Visul care a miscat lumea din loc

That’s one small step for man, one giant leap for mankind.
Neil Armstrong, 20 iulie 1969

Pe 20 iulie se implinesc 40 de ani de la aselenizarea misiunii Apollo 11. Desi m-am nascut dupa acest eveniment, inca ma tulbura gindul la acei bravi oameni care au atins pentru prima oara solul lunar. Dar zborul catre Luna nu este numai povestea curajoasa a unor oameni care s-au avintat catre necunoscut si seria de evenimente pe care au declansat-o dupa acel moment. Caci trebuie sa recunoastem, aselenizarea a insemnat ruperarea lanturilor a multor dintre visurile omenirii, care traia inchistata in dogmele ancestrale ale pacatului adamic sau ale razbunarii ceresti ce a urmat construirii Turnului Babel.

Ideea ca omul poate realiza calatoria printre stele prin propria putere a fost prevazuta acum mai bine de 2000 de ani, fara ca cel care a enuntat-o sa aiba cea mai mica idee despre propria sa profetie: Per aspera ad astra1). De atunci, cei ce au urmat probabil ca au inteles gresit semnificatia metaforica a expresiei latine si au luat-o de buna. Cu fiecare zi, cu fiecare pas, cu fiecare om ce s-a gindit la ea, visul a inceput sa prinda viata.

Continuă lectura

2 iulie

O zi importanta in istorie.

Thomas Savery patenteaza primul motor cu aburi in 1698, Vermont este primul teritoriu american ce aboleste sclavia in 1777, incidentul de pe Amistad in 1839, incepe Razboiul Crimeei in 1853, a doua zi a bataliei de la Gettysburg in 1863, ziua in care Marconi obtinea patentul pentru inventarea radioului in 1897, primul Zeppelin decoleaza in 1900, Noaptea Cutitelor Lungi in Germania nazista in 1934, ziua in care Lyndon B. Johnson a semnat Declaratia Drepturilor Civile care interzicea o data pentru totdeauna segregatia rasiala in 1964, Vietnamul de Nord si cel de Sud formeaza Republica Socialista Vietnam in 1976, Steve Fosset devine primul om care face ocolul lumii intr-un balon in 2002.

Si totusi nu e vorba de toate acestea. E doar ziua mea de nastere. O zi de miercuri 1975, ca oricare alta pentru oameni, dar o zi speciala pentru mine. O zi de nastere care vine sa imi aminteasca in mod ironic, la 34 de ani distanta, ca toti suntem fragili si muritori.

Si ca sa aniversez cum se cuvine, va prezint o melodie chiar din 1975, una din favoritele mele. Intimplator sau nu, se afla pe primul loc in UK Singles Chart in saptamana 30 iunie – 6 iulie 1975.

De ce internetul nu poate face o revolutie

Astazi am vazut un filmulet. Nu conteaza filmuletul ci morala, iar morala era evidenta inainte de a ajunge sa il vad. Tocmai de aceea scriu acest post.

Am asistat la revolutia online pe twitter din Moldova sau la revolutia online din Iran. Probabil ca vom mai asista la citeva revolutii youtube sau google pe mapamond dar asta nu ne incalzeste cu nimic. Oamenii care folosesc internetul si in special ultima sa forma de evolutie, cea web 2.0, nu au inteles nimic. Sharuim, twitteram, comentam, postam, dam ratinguri, etc. dar toate astea nu semnifica nimic in lumea reala, dincolo de tastatura si ecran, atita timp cit nu actionam in nici un fel la nivel fizic, concret, asupra realitatii noastre, cea care ne deranjeaza si despre care facem atita vilva online.

Cel mai mare subterfugiu al democratiei de a subjuga oamenii ce cred in ea este libertatea cuvintului. Da, libertatea cuvintului necenzurata nu face nici cit o ceapa degerata. Aduceti-va aminte cind libertatea cuvintului sau libertatea presei erau cenzurate. Atunci oamenii riscau sa faca lucruri care depaseau aceasta bariera a cenzurii, faceau lucruri nebunesti, pe care acum, cind cenzura nu mai exista (teoretic) nu si le mai asuma. De ce? Din confort, din cauza faptului ca pot sta in virful patului cu laptopul in brate sau cu telefonul mobil in fata ferestrei si sa filmeze sau sa isi exprime opinia ca si cum parerea lor online ar putea cumva, printr-un miracol, sa actioneze prin cai nevazute asupra realitatii in care oamenii continua sa moara de foame, continua sa nu aiba de lucru, in care statul si politia comit abuzuri, in care criminalitatea creste, in care tu, cel care comentezi, esti o parte a societatii bolnave despre care iti dai cu parerea fara sa actionezi in nici un fel.

