Recviem pentru echipa PCNET

9 oct. 2006. Am considerat ca e mai bine sa rectific titlul acestui articol pentru ca sa subliniez ideea ca am scris depre „pcnetzi” si nu despre PCNET. Poate ca nu sunt cel mai in masura sa scriu despre ei, insa am scris acest articol pentru ca cineva trebuia sa spuna o poveste despre ei. Iar eu am spus-o pentru mine ca sa nu uit cum a fost.

Zilele trecute am aflat de intilnirea anuala a fostilor membrii ai PCNET sau PCNET Team asa cum mindrii se intituleaza. Din cate am aflat, nu au fost multi, dar ceea ce conteaza pentru mine ca membru al mai multor echipe de-a lungul anilor este faptul ca acest oameni inca mai au tabietul de a se reintilni anual la Becker Brau, asa cum o faceau pe vremuri la party-urile PCNET. Veti spune „OK si ce e cu asta? Multi oameni au ramas prieteni dupa ce s-au cunoscut la servici.” Da, aveti dreptate. Insa ceea ce vreau eu sa subliniez acum este „ce a insemnat” PCNET cu adevarat.

Am fost si eu membru al echipei PCNET. La inceput poate nu am realizat ce va insemna acest lucru peste ani si ani si asta poate si pentru ca au fost multi cei care au venit si plecat din PCNET. E adevarat ca nu am prins primii ani, cei de pionierat ai echipei PCNET, cind Mihai (Batrineanu) tocmai incepuse o afacere care s-a dovedit un succes comercial dar am prins echipa care a facut PCNET istorie.

Era o vreme in care ii stiam pe toti dupa nume si prenume nu neaparat pentru ca erau destul de putini in 1999 ci pentru ca formam o familie. Cel putin asa am simtit eu atunci.
Ceea se mi-a placut de la bun inceput atunci cind am ajuns la PCNET a fost jovialitatea si spiritul de echipa al celor care, desi lucrau peste program si se confruntau cu probleme tehnice deosebite asa cum era la fiecare inceput de drum, erau niste oameni de nadejde si care poate nu stiau sa faca lucrurile 100% profesionist dar faceau tot ceea ce puteau cu toata inima. PCNET era o familie, oamenii venind cu noaptea in cap la servici si plecand cu ultimul metrou pentru ca era nevoie de ei acolo sau pur si simplu pentru ca se simteau bine impreuna. Nu era nimeni sef peste celalalt toti se simteau egali si cred ca de aceea era si o astfel de atmosfera. Fiecare facea de toate pentru ca eram putini si responsabilitatile erau impartite de genul „eu am citeva momente libere si fac asta in locul tau”. Indiferent ce se intimpla lucrurile erau vazute de fiecare data din perspectiva optimist-ironica si asta aducea mereu buna dispozitie printre noi. Dar ceea ce eu personal am apreciat era ca fiecare isi impartasea cunostintele celorlalti astfel incit lucrurile sa fie mai usor intelese. Eu eram inca un incepator dar ceea ce am invatat atunci de la unii dintre ei a contat foarte mult.

Atunci cind cei pe care i-am cunoscut la inceput au plecat de-a lungul anilor 1999 si 2000, echipa a inceput sa fie ceva mai eterogena si se lucra mult sub presiunea lucrurilor ce aveau sa vina in acea perioada: ADSL, carduri PCNET si asa mai departe. Incepusera sa fie tensiuni intre administratori si o vreme a fost o lupta surda intre ei pentru cel care va prelua sefia in momentul propice. Atunci Mihai (Batraneanu) inca era cel care ii coordona si stabilea prioritatile. Intr-un final Mihai a trebuit sa lase lucrurile in seama unuia singur pentru ca era normal sa nu mai aiba timp sa le vorbeasca fiecaruia in parte, asa cum o facuse mereu, fiind ocupat cu partea de managing si marketing a companiei. Au fost in acea vreme situatii in care unul sau altul a fost pus intr-o lumina nefavorabila de cel care au preluat in final postul de director tehnic si au fost nevoiti sa plece sau sa „inghita” mustruluiala de rigoare. Eu inca ii mai stiam pe toti indeaproape pentru ca echipa era inca mica si probleme de zi cu zi ne faceau sa interactionam la nivele mai adanci decit cele simple de indatoriri profesionale: erau nervi multi, echipamente ce nu vroiau sa mearga, timp putin sa rezolvi problema fiecarui client si a fiecaruia dintre colegii care depindea de tine dar echipa a ramas unita pentru ca oamenilor le placea ce faceau. Meritele unora nu au fost apreciate la adevarata lor valoare la acele momente de Mihai, care probabil avea citeva prejudecati in privinta lor, si poate am fost singurul sau printre singurii care le-au luat apararea atunci cind a fost necesar. Imi pare rau ca unii au fost nevoiti sa plece fara ca sa fie cumva reabilitati peste timp, cind anumite fapte au iesit mai mult sau mai putin la iveala.

Incepind cu anul 2001 echipa PCNET a inceput sa se mareasca si deja incepusem sa nu ii mai cunosc pe toti. Echipa ROL incepuse sa se separe incet-incet de echipa PCNET si cu timpul eu, care devenisem administratorul serverelor ROL, eram singurul care mai avea tangenta cu administratorii si operatorii de la suportul tehnic al PCNET – care era furnizorul de internet al ROL. Au fost vremuri mai grele pentru ca in noua echipa PCNET incepuse sa inchege noi afinitati si ROL-ul incepuse sa fie privit ca un „altceva”. Insa chiar daca profesional erau momente de conflict intre mine si ei, atunci cind stateam la sueta cu ei totul era ok din punctul meu de vedere. Era doar faptul ca oamenii nu isi mai depaseau responsabilitatile chiar cind ii rugam, pentru ca fiecare era nevoit sa astepte pe celalalt coleg sa isi termine treaba ca sa poata sa ma ajute. Eu eram inca obisnuit cu spiritul de echipa al echipei mici a PCNET pe care o stiam.

