi”, inca imi mai amintesc de pauzele radioului national, ce apareau cu precadere atunci cand se prezentau „cotele apelor Dunarii”. Atunci cand tehnica muzicala sau abilitatile personale se intampla sa ne tradeze, o modalitate de salvare in fata ascultatorilor era sa vorbim la microfon. Totusi nici vorbitul prelungit nu ne facea bine. Doina Ene va poate spune foarte bine asta. Alta modalitate era sa-l pornim pentru scurt timp pe Jonny.

    Prima emisie Radio Contact a inceput cu Jonny. Primele nopti ale radioului au apartinut lui Jonny. Lipsa animatorilor la program a fost fericirea lui Jonny. Mana noastra dreapta in caz de „avarie” a fost Jonny. Sa nu-i multumesti, acum dupa 20 de ani? Jonny a fost si el colegul noatru robotel, pionier la Radio Contact.

    Din cate am aflat, dupa ce Radio Contact si-a schimbat frecventa de emisie in Bucuresti de pe banda est pe banda vest si emitatorul a fost schimbat cu unul stereofonic, Jonny a fost „lasat la vatra” si schimbat in post cu un coleg mai performant. In cei cativa ani de activitate Jonny nu a putut invata un singur lucru. Sa vorbeasca romaneste!

    Astazi cu un calculator in fata si un program freeware download-at de pe internet orice copil isi poate construii propriul sau Jonny. Pentru noi, contactistii din 1990, Jonny a fost o minune.

  36. Pentru Laur: am sters mesajul tau in care afirmai unele lucruri despe Peppino. Asa cum i-am recomandat si lui Andrei, oricare dintre cei care au ceva de reprosat vreunui fost membru al echipei Radio Contact sunt liberi sa o faca oriunde isi pot permite sa faca acest lucru fara argumente (blog personal, facebook, twitter, etc.). Din pacate, aici nu pot permite insulte sau acuze gratuite. Multumesc pentru intelegere.

  37. Leonard ,felicitari,ce articol drag ,ce nume ,ce amintiri..!
    Eu inca sunt un fan radio, modern acum,tehnica m-a ajutat si am mp4-ul meu,sau pc-urile,ascult la casti,inreg.emis,..le pastrez,……hei ,da,e altceva!!!
    am norocul sa am un prieten aproape care ma ajuta, sotul meu cu dragostea lui, care de 20 de ani ma intelege ,si ma suporta cu o rabdare de invidiat!!!
    asta e,m-a luat de sotie deja bolnava de acest microb-radio asa ca stia ce-l asteapta!!!!
    Citindu-ti randurile,ma revad pe mine,acum 20 ani…!
    si eu sufeream de aceeasi probleme ,ascultam si inreg pe casete,tot la casti,sa nu deranjez sotul,care pleca dimineata la munca….Primii zece ani de casnicie nu aveam copiii dar pierdeam noptile doar sa ascult RADIO!…acum ,de zece ani macar am facut si ceva bun,am si alaptat, noptile, 4 copilasi ,paralel !
    Mi-amintesc cu drag,eram innebunita dupa multe emis din fm,ca si acum,oricat d e multe mii d e melodii as avea …tot Radio are prioritate!! Boala incurabila de care nu vreau s a ma vindec!
    Asa ca ..intelegi de ce Acum au cu mult mai mult ecou in inima mea randurile tale,deorece din aceste nume,f multi stiu de mine si cat iubesc sa le ascult emisi,zilnic,pe unde sunt ei azi, cu aceeasi pofta de a face radio cu acelasi profesionalism adevarat!!!

    bafta si LA MULTI ANI pt inca un an RC!

  38. cam zambit .citindu-ti pasajul asta…….,,cu urechea lipita de boxe seara, cind trebuia sa dau radioul incet pentru ca ai mei se culcau, sau cind adormeam cu radioul deschis, in surdina, nu s-a mai repetat niciodata.

    eu am spus ca ascultam ,,tot la casti””pt ca si acum 20 ani aveam casti,stricam ca si acum o multime de casti pt ca dormind pe ele se deteriorau…cadoul meu favoriyt asta era si e ..CASTI,am zeci!si sute defecte dar depanatorul e tot El..Sotul!
    Da ,si caitele!.copilasii mei se amuza vazandu-le pe cele vechi,iar pe cele noi …la care inca scriu piese si top-uri,le mai completeaza si ei de multe ori!
    o zi frumoasa/……….