Ce s-ar intimpla daca lucrurile ar duce catre o revolutie in strada si ar fi nevoie ca tu si tu si tu sa fiti acolo, in fata armelor, cazuti pe caldarim, aruncind cu pietre, ridicind steagul? Veti fi in fata latopului si a telefonului mobil doar ca sa comentati si sa trasmiteti live? A transmite live ca sa vada lumea nu face nici o diferenta. Diferenta o fac cei prezenti acolo, care sa isi ceara drepturile, sa lupte pentru crezurile lor, sa moara pentru libertatea lor si a celorlati. Lucrurile astea nu se fac in fata calculatorului. Oamenii si in special tinerii de astazi trebuie sa inteleaga acest lucru si sa nu se lase inselati de libertatea iluzorie pe care le-o ofera Internetul. Internetul ne ofera si libertatea de a fi anonimi cind comentam, cind sharuim, cind twitteram, cind transmitem live? Dar oare asta vrem: sa fim niste anonimi online sau niste eroi offline?

Luati-va laptopul si telefonul mobil si iesiti in strada pentru lucrurile care nu va convin si pentru care umpleti atitea pagini de posturi in wordpress, atitea linii de twitter, atitia gigabiti de videoclipuri si imagini. Ginditi-va ca o data ajunsi in strada, laptopul si telefonul mobil va vor ajuta cel mult sa aruncati cu ele ca sa va provocati agresorii, iar apoi, cit curaj veti mai avea? Think about it.

Exercitiu de imaginatie

1. În 1459 Ţepeş refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-ar fi datorat unei posibile organizări a unei cruciade impotriva otomanilor, cruciadă susţinută de Papă, şi în care regele Ungariei, Matei Corvin, ar fi jucat cel mai important rol.

2. În duminica de Paşti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care au participat la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost traşi în ţeapă, iar ceilalţi au fost forţaţi să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde au fost forţaţi să construiască o fortăreaţă pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeş.

3. Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460.

vezi wikipedia

Acum, o alta perspectiva.

Anul 1459, Tara Romaneasca. Presa relateaza in ultimele zile zvonurile ca Maria Sa Vlad va refuza sa mai plateasca tributul in galbeni catre Poarta. Surse din anturajul voievodului au dezvaluit ca de fapt Maria Sa a decis sa isi contruiasca un castel linga Poenari ca sa aiba unde sa se retraga in concediul de vara cu Doamna Ilona. Boierii sunt foarte ingrijorati peste masura de o astfel de decizie care ar putea afecta si posturile lor de conducere. Ieri, la amiaza, a avut loc o intilnire intre liderii sindicatului boierimii, care in semn de protest vor inainta o scrisoare deschisa catre Domnia Sa.

Boier Popindau, unul din purtatorii de cuvint ai Partidei Boierilor sustine ca un astfel de gest contrasteaza in mod flagrant cu mesajele demagogice ale Mariei Sale care indeamna poporul la onestitate si buna-credinta si cu pedepsele aspre pe care le aplica delapidatorilor din visteria tarii. Gestul Mariei Sale nu face decit sa dovedeasca inca o data ca de fapt in Tara Romaneasca oamenii sunt acuzati pe nedrept de hotie si tradare pentru ca Maria Sa sa le poata fura averile si sa isi indestuleze familia si pe boierii din anturaj. Boier Popindau cheama poporul la rascoala fiindca „ne-au ajuns destul samavolniciile Domniei Sale care inainte de alegerea sa a trimbitat sus si tare ca va face dreptate si ordine in Tara Romaneasca”. Partida Boierilor se arata ingrijorata ca membri sai vor fi prigoniti din cauza ca Domnul Vlad este pornit sa amuteasca o data pentru totdeauna gura boierilor cinstiti si iubitori de tara.

Duminica de Pasti, 1459, ora 14:00. Astazi are loc o intrevedere intre Maria Sa Vlad si reprezentanti de seama ai Partidei Boierilor. Intilnirea se va desfasura dupa petrecerea de la castel si va trata aspecte ce privesc orinduirea interna si nemultumirile boierilor vizavi de politica Domnului fata de Inalta Poarta. Domnia Sa isi exprima speranta ca discutiile vor rezolva o data pentru totdeauna aceste chestiuni si regreta ultimele acuzatii aduse de partida boierilor. Boier-analist Burtosu considera ca „aceste acuzatii cum ca Maria Sa se inavuteste pe spinarea oamenilor care fac bani din afaceri oneste si onorabile – precum boier Patrascanu – nu sunt altceva decit subterfugii pentru ca Partida Boierilor sa dea un semnal catre Sultan ca este timpul sa fie numit un alt voievod, servil Portii dar si pe placul boierilor”.