Prin responsabilitatile mele, aveam oportunitatea sa intru in camera administratorilor si a operatorilor de la suportul tehnic si sa mai vorbim despre una despre alta in afara problemelor curente. Oamenii, dupa o vreme de restructurari de posturi si training intensiv ajunsesera sa formeze „bisericute” in interiorul echipei. Erau cei de la suportul tehnic, care isi frecau nervii cu clientii la telefon, apoi administratorii care prin natura muncii lor erau ceva mai retrasi si mai rupti de realitatea problemelor celor de la suportul tehnic si din aceasta cauza erau „cam nesuferiti”, apoi cei de la instalari, cei de la vanzari si asa mai departe. Fiecare din „bisericute” devenise o familie de 5-10 oameni care avea apartamentul ei pe etaje diferite si in interiorul caruia fiecare dintre membrii isi avea locul lui de fumat, de baut cafea etc. De fiecare data cind ma duceam la unul sau altul dintre etaje era alta atmosfera. Suportul tehnic era cel mai animat: oamenii ieseau si veneau de la fumat si cafea probabil din cauza nervilor tociti, administratorii: liniste intrerupta de citeva injuraturi cind un modem sau un swtich mai crapa, instalarile: unde fiecare isi impartea clientul la care trebuie sa se duca si asa mai departe.

Vedeam de fiecare data insa ca atunci cind eram nevoit sa reclam atitudinea unuia dintre ei, atunci cind rezolvarea problemelor tehnice intirzia, toti isi luau apararea intre ei indiferent din ce „bisericuta” faceau parte. Nu stiu daca era un spirit de echipa 100% sau pentru ca deja devenisem intre timp inamicul numarul 1: le reprosam uneori ca nu au spirit de initiativa sau ca nu isi fac treaba bine si nu ma feream sa ma cert cu ei in gura mare. Cert este ca multi dintre ei invatasera unii de la altii meserie la locul de munca pornind de la cel mai de jos nivel, ca operator la suportul tehnic si ajungind in timp administrator sau agent de vanzari sau tehnician la instalari si asta ii unise cumva. Asta ma mira de fiecare data: cind ma asteptam sa gasesc pe cineva la un anumit etaj si aflam ca intre timp avansase si il gaseam la alt etaj. Nu pot spune ca i-am cunoscut pe toti indeaproape, nici pe departe, pentru ca la un moment dat nu le mai stiam tututor fetele sau numele fiindca ROL-ul se mutase in alt sediu si vorbeam mai mult la telefon cu ei. Insa aflam mereu de party-urile PCNET la care mai ajungeam si noi cei de la ROL sporadic si unde puteam sa vad cit de legati sunt intre ei.

Atunci cind PCNET a fost cumparat de RDS majoritatea celor care au fomat echipa PCNET a plecat. Echipa care o data fusese PCNET a ajuns o amintire cel mult virtuala. Unii au ajuns la GTS Telecom, altii la SNR, altii la agentii de publicitate, altii la RDS, altii la firme mai mici. Dar legaturile dintre ei au ramas si din cite stiu exista inca. Pentru ca momentele grele prin care ei au trecut impreuna i-a facut sa isi spuna PCNET Team.

Acum cind stau sa ma gindesc inapoi la cei din echipa PCNET pe care i-am cunoscut imi dau seama ca indiferent de cind sau cit au lucrat la PCNET ceva ii leaga pe toti peste timp: asa cum PCNET a fost o aventura frumoasa a unui spirit intreprinzator ca Mihai, asa si echipa lui a reprezentat spiritul unor oameni pasionati care au facut dintr-o companie mica un brand. Chiar daca cei din echipa de dinante de anul 2000 nu se pot lauda cu realizarile pe care le-a avut PCNET mai tirziu este gresit sa minimizam munca lor care a pus baza faimei ulterioare a PCNET. Multi dintre ei au plecat de la zero invatind pe parcurs, s-au zbatut si au facut lucruri demne de admirat. Echipa PCNET, cel putin cea tehnica, nu a fost o echipa de ingineri iesiti din facultate, cu experienta de ani buni in spate, gata pregatiti sa faca fata tuturor problemelor tehnice ale noii ere a telecomunicatiilor din Romania. Nu, au fost oameni tineri, studenti sau proaspat absolventi carora Mihai le-a dat sansa sa faca un lucru mare. Si au reusit; au reusit sa implementeze servere de acces dial-up, wireless, fibra optica, carduri de acces internet, ADSL, Voice over IP si multe altele. Mai mult decit orice PCNET a reprezentat libertatea de a veni cu idei noi si de a face lucruri in premiera in Romania. Si sunt putini in acest domeniu care pot spune ca au facut lucruri in premiera, credeti-ma.

Nu pot sa nu imi imaginez o paralela prozaica intre cei care au inceput cu PCNET iar acum au ajuns la companii renumite: daca ar fi sa compar echipa PCNET cu o alta echipa as spune ca echipa PCNET e un altfel de „Sportul Studentesc” al Internetului din Romania. Asa cum echipa studenteasca a fost o pepiniera de sportivi talentati pentru toate celelalte mari echipe ale campionatului asa si PCNET a oferit Internetului din Romania oameni care cred eu pot spune ca au facut istorie. Poate nu ati auzit de ei, sunt mai mult ca sigur ca nu ati auzit de ei, pentru ca in spatiul acesta virtual numele celor din spatele marilor proiecte ramine necunoscut – iar oamenii de marketing profita de publicitate, cu greu poti face un nume de cariera ca administrator sau tehnician.

