Intotdeauna am avut o obsesie legata de scrierea corecta a cuvintelor romanesti. Nu am pretentia ca sunt in expert in limba romana, dar incerc de fiecare data sa imi depasesc prejudecatile si sa imi corectez cuvintele, chiar daca le scriu asa cum am invatat la scoala.
Am observat un lucru ciudat legat de expresia „de fapt”. Unii dintre cei pe care ii cunosc sau carora le mai citesc insemnarile pe internet folosesc in mod anormal aceasta expresie in forma „defapt”. Cei pe care ii cunosc mi-au spus ca asa au invatat la scoala. Eu unul nu am invatat asa iar lucrul acesta ma intriga foarte mult. Cel mai probabil este ca majoritatea celor care scriu asa copiaza aceasta expresie asa cum au vazut-o in insemnarile altora, fara ca macar sa mai verifice corectitudinea ei.
In liceu am avut oportunitatea sa studiez limba latina. Mi se pare normal sa studiezi limba latina in scoala chiar daca practic ea este o limba moarta acum. Ea este precursoarea limbii noastre native si eu unul am o mare consideratie fata de aceasta limba. Este o limba armonioasa si totusi complexa si mai mult decit atit foarte interesanta din punctul de vedere al modului in care a influentat limbile moderne.
De ce am mentionat aceasta limba in acest context? De cite ori sunt in dubiu asupra unui cuvint romanesc incerc sa caut originea lui in limba latina, daca ea exista evident. Acesta este si cazul expresiei „de fapt”. Din cite stiu, lucru confirmat si de wikipedia, acest cuvant inseamna „in fapt”, „in realitate” sau mai bine spus „de drept”, „in practica”, dat fiind ca realitatea nu e totusi una cu practica. Dupa cum se vede, expresia contine prepozitia „de” separat de substantivul „factum” (facto in ablativ). Dupa ratiunea mea, acest lucru ar trebui sa se pastreze si in romaneste, cu atit mai mult cu cat limba romana pastreaza si ea aceleasi doua cuvinte distincte „de” si „fapt”.
Am cautat expresia si in DEX Online si acesta mi-a confirmat ca de fapt nu se scrie defapt ci de fapt.
qed
Leo. 
mai cred ca fiecare are argumente. eu am invatat „defapt”. am intrat la liceu cu 9,66 scriind asa, am terminat liceul scriind asa, toti colegii mei scriau „defapt” – eram clasa de uman iar profa de romana, care ne era si diriga, ne minca daca gasea un cuvint scris gresit. am intrat la facultate dupa ce am sustinut 4 examene scrise (istorie, geografie, filosofie, economie) ca deh, in 96 inca se mai punea pret pe cultura generala. in alea 4 examene sigur am bagat si citiva „defapt”, ca sa nu mai zic de proba la gramatica romana. deci crede-ma, am fost mereu f atenta la cum scriu si daca un prof mi-ar fi atras atenta asupra lui „defapt” as fi retinut. probabil exista intr-adevar 2 tabere si oricum ce ieri era corect azi poate sa nu mai fie – vezi nici o, pe care nici acum nu vreau sa il scriu nicio. ca nu vreau. ca stiu ca nu era corect. mai bine scrie de gramada asta de licentiati la tot felul de facultati capusa, care termina si ies mai prosti decit au intrat. care nu mai stiu unde se pune o cratima si scriu „eream” sau „azii” sau „va-ti”..si o gramada de alte exemple. ai dreptate, o sa fim un popor de pls, brb, asl.. ce plm!
„deci crede-ma, am fost mereu f atenta la cum scriu si daca un prof mi-ar fi atras atenta asupra lui “defapt” as fi retinut.”
Acum este un moment bun sa retii. Imi pare rau pentru diriga ta de romana ca nu a observat si/sau a folosit asta, data fiind rigoarea de care o lauzi. Si eu am avut diriga de romana, foarte buna de altfel.
Pentru DJ Robby: am şters comentariul tău fiindcă 1) era total „pe lângă” subiectul discutat şi 2) nu respectă termenii şi condiţiile acestui blog, pe care nu mă îndoiesc că le-ai citit înainte de a posta comentariul. Apropo, „câtiva” se scrie cu ţ nu cu t.
Si eu am invatat „defapt” desi uneori mi se parea ca e incorect..nu stiu,dar o sa scriu in continuare cum am invatat. Cat despre cei care habar nu au de gramatica limbii romane…ar trebui obligati sa o invete. mi se pare foarte grav sa nu stii unde sa pui o cratima corect sau alte chestii de genul…
Cred că așa am învățat, defapt, nu de fapt. Sincer nu-mi mai amintesc, cert e că un comentator mi-a atras atenția, după care am căutat pe google și am ajuns la tine. Trebuia să fac și eu paralela cu limba latină. Mulțumesc.
P.S. Poate așa s-o fi învățat pe vremea lui Ceaușescu?
