Ganduri nespuse

2 iulie

Leonardo Ganduri nespuse , ,

O zi importanta in istorie.

Thomas Savery patenteaza primul motor cu aburi in 1698, Vermont este primul teritoriu american ce aboleste sclavia in 1777, incidentul de pe Amistad in 1839, incepe Razboiul Crimeei in 1853, a doua zi a bataliei de la Gettysburg in 1863, ziua in care Marconi obtinea patentul pentru inventarea radioului in 1897, primul Zeppelin decoleaza in 1900, Noaptea Cutitelor Lungi in Germania nazista in 1934, ziua in care Lyndon B. Johnson a semnat Declaratia Drepturilor Civile care interzicea o data pentru totdeauna segregatia rasiala in 1964, Vietnamul de Nord si cel de Sud formeaza Republica Socialista Vietnam in 1976, Steve Fosset devine primul om care face ocolul lumii intr-un balon in 2002.

Si totusi nu e vorba de toate acestea. E doar ziua mea de nastere. O zi de miercuri 1975, ca oricare alta pentru oameni, dar o zi speciala pentru mine. O zi de nastere care vine sa imi aminteasca in mod ironic, la 34 de ani distanta, ca toti suntem fragili si muritori.

Si ca sa aniversez cum se cuvine, va prezint o melodie chiar din 1975, una din favoritele mele. Intimplator sau nu, se afla pe primul loc in UK Singles Chart in saptamana 30 iunie – 6 iulie 1975.

Something for the soul

Leonardo Ganduri nespuse , , , ,

In luna care tocmai a trecut, mai 2009, situl meu personal, beautycenter.ro, site de care ma ocup de 6 ani deja, a depasit toate recordurile in toti cei 6 ani de activitate. A depasit numarul de vizitatori unici zilnici, 2621, numarul de vizitatori unici saptaminali, 14624, numarul de vizitatori unici lunari, 58411.

Probabil ca cifrele acestea par mici pentru un cunoscator intr-ale internetului, insa pentru un portal tematic – aflat in trafic peste citeva situri concurente serioase, sustinute de companii private cu angajati dedicati – si de care timp de 6 ani s-au ocupat doar 2 oameni, acest lucru este neobisnuit. Este exceptional faptul ca situl a tot crescut de la an la an, incet dar sigur, cu continut informativ de calitate si obiectiv, cu grija pentru detalii care uneori fac diferenta, lucru care ma face sa cred ca situl nu este deja doar un brand romanesc de internet ci si un brand personal, atit pentru mine dar mai ales pentru Meda.

Pentru mine, ca programator, aceste recorduri nu trezesc atita frenezie cit ar trebui poate, insa pentru Meda ele sunt cele mai importante. Nu numai pentru ca a crezut in acest site si si-a sacrificat citiva ani buni pentru aceasta idee, dar si faptul ca si-a dovedit, mai mult ca oricind – trecind peste momentele mai grele din viata ei, cind poate uneori si-a pierdut increderea in ea – ca este capabila sa faca sa mearga un astfel de site mai bine decit multi oameni din internetul romanesc, care sunt mai cunoscuti decit ea. Mai mult decit atit, trebuie sa ii multumesc ca a avut rabdare cu mine de fiecare data cind am batut-o la cap cu toate toanele mele legate de site.

Felicitari Meda!

10

Leonardo Ganduri nespuse ,

Acum 10 ani, pe 5 aprilie 1999, intram oficial, ca angajat, in domeniul internetului. Neoficial, se implinesc 11 ani de cind am facut cunostinta cu  internetul, pe 25 februarie 1998, la internet-cafe-ul Raffles de pe Calea Victoriei.

Privind inapoi imi dau seama ca internetul mi-a salvat viata. Tocmai terminasem un masterat in fizica si urma sa intru probabil ca asistent in vreun laborator odios de cercetare in care dormitau nu numai aparatele vechi de peste 30 de ani dar si cei care le manevrau. Realizam ca urma sa depind foarte mult de cei cu care urma sa lucrez, iar salarizarea la acea data era foarte proasta in domeniul cercetarii, mai ales daca nu aveai la activ un numar serios de articole in revistele de specialitate. Continuă lectura →

In autobuz

Leonardo Ganduri nespuse , , ,

Statia Aparatorii Patriei. Lumea se imbulzeste in autobuz gata sa prinda un loc in timp ce el priveste nelinistit in stinga si in dreapta catre usile autobuzului. Incearca sa urce pe usa din mijloc insa oamenii il huiduie si il gonesc cu sacosele si picioarele. Renunta momentan si se retrage repede cu urechile aplecate pe spate si fuge repede catre usa din fata. Reuseste sa urce si se piteste intr-un colt. Se pare ca oamenii de la usa asta sunt mai intelegatori.