Membrii echipei PCNET de-a lungul anilor (incerc sa ii afisez cronologic):

Dan Ionescu
Mihai Batraneanu (director general)
Adrian Batraneanu
Nicolae Batraneanu
Roxana Pop (secretara)
Alina Mihaela Nemes
Miruna Mihailescu (suport)
Mihai Sandu (Mike)
Victor Petrescu
Sorin Jianu
Razvan Stanescu
Eugen Dumitrescu
Bogdan Surdu
Dragos Valceanu
Catalin Dragu
Bogdan Dragomir (programator web)
Cristi Fotache (Chris) (webmaster)
Iulian Dumitru (Raffles)
Adrian Aelenei (Raffles)
Gabi Costache (Raffles)
Paul Horvart (Raffles)
Gabriel Liviu Gheorghe (Gabi) (designer web)
Leonardo Constantin Radoiu (Leo) (programator web)
Simona Sunel (Simo) (editor web)
Mihai Petrov (suport)
Florin Sunel (admin)
Dan Ion (admin)
Ruxandra Voda (web)
Dumitru Ciobarcianu (Ciobi)
Dragos Ganaite (programator)
Catalin Prunariu (web designer)
Anca Ridiche (editor web)
Bogdan Gaspar (Bondanel) (admin)
Alexandru Gabriel Natu (instalari)
Corina Mihaela Morosanu (Corinutza) (suport)
Cristian Mhai Caramida (Brick) (admin)
Silviu Carol Cenusa (admin)
Cristian Alexandru Huluban (Cristi) (suport, carduri)
Bogdan Constantinescu (suport)
George …
Neli … (din Calderon)
Cosmin Murgu (Coze) (admin)
Sergiu Popovici (admin)
Bogdan Popescu (admin)
Gabriel Tarasescu (admin)
Mariana Ciucu (suport, editor web)
Madalina Titiriga (editor web)
Mihaela Cristina Preda (Meda) (editor web)
Horia Anton Serbu (editor web, programator web)
Iurie Safonov (programator web)
Claudiu Valentin Popa (designer web)
Camelia Mihalache (Kmi) (editor web)
Gabriela Stefanescu (Gaby) (suport, editor web)
Ana Candea (Anuka) (suport)
George Mihai Serban (admin)
Marc Cremer (suport)
Michaela …
Bogdan Patratanu (Bogy) (suport, instalari)
Ioana (Ina) Mitran (acum Pabat-Stroe) (secretara, vanzari)
George Constantinescu (Gigi) (director economic)
Georgiana Randasu (secretara)
Bogdan Stefan (vanzari) (Bogdanel)
Gabriel Pavlov (Andjeo) (suport)
Adrian Donea (instalari)
Silvia Barbut (vanzari)
Adrian Bordeianu (vanzari)
Hortansa Crauciuc (contabilitate)
Marius Rotaru (Cluj-Napoca, assistant Manager)
Andrei Paraschiv (programator web)
Adriana Knippleberg
Manuel Wolfshant (Wolfy) (instalari, admin)
Valentin Cucu (Vali) (admin)
Crenguta Radut (fosta Radut, fosta Harapu :), actuala Lindqvist) (admin)
Simona Ojog (suport)
Bogdan Radu (admin, instalari, wireless)
Corneliu Tanasa (director tehnic)
Iulian Grigore (Pif) (admin)
Bogdan Tudor (Bbt) (admin, director tehnic)
Ciprian Nica (Nimaci) (admin)
Alexandru Stelian Buruntia (suport)
Mircea Valentin Rozolea (Kabal) (suport, instalari, admin)
… (Omu Led)
Marinela Daniela Mustata (Mari) (contabilitate)
Florina Dinu (Flori, Shoricica) (Raffles)
Livia Leustean (Raffles, vanzari)
Simona Geaca (secretara, vanzari)
Adina Vasilescu (secretara, vanzari)
Sorina Burlacu
Bianca Voicu
Lidia Stroe (contabilitate)
Alina Bardasiu (contabilitate)
Mariana Teodor (contabilitate)
Ileana Lacatus (contabilitate)
Adrian Tanislav (vanzari, instalari)
Paula Stincaseanu (contabilitate)
Ramona Marinescu
Milica Smeriacov (contabilitate)
Daciana Paraschiv (secretara, vanzari)
Geanina Lascu (vanzari)
George Lascu (sofer)
Andrei Iulian (vanzari)
Florentina … (vanzari)
Sorin Gheorghe (admin)
Ioana … (contabilitate)
Cristi Custura (programator web)
Bogdan Velican (Moldoveanu) (vanzari)
Bogdan Pescaru (instalari)
Radu Cristian Feraru (Ferero) (vanzari)
Andreea Dumitrescu (secretara, suport)
Dan Angelescu (suport)
Steluta Bratu (Steli) (contabilitate)
Teodor Moldoveanu (suport, instalari)
Eugen Nicolae (vanzari)
Paula Sandu (Pusi) (contabilitate)
Andrei Rusu (Solics) (admin)
Ovidiu Neagoe (instalari)
Mihai Enache (instalari)
Vlad Matei (instalari)
Florin Stanciu (Floppy) (admin, wireless)
Adrian Timplaru (wireless)
Tomans Tarzioriu (instalari)
Florin … (Palat)
Alin Vrajitoru (Timisoara)
Cornel Ciontu (Timisoara)
Florin … (Braila)
Ciprian Mazilu (admin)
Claudiu Antonie Predincea (suport, instalari)
Cristian Sava (vanzari)
Simion Costin (vanzari)
Dragos Sarchizian (vanzari)
Cristian Marinoiu (vanzari)
Adrian Vlad (vanzari, instalari)
Valentin Iordan (vanzari)
Alexandra Barbu (secretara)
Alexandru Nenciu (Sandu) (carduri)
Mirabela Maria Bucataru (carduri)
Andrei Popovici (admin)
Simona Coman (wireless)
… Iordan (vanzari)
…(Ghitza) (instalari)
Adrian Gheorghe (Gore) (vanzari, instalari)
Adrian Mihai Ardelea (Pornakis) (instalari, admin)
Natalia Stihi (actuala Nica) (vanzari)
Alex Batraneanu
Marian Batraneanu
Mihai Nicolae (wireless)
Bogdan Mihailescu (suport, instalari, reclamatii)
Adrian Dragomirescu (vanzari)
Marius Stancu (wireless)
Liviu Poenaru (instalari)
George Ciuchete (vanzari, Craiova)
Sorin Costache (admin)
Emil Ciuchi (admin)
Cosmin Hamza (Smeagol) (vanzari)
Catalin Popa (Bruce Lee) (vanzari)
Lucian Ciuhan (Lucas) (vanzari)
Ioana Orghidan (suport)
Bogdan Oraseanu (Bogatanu) (wireless)
Roxana Dascalu (secretara)
Gabriel Apostolescu (Gabitza) (wireless)
Roxana Lemnrau
Roxana Mehedeniuc
Teodor Samoila (Teddy) (suport)
Beatrice Iuliana Bucur (Julia) (suport, instalari)
Dragos Popa (instalari, suport)
… (Tase) (instalari)
Radu Popa (instalari suport)
Adrian Vasile (Yoyo) (suport)
Emil Bodnaras (Milumil) (suport)
Cornel … (suport)
Liviu Nichie (instalari)
Cristian Zimbran (Zimbri) (webdev/cartele)