  39. Intr-adevar 20 de ani…ce frumos ar fi fost sa emita in continuare pe frecvente din toata tara.
    Azi am facut playlist-ul cu piesele Contact, iar rezultatul a fost unul cu siguranta minunat: hit-uri ce au facut istorie la Radio Contact si in Super 50.
    De fapt,in fiecare zi continui sa fac playlist-ul in stilul Radio Contact, iar cel mai rau imi pare ca nu stiu cum sa descarc jingle-urile Radio Contact ca sa pot sa le ascult tot timpul, pe telefon, sa le dau si altora si sa le reamintesc ce magnific continua sa fie Radio Contact, chiar si acum…
    La multi ani Radio Contact!!! Iar voua, multumesc ca existati si sper ca asa sa fie in fiecare an;sa ne aducem aminte de prieteni:)

  40. Kiss FM nu va fi niciodata ceea ce a fost Radio Contact. Intr-adevar oamenii de acolo erau adevaratul suflet al postului. Acum dupa 20 de ani caut emisiunile realizate de Razvan, Liana, Raluca si restul. Ma bucur ca au ramas in bransa si ca ii mai pot asculta (si vedea) pe unii.

  41. Buna Leo.

    Iti multumesc din suflet pentru gestul facut cu prilejul aniversarii RC 20 ani.
    A fost fantastica revederea dupa atatia ani si totul datorita tie. MULTUMIM !🙂

  42. Multumesc, Diana🙂

    Asa cum le-am spus si celorlalti, gestul meu a fost o mica incercare de a va rasplati pentru lucrurile minunate pe care le-ati facut voi pentru noi, ascultatorii Radio Contact, si sunt bucuros ca v-am cunoscut. Faptul ca ati avut incredere in aceasta propunere de reunire dupa 20 de ani si ca ati venit cu totii acolo conteaza cel mai mult. Sper sa ne revedem si cu alta ocazie🙂

  43. Nu ai de ce sa-mi multumesti, stiu ca si anul trecut ai avut aceeasi initiativa si nu reusita.Esti fantastic! De aceasta data ai reusit. Iti multumesc.
    Pe langa faptul ca am avut norocul sa lucrez la RC, fiica-mea a crescut practic cu acest radio, am fost o mare fana. Iti spus sincer, a fost o poveste frumoasa🙂. Pasiunea cu care se lucra nu ti-o pot descrie ….
    Si acum, desi lucrez la postul care pastreaza frecventa de 96.1, am pe tastatura si monitor autocolant cu RC, la telefon si luneta masinii persoanale la fel. Pot spune ca am fost o norocoasa si asta , trebuie s ao mentionez, datorita Doinei ene si Radu Barsan care mm-au convins sa-mi trimit CV-ul .
    Inca o data iti multumesc pentru petrecerea de revedere din 25.02.2010

  44. Multumiri lui Ami Constantinescu pentru frumoasele rinduri care trezesc multe amintiri celor care au fost prinsi de virus in virtejul inceputului FM-ului romanesc (RC, U+, RN22 sau aiurea).

    Gabi Dobroiu si Laura Gheorghe ramin pentru mine doua voci remarcabile si doi oameni de radio cum – din pacate – in zilele noastre nu se mai gasesc.

  45. @Un ascultator
    @Leo

    Imi cer scuze pentru ca am „incremenit” dupa intalnirea ce a marcat 20 de ani de la prima emisie Radio Contact in Romania. Amintirile mi-au invadat fiecare molecula si acum urmez un „tratament” de „vindecare”. Promit ca voi continua istorisirile, asa cum mi le amintesc. Mai am in tolba foarte multe intamplari petrecute la Radio Contact inca necunoscute publicului, fanilor, ba chiar celor care ne-au urmat „la butoane”.

    Eu consider ca intalnirea noastra, a „contactistilor”, unii cu argint la tample, altii cu formele mai rotunjite, sau posesori de biciclete pe nas a fost un real succes. Imi pare rau ca nu ne-am putut revedea toti pionierii acelor vremuri, dar sunt foarte bucuros ca au aparut mai toti reprezentantii generatiilor de contactisti. Marele absent al serii a fost Gabi Dobroiu si mai toti i-am simtit lipsa.

    Multumesc lui Leo si celorlalti „organizatori” care au facut posibila reintalnirea noastra. Mai multumesc tarii, raului si ramului, partidului si statului si fostului prim-ministru pentru participare (gluma nevinovata). Cine stie, poate anul viitor, ne vom revedea iar, poate vom fi mai multi, poate va fi mai frumos.