Continua sa stea linistit, deja a trecut prima statie. Oamenii se urca in autobuz si privesc mirati catre cainele-calator. Altii nici nu il observa, sunt prea ocupati sa se tina de bara sau sa isi taxeze biletul. Deja au trecut doua statii. Masina se mai goleste, oamenii coboara la piata Berceni-Oltenitei vinturindu-si sacosele. El nu are treaba la piata, trebuie sa mearga mai departe. Trece si a treia statie. Se ridica, poate ca sa se dezmorteaza. Sta in fund si se uita linistit catre oamenii de pe scaune, cu ochii calmi si urechea pleostita. Masina decelereaza iar el se ridica de-a binelea pe cele patru picioare si miroase aerul ridicind botul si zbatind narile. E statia Piata Sudului si e timpul sa coboare. E deja ora 9 si jumatate, trebuie sa ajunga devreme la locul sau omul pe care il cauta. Usile se deschid si el sare avantind-se pe trotuar cu pasi grabiti in timp ce isi ridica urechile si coada. O alta zi de lucru incepe.

O alta cursa, acelasi oras. Statia Bd. Metalurgiei. Autobuzul soseste in statie si soferul opreste atent masina, evitind oamenii care coboara de pe trotuar gata sa isi ocupe locurile. Au facut cumparaturile la Carrefour Grand Arena iar acum se duc acasa sa pregateasca masa. Masina nu s-a umplut totusi, iar oamenii sunt rasfirati prin autobuz. Ziua e linistita, vremea e frumoasa, toti se bucura de razele soarelui ce razbat prin ferestre. Un calator desface o legitimatie si o arata unei fete. E controlor. Aceasta nu protesteaza, se uita la legitimatie si isi scoate buletinul. Colegul controlorului vine alaturi cu un aparat portabil de taxat. Amenzile sunt acum pe loc si se taxeaza cu 50 RON. Controlorul incaseaza taxa si cu atentie tasteaza suma in aparat. Masina accelereaza usor si el se opreste ca sa se sprijine de bara. Gata, bonul s-a tiparit si un alt calator a fost amendat simplu, fara discutii. Fata ia bonul si il introduce in portofel. Masina opreste iar controlorii coboara. Data viitoare, cine stie, poate vor da peste cainele-calator si il vor convinge sa le dea taxa de calatorie fiindca, daca si-ar fi luat bilet, RATB ar fi putut imbunatati confortul transportului din banii sai, de pilda sa ii ofere un culcus caldut intr-un loc special amenajat: „Rezervat cainilor vagabonzi”.

Omagiu pionierilor si voiajorilor

Leonardo Ganduri nespuse , ,

Pe data de 3 martie s-au implinit 37 de ani de cind a fost lansata sonda spatiala Pioneer 10.

Pentru cei carora acest eveniment li se pare ceva normal, trebuie mentionat ca Pioneer 10 este o parte a istoriei umanitatii si, mai mult decit atit, Pioneer 10 este un simbol al umanitatii, in multe aspecte. Pioneer 10 a fost prima sonda lansata de NASA care a parasit Sistemul Solar si care era programata sa isi incheie misiunea 25 de ani mai tirziu, pe 31 martie 1997. Cu toate acestea, acest obiect construit de om a reusit sa ii surprinda chiar si pe cei care i-au dat viata. Chiar si dupa cei 25 de ani de activitate, ea a continuat sa transmita inca 6 ani, pina pe 23 ianuarie 2003, cind ultimul ei semnal venea de la 12 miliarde de kilometri de Pamint.

Pioneer 10 a fost si prima sonda spatiala care a fost lansata in spatiu avind montata pe antena sa placa devenita deja celebra, cu un mesaj pentru fiintele extraterestre care l-ar fi putut intercepta. Placa este construita din aluminiu aurit ce contine un mesaj conceput de o echipa de oameni de stiinta condusi de binecunoscutul savant Carl Sagan. Placa contine siluetele unui barbat si ale unei femei alaturi de figura navetei (pentru a indica dimensiunea locuitorilor planetei fata de dimensiunile navetei), traseul navetei prin sistemul solar si informatii despre localizarea planetei fata de 15 pulsari, codificate metric in functie de tranzitia hiperfina a hidrogenului. Urmatoarele placi cu mesaje pamintene au fost trimise in spatiu cu Pioneer 11, Voyager 1.