36 de gânduri despre &8222;Recviem pentru echipa PCNET&8221;

  1. Foarte frumos ai scris aplauze.
    Pt cate restarturi ti-am dat la servere sa-mi scrii si mie functia 😛
    Bogdan Mihailescu ( suport, instalari, reclamatii )

  2. OMG Leo ce nota trista ai dat aventurii PCNET..

    Ce ai omis sa zici e ca o Mare parte dintr Pisinetii sunt la fibernet:D.

    Cat despre intalnirea PCNET anuala…esta mai mult intalnirea fostilor tehnici pcnet actual rds la care maj din noi nu am fost invitati:(..aici se vad bisericutzele de care vorbeai:D

  3. Eram 2 pe care le chema Roxana:eu(Roxana Lemnrau) si inca o tipa de la support broadband:Roxana Mehedeniuc.
    Asta ca sa raspund la intrebarea din paranteza. 🙂

  4. Radule nu shtiu cum de nu ai fost anuntat ca Iulian Andrei shtia avea si status pe mess ca nu poate sa ajunga.
    Anuntul a fost pe mess din ce shtiu eu.

  5. Foarte frumos ceea ce a scris Leo aici, intr-o vreme credeam ca este jemonfiche-ist dar chiar nu e imi place mult despre el. Bravo Leo, o secventa de web care mi-a facut ziua de azi frumoasa, inca isi mai aduce aminte cineva despre ce frumos este sa fi o echipa adevarata dincolo de fomismele si postcomunismele de Romania. Bravo celor care au ridicat PCNET si au aratat ca se poate munci cu succes cu bani putini si cu putine echipamente!
    Inca o data felicitari Leo pentru Blog.. foarte frumos!

  6. daca e cineva care isi simte lipsa din lista sau are numele gresit sau incomplet (acolo unde sunt …) astept reply-uri pentru corectare. imi cer scuze in avans pentru greseli.

    thx!

  7. nu uita de ultimii veniti care cred c-am prins din spiritusu pcnet, adica:
    suport tehnic:
    dragos popa (instalari, suport tehnic)
    radu popa (instalari, suport tehnic)
    eu, adrian vasile (yoyo – suport tehnic)
    emil bodnaras (milumil – suport tehnic)
    liviu nichie (instalari)
    cristian zimbran (zimbri – webdev/cartele)
    si multi altii carora, spre rusinea mea, nu le mai tin minte numele complet

  8. Nea Nae a contribuit la spiritul PCNET prin :
    – sudarea scaunelor rupte
    – inlocuirea geamurilor sparte cu cartoane
    – economii la bec-uri si astfel cresterea randamentului privind consumul de curent
    – ne-a aratat ca la 74 de ani poti sa „umbli” cu minore … sau minori, probabil insa ca lipsa de ochelari creaza confuzii
    – a „carat” calculatoarele de la palatul copiilor, astfel el punand baza PCNET-ului
    – se uita cum sa mai ascunda si el cate o bere si un salam la petrecerile pe care le-am dat in Floreasca (probabil ca, la fel ca majoritatea celor din PCNET nu avea un venit suficient)

    Referitor la lista, ma bucur ca l-ai pus pe primul loc pe Dan Ionescu, un alt exponent al „spiritului PCNET”, singurul manager (din cati am auzit) care isi permite sa stea la masa cu sclavii lui si sa le spuna asta in fata, sa ii injure si sa-si bata joc de ei. Despre limbajul lui nu mai e cazul sa spun nimic.

    PCNET a fost ca si comunismul. Era bine pt. noi proletarii pt. ca pe langa lipsurile si neajunsurile noastre ne incalzea o bere in twice, o gluma, o barfa. Si ca efect putem spune ca a fost cam acelasi, PCNET-ul a imbogatit cativa oameni care au schimbat oltcit-ul pe A6, apartamentul pe vila de lux, nevestele pe pustoaice. Bravo lor, sa ne bucuram ca i-am ajutat sa-si indeplineasca visele.

    Poate ca unii tineti minte „atmosfera” din vremea comunismului cand mai cereai de la vecin o cana de zahar imprumut, mai spuneai un banc la cozi interminabile pentru un salam cu soia. A fost atmosfera, s-au dezvoltat relatii deosebite intre oameni…. A FOST BATAIE DE JOC.

