Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a IV-a)

Liga de amatori, echipa, capitanul si antrenorul

Am incercat in fiecare clipa sa dam tot ce a fost mai bun din noi. Am incercat sa copiem ce ni s-a parut mai frumos, sa imitam tot ceea ce suna mai bine. Cei mai buni dintre noi, dupa ce au invatat abecedarul radio si-au format stilul lor. Era totusi 1990 si nici unul dintre noi nu era un “profesionist” in radio. Nu eram altceva decat o echipa de amatori care ne alesesem singuri un capitan, ni se impusese un antrenor si de a carei evolutie era tare mandru “proprietarul” din umbra. Continuă lectura

Pixelul albastru

Look again at that dot. That’s here, that’s home, that’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there – on a mote of dust suspended in a sunbeam.

Carl Sagan

Un fir de praf pe o raza de soare… Poate ca aceste cuvinte traduc cel mai bine tot ce este scris mai sus in limba engleza. Nu, acest post nu este despre un trucaj ordinar; nu, este despre un fapt extraordinar. Un fapt petrecut acum 20 de ani, pe 4 februarie 1990. Voyager era pe cale sa paraseasca sistemul solar, dupa ce isi indeplinise misiunile timp de 13 ani, iar in acea zi NASA, la cererea speciala a lui Carl Sagan, a intors camera sondei pentru o ultima misiune si probabil cea mai grea dintre toate: sa faca o fotografie a Terrei, de la peste 6 mii de miliarde de kilometri distanta. Nimeni nu a stiu exact ce s-a intimplat cu acea fotografie decat cateva luni mai tirziu, cind informatia transmisa de Voyager a ajuns pe Pamint. Si iata ce a sosit. 

Daca nu ati observat inca, in partea de sus, aproape de centru – putin spre dreapta, exista un pixel, un singur pixel, albastru. Iar aceea este Terra, casa noastra. Nu am incercat sa subliniez in nici un fel acel pixel, pentru ca toata puterea pe care aceasta fotografie o emana s-ar fi distrus. Iar daca acel pixel v-a pus deja pe ganduri, va las sa meditati.

Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a III-a)

Lumi paralele, jucarii, hobby-uri si oportunisti

In copilarie bunica imi povestea cum era inainte de al doilea razboi mondial. Cum se ducea la birou, cum iesea cu prietenii la spectacole, cum colinda tara si canta in nu stiu ce cor. Eu nu reuseam sa inteleg multe din povestile ei. Toate acele intamplari veneau de undeva de departe, dintr-o tara cu care multi dintre noi nu mai aveau nici o legatura. Ani mai tarziu, plimbandu-ma singur noaptea prin Paris aveam sa inteleg ca traind in Romania am fost in primul rand privat de tot ce era normal. Cei care nu si-au ingaduit in totalitate aceasta privatiune si-au cladit singuri o lumea a lor paralela. O lume rupta complet de realitatea exterioara, o lume a idealurilor, a hobby-urilor, a adevarurilor cenzurate, deschisa numai familiei si prietenilor foarte apropiati. Pesemne ca ne-a fost permisa tacit aceasta lume paralela, pentru a nu devansa decembriele din ‘89. Continuă lectura

Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a II-a)

Post-revolutie, politica, studentie si capitalism

Pentru a intelege cat mai corect entuziasmul ce-l aveam in februarie 1990 este recomandat sa va prezint conjunctura in care Radio Contact (la inceput… Bucuresti) a aparut la noi, aici pe malul Dambovitei. Continuă lectura