    Nu stiu cat de mult m-a influentat intalnirea din 25 februarie, dar acum va fac o marunta confesiune: Incepand de luni 15 martie, in fiecare zi trec pe langa fostul studio si fosta redactie Radio Contact din Scoala de Arhitectura. S-au schimbat multe de atunci din ’90, dar parca vocile dragi mie au ramas captive inca intre peretii acelor spatii. De prin ateliere, parca se mai aude un aparat de radio hodorogit.
    „- Aici Radio Contact Bucuresti pe 68,7 Mhz …”

  46. Sperind ca – prin incurcatele cai ale google-ului – Gabi Dobroiu va avea vreodata ocazia sa citeasca aceste rinduri, as vrea sa-i transmit pe aceasta cale ca ‘a contat’ in FM-ul romanesc.

    Si – de ce nu – ca i se simte lipsa…

    Stima si sincere respecte !

  47. Radio Contact…legenda😀. A fost o vreme cand doar daca vedeai un medalion, o jucarie de plus, un balon in forma de delfin, te gandeai automat la Radio Contact🙂

  48. da, a fost super radio contact ,as da orice sa mai existe si eu am fost fan radio contact l-am descoperit undeva in tg- mures mai exact pe platoul gornesti, tin minte cand l-am descoperit era emisiunea super 50 la radio contact cu tony tesiu de atunci am ramas de nedespartit de acest post de radio acest post m-a facut sa vad lumea altfel , pe vremea aceea mi-am luat un casetofon in profesionala si i-am zis vanzatorului ca daca nu prinde radio contact nu o sa-l mai cumpar ,:) ma bucur ca si in ziua de azi mai am ceva de la radio contact ( doar cateva autocolante si o geaca radio contact ) mai am si cateva casete cu inregistrari cu emisiunile radio contact si ma bucur ca am si eu toate hit-mixur-le de la radio contact si am mai si renuntat smi sterg toate piesele de pe tel mobil ,si sa-mi bag toate hitmixurile de la contact.iar ca ton de apel e una din cele 90 de hitmixuri radio contact va doresc numai bine tuturor celor care ati iubit acest post de radio si ma bucur enorm ca mai sunt si unii oameni care mai pomenesc, cuvantul > radio -contact < intreadevar , radio contact ,a fost un radio asa cum am vrut in tot acest timp ( tot ce e frumos ,putin tine ,pacat.. (i love you radio contact)[ovidiu}~{radio contact. ]

  49. Nu-mi vine sa cred ca sunt ascultatori care isi amintesc atitea amanunte despre ceea ce a fost Radio Contact! Hit after hit after hit

  50. RADIO CONTACT prezinta 15 HITURI PE ORA . RADIO CONTACT – un radio asa cum vrei. super fain nu??? A FOST CEL MAI TARE POST DE RADIO cat despre voci ,hmm nu am cuvinte. iar fondul de stiri era super tare piesa ,mai pun si ora exacta care suna super fain ,in special ora exacta de iarna multe amintiri am cu RADIO CONTACT .17 ani am avut cand am descoperit acest radio . LEO mersi mult pt hit-mixurile pe care le-ai pus sunt tari de tot . le am inclusiv pe tel mobil & mp 3 iar colegi ma intreaba ,da nu pui si tu ceva muzica ca suntem in pauza ,va pun ma colegi da nu e muzica ci e ceva mai tare decat muzica si anume hitmix-uri de la un radio la care am tinut prea mult ,si prefer sa le tin multa vreme in tel. numai bine .o sa revin si cu alte amintiri legat de acest radio . RADIO CONTACT uau suna bine cuvantul:):):):):)🙂

  51. Bine Ovidiuuuu!!!😀
    Si eu am toate hitmixurile in mp3 player inclusiv ora exacta si stirile, alaturi de muzica mea preferata – influentata pana la cer si de radio Coantact – este felul meu de a-l tine in viata in continuare :D:D
    RADIO CONTACT FOREVER!
    Traiasca Leo care ni le-a pus la dispozite pe toate. Desi mai am si eu cateva mixuri pe o caseta audio de demult. sper sa o pot transforma cumva in digital si sa le adaugam si pe acelea.
    woo-hooooo!