    Treziti-va ! Ne putem intalni la o bere si o barfa si fara sa fim sclavii cuiva, si muncind in conditii normale si fara sa avem sefi parsivi. Sau poate ca nu putem … asa o fi neamul nostru, doar greutatile sa ne uneasca. Inseamna ca mai avem multe de invatat sau ca mai avem pana sa ne dezvatam de naravul comunismului.

    Aduceti-va aminte de cate ori v-ati luat macar salariul la timp, de cate ori ati primit vreo prima, o felicitare de la sefi (poate ca sunt cativa care pot sa numere pe degete datile astea, restul n-au nevoie nici sa inceapa numaratoarea). Nu erau bani insa vanzarile cresteau, clientii aduceau bani negri cu sacosile, jmecherii se bronzau prin tari mai calde, dar pt. proletari nu erau bani. Nu erau nici macar putnii bani care se plateau, salarii de sub 100 euro. Aveam la tehnic un om platit in bataie de joc cu 60 euro / luna, om care acum castiga peste 500 euro la RDS.

  9. Este adevarat ce spui Ciprian insa eu am scris despre cei care au trudit in PCNET ca si angajati nu ca si angajatori. Am scris despre cei ai caror nume nu a aparut nicaieri ca si cei care au realizat lucrurile care au fost bune in PCNET. Nu a existat o lista cu echipa PCNET asa cum de fapt nu a existat nici o lista cu echipa ROL. Faptul ca i-am pus pe toti in aceeasi lista e prea putin important, as fi fost partinitor altfel.
    Daca am spus ceva in post-ul asta de PCNET am spus de cei care au stiut ce a insemnat PCNET ca si atmosfera si relatii interumane intre angajati si special am sarit peste partea mai putin placuta a modului in care erau tratati sau platiti. Cred ca nu despre asta ar fi vrut cineva sa scrie pe un blog.

  10. Ai dreptate Leo, am vrut sa arat cateva din multele aspecte neplacute din perioada PCNET.

    Insa toate acele chestii nu au nici o valoare pe langa relatiile care au fost si unele mai sunt inca intre oamenii care au reprezentat intr-adevar PCNET.

    De aceea va multumesc tuturor celor care ati pus suflet pentru PCNET alaturi de mine, celor cu care am petrecut, am glumit si cu care oricand imi va face placere sa stau la o bere.

  11. Salutare tuturor, e frumos sa va vad aici pe toti. Imi pare rau ca nu am reusit sa va vad la petrecerea PCNET altfel decat in poze.
    Porninio– ce faci tata? :))

    Adrian

  12. Ciprian a ramas cel mai monumental in continuare! Bravo Ciprian ai reusit sa spui in cateva randuri ce nu au avut curaj sa spuna 100 de oameni in 3 ani 🙂
    Lets face it.. mie mi-a parut cheful de a mai fi un angajat in Romania, ma bucur ca aud ca au crescut salariile in RDS, chiar ca nu am inteles niciodata de ce faceau scandal sefii cand oamenii buni plecau in alte parti ca „PCNET nu e o trambulina” probabil au vrut sa spuna ca e doar o iobagie si ca trebuie sa stai legat de glie 😉
    Acum dupa 2 ani de cand tot colind in Europa imi dau seama se putea mai bine.. dar… nu chiar cu mult mai bine.. macar o prima de 1000Euro fiecare om din PCNET putem primi daca tot l-au vandut RDS-ului 🙂

  13. Bine punctat Nimaciule!!!

    PCNET a fost o indoctrinare ieftina dar nu trebe uitate nici clipele frumoase.

    Cea mai placuta a fost intr-o luna in care s-au facut vanzari RECORD la pisinet si la sedintza in log de strangeri de mana ne-am luat carnitza:D

    da’ noutatea o stiti?

    Eu si Adrian Dragomirescu ne-am dat demisia din functia de negrotei la fibernet.

  14. Bravo Leo, frumos scris. Ma bucur sa mai „aud” de cativa pcneti. Parerile sunt diferite si totusi atat de adevarate.
    Va salut pe toti.

  15. laudabila initiativa Leo insa cel mai frumos a marcat Nimaci (btw, in noua ograda s-a pastrat proportia, adica in loc sa se sara din oltcit in a6, s-a sarit din opel in bmw ca deh, tara-i aceeasi, oamenii … la fel – nu e exclusiv vina lor ca n-au iesit sa vada macar bulgaria si traiesc cu impresia ca bucurestiu-i Las Vegas)

    PS @mormota: sa vorbesc cu Lucas sa va facem rost si voua de un tricou d-ala cu „negrii pe plantatie”?

    PPS: La Multi Ani tuturor!

  16. Salutare,

    Multi dintre voi nu ma stiti, pe multi dintre voi va stiu :). Eu am fost vreo 2 ani de zile in „echipa Pcnet” de la Brasov.

    Leo, te felicit pentru idee si continut, dar nu pot sa nu ii dau dreptate lui Nimaci, care in cateva cuvinte a creionat cat se poate de bine ce a insemnat Pcnet, din punctul meu de vedere. Pretentii pina la Dumnezeu si inapoi, conditii si respect fata de angajati -1. Cineva spunea ca ar fi fost frumos sa primim cate o mie de euro prima ca s-a vandut Pcnetul, eu spun ca ar fi fost frumos si civilizat sa imi primesc macar salariul pe ultima luna lucrata in Pcnet.