Duminica de Pasti, 1459 ora 19:00. Scene de groaza s-au petrecut in castelul de la Tirgoviste. Martorii ne relateaza ca sute de boieri au fost macelariti sau trasi in teapa iar alte citeva sute au fost luate prizoniere de garzile castelului, din ordinul Mariei Sale. Aflati la fata locului, reporterii l-au intervievat pe Maria Sa care a declarat ca tradarea boierimii nu s-a mai pomenit in veac si ca nu va cruta pe nici unul din cei care au cirtit la adresa Domniei Sale si aceasta fapta va sa ramina invataminte pentru tot cei care cred ca in Tara Romaneasca cineva isi poate bate joc de Voievod si sa ii aduca acuze mincinoase fara sa fie pedepsit. Aceste evenimente vin la citeva ore de la intilnirea de taina cu boierii, la care acestia au participat desi citiva dintre reporterii nostrii au semnalat ca in castel se fac pregatiri pentru o altfel de petrecere decit una de Pasti.

Un reporter care a reusit sa patrunda in castel a fost preluat in custodie de garzi si tinut in arest pentru a nu dezvalui adevarata intentie a Mariei Sale. El va fi acuzat de incalcare grava a securitatii Tarii si va fi pedepsit cu tragerea in teapa, miine la amiaza. Sute de oameni se vor aduna in piata sa protesteze de incalcarea grava a libertatii presei iar reprezentatii Ligii Apararii Drepturilor Omului vor face presiuni pentru o judecata dreapta inainte de executie.

Boierii care au scapat macelului au fost legati in lanturi si inhamati la carul domnitorului si minati o suta de kilometri pina la Poenari. Acolo au fost obligati sa inceapa constructia la noul castel al Mariei Sale, care urma sa fie construit din banii publici destinati tributului catre Sultan, sub pretextul ca se construieste de fapt o fortareata pentru apararea capitalei de otomani. Este acum evident ca Domnia Sa a pregatit dinainte aceasta actiune pentru a economisi cei zece mii de galbeni din tribut ca sa profite din plin de excursia de anul viitor din Transilvania, la invitatia regelui Ungariei, Matei Corvin.

Something for the soul

In luna care tocmai a trecut, mai 2009, situl meu personal, beautycenter.ro, site de care ma ocup de 6 ani deja, a depasit toate recordurile in toti cei 6 ani de activitate. A depasit numarul de vizitatori unici zilnici, 2621, numarul de vizitatori unici saptaminali, 14624, numarul de vizitatori unici lunari, 58411.

Probabil ca cifrele acestea par mici pentru un cunoscator intr-ale internetului, insa pentru un portal tematic – aflat in trafic peste citeva situri concurente serioase, sustinute de companii private cu angajati dedicati – si de care timp de 6 ani s-au ocupat doar 2 oameni, acest lucru este neobisnuit. Este exceptional faptul ca situl a tot crescut de la an la an, incet dar sigur, cu continut informativ de calitate si obiectiv, cu grija pentru detalii care uneori fac diferenta, lucru care ma face sa cred ca situl nu este deja doar un brand romanesc de internet ci si un brand personal, atit pentru mine dar mai ales pentru Meda.

Pentru mine, ca programator, aceste recorduri nu trezesc atita frenezie cit ar trebui poate, insa pentru Meda ele sunt cele mai importante. Nu numai pentru ca a crezut in acest site si si-a sacrificat citiva ani buni pentru aceasta idee, dar si faptul ca si-a dovedit, mai mult ca oricind – trecind peste momentele mai grele din viata ei, cind poate uneori si-a pierdut increderea in ea – ca este capabila sa faca sa mearga un astfel de site mai bine decit multi oameni din internetul romanesc, care sunt mai cunoscuti decit ea. Mai mult decit atit, trebuie sa ii multumesc ca a avut rabdare cu mine de fiecare data cind am batut-o la cap cu toate toanele mele legate de site.

Felicitari Meda!

Razboiul ca stare de spirit

Istoria ne invata ca de fapt nu invatam nimic din istorie.

Hegel

Pe 8 mai s-au implinit 64 de ani de la capitularea Germaniei naziste sau, asa cum mai este cunoscuta in istorie, cel de-al treilea Reich, in 1945. Cifra 64 (ani) nu este o cifra rotunda dar nu exista niciodata un motiv matematic sau estetic pentru a rememora o zi istorica de o importanta capitala. Continuă lectura