Am mai intrebat si eu pe altcineva despre „defapt” si am inteles ca este posibil ca aceasta forma sa fi fost folosita la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea. Deci incorecta nu a fost intotdeauna insa in limba romana moderna (sau mai bine zis contemporana, ca „moderna” e un termen relativ in ziua de azi) se foloseste forma „de fapt”, care este totusi logica avand in vedere mostenirea latina a limbii noastre. Sentimentul meu este ca totusi limba romana se duce oricum de rapa usor-usor, pacat ca nu mai avem un George Pruteanu printre noi.
drept fapt=>de-fapt=>defapt. Parerea mea. Nu e corect sigur. Corect e cum zici tu, „de fapt”.
si eu tot „de fapt” stiu ca se scrie . tot in dictionar am cautat si daca imi amintesc bine chiar si in gimnaziu ni s’a spus ca „de fapt” nu se scrie legat.
Leonardo, fara suparare vreau doar sa-ti atrag atentia asupra unui aspect:
in interiorul cuvintelor se foloseste â, deci nu este corect cand folosesti î cum ai facut tu; citez: „mai mult decit atit foarte interesanta..”
Nu am scris acest comentariu intr-un sens ofensiv, ci doar constructiv.
Salut Gabi!
Stiu acest lucru, mi-a mai fost atrasa atentia asupra acestui lucru in mai multe posturi de pe blogul meu. Fiind un blog personal, am replicat de fiecare data, imi pot permite sa scriu asa cum am invatat la scoala pe vremea mea, cand se scria cu î din i. Te asigur insa ca in actele si documentele oficiale pastrez regulile de ortografiere aflate in vigoare. Bineinteles ca recomand tuturor sa scrie corect, nu asa cum vad la mine sau la altii si, mai mult decat atat, sa scrie corect si in viata de zi cu zi, pe messenger sau pe blog unde stim ca limba romana este abreviata si chinuita sub orice critica.
Este adevarat ca si eu am invatat ca se scrie ”defapt”, insa in timp unele reguli se schima, si e de preferat sa fim la curent atunci cand scriem documente oficiale. Pe messenger sau pe blog insa, fiecare cred ca are dreptul sa scrie cum ii place, deoarece:
1) abrevierile din limba engleza servesc in primul rand ca mijloc de comunicare, si de ce nu, limba romana poate fi imbogatita cu cuvinte din limba engleza (la fel cum au fost importate expresii din franceza in sec, 19, 20). In plus, abrevierea s-a nascut din nevoia de eficienta, iar atata timp cat serveste acestui scop nu vad ce nu este in regula.
2) oamenii nu fac in mod deliberat greseli de scriere si de ortografie. Pur si simplu nu le-a explicat nimeni suficient de bine, in scoala. Apoi, exista si categoria celor dislexici, care nu pot invata sa scrie corect. In orice caz, felul in care o persoana scrie, nu arata cat este de inteligenta. Putini stiu ca Pablo Picasso, Tom Cruise, Leonard Da Vinci, Thomas Edison, si multi altii, au fost dislexici.
In concluzie, limba romana nu este chinuita cu premeditare. De aceea, consider ca cei care au ceva de spus cu privire la scrierea corecta ar trebui sa incerce sa fie constructivi, sa evite sarcasmul, sa nu mai faca observatii aberante coreland calitatea scrisului cu nivelul de inteligenta si mai ales, sa invete sa fie toleranti.
Hello, Maria!
Sunt de acord cu unele din argumentele tale, insa altele pot fi usor combatute. Nu vreau sa creez o polemica pe tema asta, sunt absolut de acord ca fiecare are dreptul sa scrie si sa se exprime cum doreste in viata de zi cu zi, pe blogul personal, cu familia sau prietenii sai in cadru privat. Nu acesta este problema pe care am ridicat-o aici. Problema e una de fond si anume faptul ca cei mai multi dintre cei ce vorbesc incorect o fac in cadru mai larg si de cele mai multe pentru ca au devenit atat de obisnuiti cu scrierea si vorbirea deformata incat nu mai realizeaza cum scriu si cum vorbesc in situatii in care nu se cade sa o faca asa.
Ai mentionat de abrevieri. Din pacate, abrevierile de tipul ca in k, de ce in dc nu sunt abrevieri corecte in limba romane si acest lucru cred ca il admiti si tu. Pe de alta parte, prin reducere la absurd, daca am incepe sa abreviem cuvinte de 2-4 litere unde vom ajunge cu abrevierea abrevierilor de 1-2 litere? Vom abrevia cuvintele cu semne de punctuatie sau bastonase?
In ceea ce priveste importarea cuvintelor, aici este o discutie mai ampla. Importul cuvintelor de tip trend, OK, please si asa mai departe este din punct de vedere logic superflua fiindca importul cuvintelor se face de regula pentru termeni inventati pentru lucruri sau concepte noi create intr-o alta comunitate. Asa este cazul sa zicem al termenului de cuanta care nu a fost inventat de un roman, pe cind pentru trend avem deja cuvantul tendinta, pentru OK avem bine sau in regula iar pentru please avem te rog.