    Un An Nou fericit si mai bun ca 2006, cu impliniri si realizari, si poate o sa ne intalnim la anul la un suc si un fursec, intr-un cadru mai larg 🙂

  17. PCNET a fost o scoala buna pentru noi toti. Nu neaparat profesional, cat ca… scoala a vietii. Cei mai multi, tineri fiind, ne-am ingropat acolo sperantele si idealurile legate de munca, respect, sefi, promovari, salarii. Si sunt foarte de acord cu Ciprian. Daca am/as fi stiut mai multe despre viata si cum ar trebui sa fie un loc de munca, poate am/as fi facut alte alegeri in… cariera.
    Sunt de acord si cu Leo, pentru ca mi-au ramas amintiri dragutze legate de oameni si mai ales… satisfactia muncii bine facute 🙂
    Un an nou fericit si bogat,

    Ina Mitran

  18. Interesant. Interesant sa vad ca unii dintre cei care au lucrat la Pcnet, in posturi deloc de neglijat, acum arunca cu noroi si spun ca nu era deloc bine, blablabla. nu am avut tangente foarte mari cu „echipa” pcnet, fiindca lucram la rol si nici nu imi doream sa am ceva de impartit cu niste oameni care pur si simplu nu imi placeau, nu imi displaceau, ci imi erau indiferenti. ma amuza acum sa vad cum unii dintre cei care pe atunci probabil birfeau doar pe la colturi, in surdina, acum dau din coada ca in sfirsit isi pot striga nemultumirea in gura mare si il felicita pe Leo, de bine ce in trecut il birfeau grupa mare. cam fatarnici, hm?!
    cred ca unul din lucrurile cu adevarat urite care se intimplau la pcnet era PROSTITUTIA intelectuala si nu numai…insa totul se intimpla cu acordul ambelor parti. in fond nu v-a tinut nimeni la pcnet. unii dintre voi aveati salarii bunicele… unii pe la suport aveati 100 de euro, dar NU DE EI vorbesc acum. Nu tin partea nimanui, stiu multe lucruri de rahat care se intimplau la pcnet, insa atunci cind crezi ca valorezi mai mult sau ca nu esti respectat, cind nu iti iei banii la timp, etc, etc…iti cauti in alta parte. punct. daca stai si accepti inseamna ca esti de acord si n-ai de ce sa te plingi peste ani ca n-ai fost tratat ca lumea. sau daca inghiti astfel de magarii inseamna ca ai un motiv pt care o faci si atunci iarasi nu ai de ce sa te plingi. deci nu comentez ce faceau sefii de la pcnet. dar cind vad ceva de genul „singurul manager care isi permite sa stea la masa cu sclavii lui si sa le spuna asta in fata, sa ii injure si sa-si bata joc de ei”..nu ma pot abtine sa nu ma intreb….pai mai frate de ce isi permitea????? ca I SE PERMITEA! ca nu se gasea niciunul care sa aiba ceva de comentat, probabil toti aveati motive sa taceti! iar daca motivul pt care inghiteati asa ceva nu era de ordin financiar..atunci ce pana mea era?! ce prost sta la o firma unde ia bani putini si de restul suturi in cur?! atitudinea asta de aratat cu degetul dupa ce iesi din joc chiar m-a enervat, ca altfel nici nu ma gindeam sa postez vreun comentariu. iar demersul lui leo de a lista numele tuturor ca la pomelnic … e o chestiune de marketing, la care voi ati pus botul. ce sa zic, nu s-a scris o carte cu numele alora care au trudit la pcnet! pai interesa pe cineva?! cine merita sa se auda de el se aude si fara sa fie mentionat in vreun blog….

  19. Iata-ma ajuns in situatia de a cita reclama Cosmorom „Uite dom’le ca nu m-ati uitat… Se putea, dom’ profesor?”
    Inainte de toate, trebuie sa mentionez niste absente importante de pe lista – Dan Ion (admin) si Ruxandra Voda (web).
    Cred ca pentru cei care au prins momentul potrivit PCNET-ul a fost o experienta valoroasa – de la spiritul antreprenorial sustinut de un entuziasm nejustificat („facem totul pe genunchi”) pina la relatia love-hate pe care o aveam cu clientii (atentie personala nemaintilnita in vremurile acelea amestecata cu injuraturi si amenintari – tot personale – proferate la telefon).
    Lucrurile ar fi putut fi altfel, nu era nevoie de mult efort pentru ca PCNET-ul sa cumpere RDS sau cel putin sa devina un concurent serios pe piata. Din pacate unii si-au atins rapid pragul de suficienta – sau mai bine zis s-au vazut cu sacii in caruta – si au preferat sa lase lucrurile in voia sortii. Pentru mine probabil e mai bine ca s-a intimplat asa, altfel as fi fost inca acolo.
    In rest numai de bine, numarul meu de telefon a ramas acelasi, o sa trec mai des prin Becker Brau si poate ne intilnim. 🙂

  20. La ce zicea NiMaCi mai sus as adauga faptul ca am lucrat primele 2 luni, 13 ore pe zi, fara sa primesc salariu . Nu exista calculator pentru mine asa ca mi l-am adus pe cel din camin.
    Bogdan Tudor a fost foarte de treaba si mi-a zis ca imi da o masina sa imi aduc calculatorul de la camin la PCNet ; mi-a dat masina personala a lui Iulian Grigore (cu Iulian cu tot + benzina lui Iulian).
    Cei de la instalari erau trimisi cu modemul cu RATB-ul , abonamentele nu se decontau, nu aveau telefoane mobile; ajunsi la client se milogeau pe-acolo de cineva sa le dea un telefon ca sa ne poata suna pe noi la birou sa-i ajutam. Imi mai amintesc acea perioada in care la instalari erau 8 oameni, 2 calculatoare si _un_ scaun .
    Cand mi-am dat demisia a fost data afara o fata pe care o angajasem la suport (Simona Ojog -bine i-au facut, ca apoi s-a angajat pe salariu de 3 ori mai mare la iNES-) in semn de razbunare.
    In rest, ce sa zic, era singura firma care te angaja inainte de a termina facultatea si in care puteai sa capeti un pic de experienta. Pentru mine a fost o rampa de lansare …

    PS: Scoate si tu „(acum Harapu)” ca nu mai e de actualitate, mi-am revenit intre timp :).