Voyager 1, lansat in 1977 este in acest moment cel mai indepartat obiect construit de om aflat in spatiu. Ea a depasit deja 16 mii de miliarde de kilometri distanta fata de Pamint si este singura dintre cele patru sonde (Pioneer 10 si 11 si Voyager 2) cu care mai poate fi mentinut contactul. Ea va continua sa functioneze pina in anul 2025, dupa aproape 50 de ani in slujba omului. La bordul sau se afla o placa de aur inregistrata cu imagini si sunete de pe Pamint, alaturi de informatii codificate pentru citirea lor. Din acest punct de vedere, aceasta placa este mai degraba o capsula a timpului decit un mesaj pentru alte fiinte extraterestre care nu ar putea decodifica imaginile si sunetele sau care nu ar putea intelege semnificatia lor.

Atit Pioneer 10 cit si Pioneer 11, Voyager 1 si Voyager 2 au parasit deja sistemul nostru solar indreptindu-se catre alte constelatii, pe care le vor atinge in citeva milioane de ani. Este posibil ca dincolo de frontierele sistemului nostru solar sa nu fie nimeni care sa le intilneasca sau se vor distruge treptat pina cind cineva le va gasi. Un lucru e sigur: noi, pamintenii, nu le vom mai vedea niciodata, oriunde vor fi ajuns ele. Poate in final vor ramine doar ele, ca marturie a civilizatiei noastre si a dorintei noastre de a naviga printre stele. Desi ele nu ne-au putut descrie in cuvinte lucrurile extraordinare pe care le-au vazut, ele ne-au transmis, zi de zi, cu constiinciozitate, imagini desosebite si informatii pretioase privind spatiul, fara sa stie probabil cit de mult inseamna aceste lucruri pentru noi.

Aceste masinarii, tacute si docile, care ne-au servit zeci de ani si care au purtat in eter sperantele noastre, ale fiecaruia dintre noi, ca acolo, undeva, este cineva care ne aude si ne va raspunde, reprezinta mai mult decit culmile inteligentei si perseverentei umane. Ele reprezinta dovada ca spiritul omenirii poate fi transmis mai departe, in aceste lucruri mici dar marete, care, cine stie, intr-o zi vor putea sa isi poarte de grija singure, precum micutul Wall-e.

Poate ca intr-o buna zi, peste milenii, cind civilizatia noastra va ajunge sa calatoreasca in spatiu, oamenii isi vor aminti de ele si le vor ridica macar o simpla statuie de piatra ca omagiu.

Saturn 2008

Leonardo Ganduri nespuse , , ,

Arhiva de poze de mai jos dateaza din 13 august 2008, dar pentru ca de abia astazi mi-am conectat mobilul la PC si mi-am adus aminte de ele, am decis sa incarc acest poze chiar daca sunt facute cu telefonul meu mobil si nu au o calitate deosebita. Sunt citeva poze ce imi aduc aminte de mare, de momente nostalgice si singuratice. Continuă lectura →

Some humouristic morbid thoughts of mine (IV)

Leonardo Ganduri nespuse ,

If someone comes up with a joke about me, before I invent it, that means they’re really perspicacious.

*****************

Yesterday I was so sick that I thought I had my both feet in the grave. Today, I feel a little better, I have only one foot left there.

*****************

I like chocolate sooooo much. I’m dying for chocolate. Oh, in fact I do: I just choke with one piece of it.

*****************

„I see dead people!”, said the zombie.