Este normal sa avem intelegere si toleranta fata de oamenii afectati de dislexie si cu atat mai mult admiratie pentru aceia dintre ei care isi depasesc conditia, insa nu putem scuza ignoranta crasa prin dislexie. Ma indoiesc ca Tom Cruise, un dislexic notoriu, care a reusit in cariera facand exercitii indelungate care sa isi amelioreze dizabilitatea sa continue cu buna credinta sa scrie si sa vorbeasca gresit dupa tot efortul pe care l-a depus. Cati oameni dislexici reusesc sa isi mentina un blog personal avand in vedere eforturile pe care trebuie sa le faca? Ma indoiesc ca acesta e cazul multora din teribilistii care vorbesc in dodii. Ce anume te costa, sa zicem, din punct de vedere financiar, fizic sau cum vrei tu, sa scrii corect romaneste atunci cind scrii un comentariu atat de lung pe cat ai scris tu, stiind ca cu cit scrii mai corect si mai coerent argumentul tau va fi mult mai puternic si mai bine vazut decat al unuia care nu da doi bani pe argumentatie ci doar vrea sa epateze cu exprimarea sa desantata?
@Deea: nu am aprobat comentariul din simplul motiv ca nu ai argumentat ceea ce sustii despre mine. Daca aduci argumente concrete pentru care sunt un nesuferit si ingamfat, atunci iti voi aproba comentariul. Pana atunci poate vei intelege ca internetul nu este facut pentru trolling ci pentru discutii constructive.
Ma doare in cotor de cat de mult a studiat cineva limba romana sau de cat de mari i-au fost notele de-a lungul timpului cand avem de-a face cu situatii ” da sau nu”.
Imi pare rau ca va spun dar puteti voi sa mergeti in toate facultatile din toate universitatile din tara si din lume; asta nu o sa schimbe niciodata faptul ca ” de fapt” se scrie dezlegat.
Argumentul cum ca un lucru este corect numai o perioada de timp dupa care devine incorect pentru ca asa vor academicienii este o tampenie. Nici un academician nu va putea sa spuna ca termenul „locatie” o sa detina acelasi sens pe care il detine cuvantul „loc”. Chiar daca in prezent lumea utilizeaza cei doi termeni pentru a se referi la acelasi lucru asta nu ii va permite nici unui academician sa spuna ca „locatie” si „loc” sunt sinonime.
Exista o explicatie pentru care „nici o” a devenit „nicio” ; necesitatea de a economisi cat mai mult canalul de transmitere al mesajului (adica hartia cartilor si a ziarelor, spatiul virtual unde sunt afisate textele, capacitatea de afisare a dialogurilor din programele de subtitrare care de cele mai multe ori nu permit afisarea a mai mult de 80 de caractere cu tot cu spatii si semne de punctuatie pe ecran, etc.)
Cum in alte limbi romanice „nici un” este „ningun” sau „aucun” sau „nessuno” este acceptabil sa scrii „niciun” in loc de „nici un”, insa nu este incorect sa preferi vechea forma.
Treaba cu „defapt” s-a produs probabil din acelasi motiv; economisirea spatiului disponibil din canalul de transmitere. Insa gramatical vorbind este cam trasa de par treaba; in spaniola este ” de hecho” scris dezlegat, in franceza este ” en fait”, in italiana este „di fatto”.
As vrea sa stiu un lucru, cum s-ar scrie expresia ” de fapt si de drept” dupa mintea celor care propun ca „de fapt” sa se scrie legat? ” Defapt si dedrept ” ?
Corect este dezlegat si gata.
Platon, iti multumesc pentru expunerea punctului tau de vedere, mai ales ca ai facut-o cu argumente si cu spirit critic, spre deosebire de multi altii care preiau lucrurile asa cum sunt, fara sa le treaca prin filtrul ratiunii. Totusi, trebuie sa admiti, indiferent de argumentatia unora care inca mai gandesc ceea ce vorbesc, limba romana va evolua, inspre bine sau mai rau, oricat de logic sau vehement ne-am expune punctul de vedere 🙂
Din pacate, opinia mea este ca limba romana va cunoaste drumuri nebanuit de intunecate, mai ales in contextul actual al politicii fata de educatia din Romania. Sa speram ca se va mai naste candva un gardian destoinic precum George Pruteanu, care sa puna la punct derapajele mintilor luminate ale viitorilor academicieni.
,,De cite ori sunt in dubiu” cate se scrie cu i din a.
@Lex: Deşi ai fost off-topic, ţi-am aprobat comentariul că să îţi spun că ai încălcat termenii acestui site (vezi coloana din dreapta de pe prima pagină). După cum am mai spus de câteva ori, acest blog este unul personal şi îmi pot permite să scriu lejer şi cum îmi place mie (eventual în limba klingoniană, dacă am chef) şi, în acelaşi timp, nu este un act oficial, ca atare scriu cum am învăţat la şcoală în anii ’80. Te asigur că în actele oficiale pe care le semnez sunt conştiincios şi scriu corect româneşte cu î din a.