  21. Wow ….

    Stau intr-o camera de hotel si ma scarpin in cap, minunandu-ma cum de si-a mai amintit cineva de mine … ce intamplare sa dau peste blogul cu pricina 😮

    Experienta mea in PCnet fu scurta si utila, fu primul meu job si dura 6 luni.
    Imi scotocesc memoria sa insir crampeie de aminitiri:

    Bogdan Tudor:
    „Si ce iti plac mai mult cainii sau pisicile ?”
    Eu, gandindu-ma indelung, mirata de noutatea intrebarii:
    „Cainii.”
    Bogdan Tudor:
    ” De ce ?”
    Eu:
    „Pentru ca sunt mai prietenosi.”
    … desprins din primul meu interviu pt un job

    Eu frematand de emotie la deschiderea primului plic de salariu din viata mea… 110 dolari. In camin Crenguta imi spune ca am primit cu 10 dolari mai mult pt ca am facut impresie buna …

    Clientul:
    „Da! Gata … am reusit, mi-am dat drumul! Multumesc !”
    Alt client:
    „Domnisoara, sunteti melomana ? Eu tocmai ce am scos un CD ..”
    Altul:
    „Multumesc, multumesc din suflet ! Domnisoara, sa imi spuneti adresa PCNetului, vin sa va aduc flori.”

    Eu intr-o sambata, cand fibra fusese taiata si telefoanele sunau in draci:

    „Buna ziua! Simona Ojog ma numesc, cu ce va pot ajuta ? .. Nu merge?!.. sa verificam setarile! Da, va rog asteptati 10 minute, rebootati si daca nu merge sunati din nou.”

    Eu facand si suport, dar si scriind prima mea aplicatie cu php si mysql. Pe atunci credeam foarte tare ca vreu sa ma fac programator si la fel de tare credeam ca atunci cand aplicatia va fi gata voi fi transferata la echipa de Web Design a PCNetului …

    Eu, dupa ce am sters codul aplicatiei, scriind un mail aceluiasi Bogdan Tudor, in care explic ca am sters codul si de ce.
    Bogdan Tudor in biroul lui explicandu-mi ca aplicatia nu-mi apartine mie, ci companiei, drept urmare in 3 luni sa-mi gasesc alt job, dar daca in 2 saptamani nu gasesc nimic sa ii spun ca ma poate ajuta.

    Crenguta povestind ca nu stiu ce client a amenintat ca vine cu Jeepul sa darame PCNetul.

    Mihai Batraneanu si Tehnologia Broadband.

    🙂

  22. Hello!
    Imi pare rau ca nu am scris pana acum dar de abia acum am dat de blog…:P
    Imi aduc aminte cand am venit prima data la pcnet…Tocmai terminasem facultatea si voiam sa ma angajez.Am avut mare noroc cu Ovidiu Neagoe care m-a recomandat lui Tomans – pe atunci sef birou instalari…
    Tin minte ca atunci nici nu aveam unde sta (stateam cu ziua pe unde apucam – nu a durat mult..cam o luna), imi doream sa lucrez in Bucuresti si dupa o lunga perindare pe la interviuri la diverse firme am ajuns la PCNET.
    Era intr-o zi – parca 3 sau 4 septembrie 2004 si prima data am dat buzna la etj 6 la admin..iar Ciprian m-a trimis la 2 sa dau inteviul…Eram varza, nu stiam cu ce se manaca retelele, nu stiam mare lucru…dar imi doream postul, voiam sa lucrez.Interviul l-am dat cu Tomans si cu Alex Buruntia – care nu a stat ff mult cu noi..Nu stiu ce si cum am facut dar Tomans m-a luat si mi-a dat o sansa…Am facut multe gafe la inceput pana sa ma pun
    „pe picioare” cu cunostiintele.Oricum eram o echipa ffff unita la instalari..Eram eu, Mihai Enache, Tase, Vlad Matei, Valentin Tobi…Am invatat de toate…Sertizari de cabluri UTP, configurari de modemuri ADSL, Linux…cate putin din fiecare deoarece nu am apucat decat ultimele 2 luni si un pic din viata PCNET…Ulterior am reunit echipa de instalari la RDS…
    A fost mishto…cu Crenguta am fost coleg de liceu, cu Ovidiu Neagoe de camin si facultate…iar cu celialati colegi PCNET..Am ramas cu toti prieteni si tinem legatura….
    Tin minte ca aveam 2 masini pe vremea aia..una era a lui Tomans si una a lui Tase…si ori ne facem traba pe rand ori daca nu ne descurcam cu RATB-ul sau cu 2u’ (/\).Nu pot sa uit aventura pe care am avut-o la un client…Era un chinez – japonez parca, nu mai stiu…Iordan poate sa isi aminteasca ca doar el „mi-a tras-o”. Clientul era Matzumoto Coichi…si avea video chat….Stiu ca m-am dus la el si nu era acasa..Iordan ne trimesese sa ii facem un server linux…cel putin asa gandea el..cand de fapt noi trebuia sa ii dregem ceva la reteaua wireless…Bineinteles ca eu asta am facut – i-am sterst win in chineza ptr video chat si i-am instalat linux….iar cand chinezu a venit era sa imi iau omoru’….Tipa intruna Stupid!Idiot!Out!Out! Am plecat ce era sa fac…l-am trimis dupa aceea pe Vlad Matei care a rezolvat problema…A fost mishto!Ii indemn pe fostii mei colegi de la instalari sa scrie si ei aici pentru ca au facut parte din casa PCNET! Doamne Ajuta!

    A fost Team Spirit, a fost Work, a fost Funny, a fost Friendship…..

    A fost PCNET…..

    Si ramane PCNET………………prin oamenii care pastreaza in suflet sentimentul PCNET!

    Semneaza

    Liviu NICHIE
    (fost tehnician telecomunicatii, fost network engineer, actualmente network administrator)

  23. Bravo Leo ! Frumoasa initiativa.

    Fiecare avem amintirile noastre despre PCNET si in functie de perioada petrecuta acolo. Am petrecut aproape 6 ani in PCNET, iar amintirile legate de perioada numita ‘PCNET’ imi sunt printre cele mai placute.