O epoca ce se destrama

Leonardo Ganduri nespuse , ,

Zi de zi, cu fiecare lucru pe care il vad, cu fiecare lucru pe care il aud, cu fiecare lucru pe care citesc si cu fiecare lucru pe care il simt, imi dau seama ca lumea, asa cum o stiu eu de mic, se destrama. Am fost educat in spiritul ca daca inveti bine vei avea un drum un viata, am crescut folosind hirtia si nu notepad, am crescut folosind pixul nu tastatura, am fost invatat sa vorbesc corect romaneste nu sa stalcesc limba materna, am fost invatat sa ajut oamenii nu sa ii dusmanesc, am fost invatat sa rabd si sa muncesc pentru ce vreau nu sa am totul de-a gata. Acum vad ca ceea ce stiu eu de o viata se schimba dramatic: tinerii nu isi mai trimit scrisori ci vorbesc pe mess, nu mai citesc carti si ziare ci situri si pdf-uri, nu se mai saluta cu „Salut” ci cu „sal” si „bah”, nu mai folosesc creionul si stiloul ci au uitat si sa se semneze folosind zilnic calculatorul, nu mai vorbesc la telefon ore intregi ci isi dau bipuri si se zgircesc la minute cu „ok” si „hai pa”, nu mai urmaresc emisiunile tv ci youtube, nu mai asculta radio in fm ci pe internet, nu isi mai trimit biletele ci „kiss”-uri si „poopici”, nu mai invata dupa manuale-caramida ci dupa manuale-fituici ca sunt prea grele in ghiozdan, nu isi mai fac poze cu aparatul de fotografiat ci cu camera web si telefonul, nu mai respecta nici o ortografie si nici o regula gramaticala a limbii romana iar limbajul lor se reduce la „adik, dc, rpd, pup u, te ubesk”, nu mai stiu ce e aia cofetarie ci se duc in Expirat, nu mai au cheia agatata de git ci iPod-ul, nu mai scriu jurnale pe care le ascund sub perna ci isi deapana tragediile pe blog si nu mai urmeaza nici o regula in general fiindca viata e cum vor ei. Tot ce este in jurul lor se reduce la telefonul mobil, calculator si mp3-player si cit mai multa libertate si lipsa de responsabilitati. 

Poate este evolutia naturala si iminenta a vietii pe Pamint, poate este totul numai in capul meu, dar mintea mea nu mai gaseste ancorele de care are nevoie sa se agate ca sa existe in aceasta realitate. Imi dau seama, precum un om trezit din somn dupa 200 de ani, ca ceea ce vad nu este lumea pe care o stiam eu, si ca, intr-un fel, sunt unul din oamenii generatiei care nu isi gaseste locul si rostul, luptindu-se neintrerupt, in mintea si inima lor cu niste himere ale vietii anterioare, rupti intre lumea ce a fost si lumea care va sa vie. Acestui chin i-as prefera mai degraba sa adorm si sa ma trezesc peste 1000 de ani cind tot acest zbucium al nasterii lumii de miine se va fi incheiat iar eu as mai avea o sansa sa ma integrez in realitatea unui viitor complet tehnologizat si robotizat.

Multi m-ar caracteriza comunist dupa ce vor citi acest post. Nu e nimic, sunt obisnuit cu astfel de epitete. Dar oamenii care simt ceea ce simt eu vor intelege si nu se vor mai simti stingheri.

Some humouristic morbid thoughts of mine (III)

Leonardo Ganduri nespuse ,

Everyday I think of the fact that some day I will die. I hope I will not make it through that day.

*****************************

I hope that when I’ll die I’ll be famous and I will not end up like a man that no one ever heard of. So I pray that they won’t misspell my name on the tomb of my grave.

*****************************

Somebody asked me once if I want to change the world. I said „Sorry, I don’t have small change at me, right now”.

Cea mai nasoala zi din viata mea

Leonardo Ganduri nespuse , ,

Nu am avut niciodata zile nasoale. Sunt un om optimist, norocos si motivat intrinsec. Singurele lucruri nasoale mi se intimpla cind imi dau seama ca m-am nascut in alte vremuri. Vremuri in care oamenii nu tind spre perfectiune, nu isi gasesc motivatia interioara, nu ridica moralul nimanui, nu dau exemple personale, ajung acasa si nu se inchina ca au mai trait o zi norocoasa dn viata lor.

Astazi insa s-a mai adaugat ceva. E prima oara cind cineva care greseste o data fata de mine, greseste si a doua oara si a treia oara, iar a patra oara ma face de tot rahatul in fata altora mintind cu nerusinare. Mi-am dat seama ca epoca asta nu este epoca pentru care trebuia sa ma nasc. Epoca in care oamenii nu au principii, nu stiu sa isi ceara iertare, nu stiu sa isi asume raspunderea pentru greselile lor si ale subordonatilor lor.

Astazi e prima zi din viata mea cind ma simt scirbit si imi vine sa imi iau cimpii. Au trecut fix 12.179 de zile din viata mea si e prima in care ma simt la pamint. Poate e prima zi a maturitatii mele sau poate prima zi cind am devenit un om normal, al vremurilor mele.