  52. TOCMAI ACUM AM CAUTAT IN CASETELE MELE CEVA CE SE LEAGA DE RADIO CONTACT SI ANUME . ERA O EMISIUNE VINERI SEARA DACA VA MAI AMINTITI,CARE SUNA CAM ASA.( VINERI,VINERI ,nu mi-e somn,CU ARMAND LA RADIO CONTACT!! INREGISTRAREA MI SE PARE CA O AM DIN 1996 SAU 97 SUNA BINE INREGISTRAREA DAR NU STIU CUM SO TRANSFER PE UN CD SI SA O TRIMIT MAI DEPARTE.

  53. hiiiiiiii, era unul dintre promo-urile mele prefrate cu Such a Perfect Day a lui Lou Reed sau a cover-ului BBC din anii ’90 mai exact. sooooper. poate punem la cale un transfer digital comun🙂

  54. salutare. ca sa transferi in digital ai nevoie de un casetofon bun, un cablu cu jack de 3.5mm la ambele capete si de o placa de sunet bunicica iar ca soft poti sa folosesti Sony Sound Forge 10. astept inregistrarea….:))

  55. Mersi fff mult pt ajutor Alex. Mi-am amintit insa k am un magazin foto langa mine care se ocupa si cu transferuri digitale. voi apela la ei si cand vor fi jingle-urile gata voi da un semn🙂

  56. am mai gasit inca o reclama evident legat de RADIO CONTACT tot pe o caseta veche care ar suna cam asa( RADIO CONTACT -THE GREATHE HITS FM EXPERIENCE ) suna bine reclama LEONARDO AJUTAMA CUMVA SA DAU DE TINE CA SA TI LE POT TRANSFERA TIE DUPA CARE SA DAI MAI DEPARTE LA TOTI FANII (RADIO CONTACT) INTRO ZII O SA-MI FAC TIMP SI O SA CAUT TOT CE SE LEAGA DE R- CONTACT LA 5 6 CASETE CARE LE-AM INREGISTRAT DE LA RADIO CONTACT POATE MAI GASESC CEL PUTIN VREO 10 RECLAME .numai bine.;)

  57. eu atat pot sa fac pt noi cei ce am iubit acest RADIO o sa inregistrez tot ce se leaga de RADIO CONTACT pe un mp3 daca e nevoie si o sa ti le trimit pe un id de mess ( pt LEONARDO )🙂

  58. ASTAZI 25 FEBRUARIE 2011 SE IMPLINESC 21 DE ANI DE LA LANSAREA >>>> RADIO CONTACT ROMANIA PT UNII O ZI CAT SE POATE DE NORMALA IAR PT CEI CARE AM FOST ASCULTATORI DE CONTACT E O ZI SPECIALA *** LA MULTI ANI RADIO CONTACT*** AI FOST UN RADIO ASA CUM AM VRUT🙂

  59. of, ce dor imi e de Contact, cu tot ce inseamna el… pe zi ce trece parca e tot mai greu fara.
    nu credeam ca o sa simt asta dupa atatia ani de cand ne-a fost luat.
    nimic nu va mai fi la fel. fm-ul romanesc e trist si sec! nu am nicio indoiala ca si astazi ar fi fost cel mai bun! de departe.
    la naiba cu goana nebuna dupa audiente, profit si afaceri pe spatele publicului😦

  60. LA MULTI ANI RADIO CONTACT. SEMNALUL TAU A TRECUT DE MULT DE MARGINILE SISTEMULUI SOLAR. A EXISTAT ACOLO O ECHIPA CUM RAR MI/A FOST DAT SA INTALNESC IN VIATA.
    TOTI SUNT SPECIALI. TOTI AU TREBUIT SA TREACA PE ACOLO. CAND CEVA MERGE FOARTE BINE, SAU CEVA SE INTAMPLA CHIAR PESTE DORINTELE DE ALT FEL ALE ALTORA, INSEAMNA CA
    DUMNEZEU SI/A DORIT ACEST LUCRU.
    EL NE/A CREAT! EL NE/A ADUNAT!

    La multi ani Radio Contact!

    o voce din radio / George Grigore / actor

  61. In anul 2000, La ziua Portilor Deschise, daca nu ma insel, am participat la o „mica” petrecere organizata de Radio Contact. Dintre participantii de seama la eveniment imi amintesc de Presedintele Emil Constantinescu si Patriarhul Teoctist. am cautat poze cu acest eveniment dar din pacate nu am gasit nimic pe net..Exista cumva vreo arhiva a Radio Contact..cu poze..evenimente..??

    Multumesc pentru orice raspuns..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s