    O companie nu reprezinta nimic fara oamenii care o reprezinta. Imi amintesc cu placere de toti oamenii cu care am lucrat acolo si alaturi de care din joaca, in echipa, asa cum ne-am priceput cu totii am reusit sa construim acea companie.

    NOI SUNTEM CEI CARE AM RIDICAT aceasta companie. Toti !

    Incepand cu administratorii de retea care au construit reteaua si care au gestionat operatiunile, cu serviciul de suport tehnic pentru conexiunile permanente, cu instalarile sau cu suportul tehnic pentru dial-up.

    Si dincolo de salariile ridicole pe care le-am avut cu totii – imi amintesc si am si acum fisierele cu salariile pe care le trimitem la contabilitate si care ajungeau la suma de 5000 de Euro total serviciul tehnic – am ramas cu mai mult decat niste metale si asta nu ne poate lua nimeni !

    Iar faptul ca PCNET a fost vandut RDS – de, banii nu au miros cu toate ca multi ne-am simtiti inselati – si faptul ca mai toti suntem in pozitii care doar acum ne pun in valoare dovedesc contributie pe care am avut-o acolo.

    Sunt sigur ca sunt multe lucruri care puteau fi facute mai bine. Sunt lucruri care nu au mers cum trebuie. Dar pana la urma, ceea ce ramane atunci cand ma gandesc la acea perioada este o mare parere de rau ca s-a terminat ! Va multumesc tuturor celor cu care m-am intersectat in acea perioada cu lucrurile bune sau rele care au rezultat din aceasta.

    Toate bune,

  24. In 2001 aveam o afacere mica si eram dependent de Adsl-ul de la Pcnet, care il plateam cu 300$/luna. Afacerea a cazut si eu am ramas cu adsl-ul care trebuia sa-l platesc in continuare, deoarece nu-mi inchipuiam sa renunt la el.
    M-am dus la Adrian Batraneanu in birou si i-am zis: Domnule, nu ca nu mai am sa-ti dau bani pe net, dar acum vreau sa-mi dai tu bani. A facut ochii cat cepele, dar a inteles ca nu mai am bani si m-a angajat la Pcnet ca agent de vanzari.
    In doua luni nu am semnat niciun contract, chiar nu stiam sa vand, asa ca intr-o zi, se uita Adrian Batraneanu la mine si imi zice sa plec la tehnic, poate acolo sunt bun de ceva.
    Intr-un an am devenit „Doctorul adsl-ului” ,cum imi ziceau colegii si am invatat acolo tot ce stiu acum.
    Multumesc tuturor colegilor si firmei Pcnet. Acum am firma mea si aplic tot ce am invatat de la Pcnet.

  25. Au trecut 3 ani de cand PCNET a fost dedat RDS-ului, de atunci multi dintre noi si-au deschis afaceri sau au avansat in bransa, nu putem spune ca a fost un esec timpul petrecut acolo, situatia era la fel prin toata tara sub diferite aspecte, o mana de intreprinzatori care au inteles ca momentul e ACUM sa tragem de pe oameni cat se poate ca ei nu stiu cum este lumea intradevar, case nu se mai dau de la stat, se iau din salarii, la fel si bunuri, ei bine inre aceasta confuzie intre comunism si capitalism patronii au speculat dorinta de munca a tinerilor si au facut bani frumosi, bravo lor, dar asa cum zicea bine dl Ionescu „easy come, easy go” acolo se vor duce si banii castigati asa, in fine, nu este inca timpul pierdut sa cereti salarii de MINIM 1000 Euro + bonusuri, nu mai munciti oameni buni pe cateva sute ca nu mai suntem in comunism, regiile costa teribil. ratele la casa la bunuri costa si acelea mult.
    Zambesc vesel si imi aduc aminte entuziasmul specific tinerilor cu care plecam la un client, comercial sau tehnic si imi spun ca anii acestia de capitalism DUR acum nu ne mai lasa sa ne miscam nicaieri fara taxiu minim decontat
    Yesterday is past, today is now, tomorrow is future.
    A, si inca ceva, ultima „injuratura” este : ANGAJATULE , mai oameni buni mai sunt sute, daca nu mii de solutii in viata in afara de a munci pentru alt om, a fi angajat inseamna a il recunoaste VADIT pe angajator ca mai destept ca tine.
    Problema altfel pusa fi nu ca ei (asupritorii) sunt mai destepti decat noi ci noi suntem mai prosti decat ei 🙂
    In timpul liber lectura lui Karl Marx (Capitalul) sau filmuletele de pe you tube despre masoni si cum este cu adevarat condusa lumea va vor garanta ca nu veti muri cu dosarele in brata ca nefericita aceea de la Ernst & Young 🙂

    Sa bem!

  26. Eu imi amintesc cu placere perioada PCNet, mai ales ca eu am fost numai in Raffles. Cu Soricica era viata, dar cand a venit Marian cu Neli din Calderon s-a terminat traiul. Vindeam cartele de rupeam si tot nu eram ok pentru Mihai. Echipa din Raffles a fost cam asa: Flori, Livia, Gabi Pavlov si Iulian Dumitru (plecau la instalari de la noi), Gabi Costache, apoi eu cu Alin (noi era tura de noapte), Ioana in locul Liviei si Paul Horvart in locul lui Alin. Cati din baza nu veneau sa-si verifice conturile sau sa stea pe irc in Raffles mai ales cand era si frigiderul cu racoritoare, Mari de la conta avea abonament :)). Bautele pe care le faceam la petrecerile PC-Netului in Beraria Nemteasca cu Voltaj si Pasarea Colibrii, cand se strngea toata floarea PCNetulu.

Lasă un răspuns la Silvia N. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s