Lumea vorbeste deja de Web 2.0. E pe-aici, pe-aproape, ma rog, la citeva tari distanta… Pe scurt, Web 2.0 este un termen ce cuprinde toate acele servicii web ce vor face ca modul de interactiune cu siturile sa devina de fapt interactiunea cu niste aplicatii web – ce vor livra utilizatorului o noua experienta a navigarii pe Internet: siturile statice vor deveni dinamice, paginile web vor semana cu orice alt program de desktop, informatiile vor fi mai structurate si mult mai usor de gasit.
Dar ceea ce inseamna mai mult Web 2.0 este modul in care se va dezvolta interactiunea intre utilizatori sau comunitatile de utilizatori: aplicatii de instant-messaging, file-sharing si in general toate acele aplicatii descentralizate care permit comunicarea directa, „de la utilizator la utilizator”. Asta ar fi pe scurt, ca sa nu intram in amanunte.

Ceea ce trebuie sa inteleaga oamenii care se ocupa de fenomenul web in Romania si mai ales cei chemati sa faca ierarhii si sa acorde premii pentru „cele mai cele” situri romanesti este faptul ca intr-un final tot la descentralizare se va ajunge si in aceasta privinta.

In acest moment, utilizatorii obisnuiti sunt cei care consuma zi de zi Internet pe piine in Romania si tot ei sunt cei care stabilesc clasamente precum Trafic.ro sau Statistici.ro sau oricare altfel de clasamente. Ei sunt cei care aleg siturile bune sau proaste si tot ei sunt cei care fac sa creasca situri care pina mai ieri erau necunoscute si tot ei sunt cei care apreciaza in final utilitatea, eficienta, design-ul sau usability-ul lor.
Oriunde va uitati in primele 10-20 de locuri in clasamentele de situri web romanesti veti vedea situri care la o examinare „by the book” ar cadea la cele mai minore exigente, conform specialistilor. Dar in ciuda lor, a expertilor, siturile acelea au succes. Utilizatorul obisnuit se ataseaza, se obisnuieste, intr-un final se resemneaza cu siturile pe care le acceseaza zi de zi, el nu analizeaza, nu circoteste, atunci cind informatia pe care o cauta e acolo dar arata cam „naspa”. Pentru ca asta e realitatea: citi dintre noi nu am cautat un trick, un hint la o problema pe care nu o putem rezolva si am accesat forumuri cu fundal negru si linkuri mici si albe sau situri cu pagini albe si nenumarate linkuri albastre mari pentru a gasi ACEA informatie de care aveam nevoie si apoi am revenit din nou acolo pentru a gasi alta.
Utilizatorii obisnuiti nu au nevoie de situri frumoase, facute la milimetru, situri care dau bine in revistele de business si pentru care managerii se bat usor pe spate admirativ la dineuri si supeuri („Bai, a iesit foarte bine situl ala, imi place, e profi!”).

Cred ca cei care fac ierarhiile in Romania s-au obisnuit cu ideea ca ceea ce ei premiaza reprezinta niste „milestone”-uri, niste situri de genul „asa da!”, niste situri de genul „asa sa faceti si voi cind o sa cresteti mari!”.
Dar nu exista editie de Internetics la care sa nu asisti la scindarea clara a audientei in 3 parti distincte, parti care vrem-nu vrem reprezinta clasele „de retea” ale Internetului. Asa cum societatea reala este impartita in clase sociale asa si societatea virtuala este impartita dupa parerea mea in clase „de retea”. Pe de o parte clasa de jos (intre ghilimele evident!) care se considera cea mai asuprita: freelancerii, clasa de mijloc (tot intre ghilimele) a companiilor mici spre mijlocii care inca nu au gasit destui freelanceri pe care sa ii puna la treaba si clasa privilegiata (iar ghilimele) a companiilor mari care au acaparat ce era mai bun de la cele doua de mai inainte si acum fac jocurile in media online. Astfel se naste aceeasi frustrare pe care o regasim, in oglinda, in societatea reala: ca cei care apar in juriul concursului sunt alesii majoritatii (desi culmea, majoritatea cica „nu a votat cu ei”) si care sunt suspectati, ca si politicienii, de manevre oculte care sprijina pe X si pe Y tocmai din cauza relatiilor ce exista intre ei (chiar daca aia doi din juriu sunt rivali, sigur „s-au inteles ei cumva”).

Eu nu vorbesc de Internetics, in particular, nu vorbesc despre anumite situri in particular, sau anumit oameni in particular. Eu vreau doar sa semnalez, de pe pozitia mea de dezvoltator pistele false pe care uneori astfel de concursuri derapeaza: siturile frumoase dau bine la portofoliu, sunt migalite si merita macar premiul pentru efortul echipei dar intr-un final cele mai multe sunt trecatoare si farmecul lor dispare undeva prin niste linkuri uitate de vreme. Creativitatea trebuie rasplatita dar sa nu ne imbatam cu apa rece: un site de corporate de nota 10 nu este si cel mai bun pentru toti ceilalti utilizatori obisnuiti care reprezinta cele 90% din cei care vor intra miine pe net ca sa citeasca stirile sau sa se certe pe forumuri. Intr-un final ce vor sa demonstreze locurile 1, 2 si 3 atunci cind ceilalti fluiera, asa cum s-a intimplat in editiile trecute? Poate ar trebui sa deschidem ochii si sa vedem ca in final concurenta acerba pentru astfel de premii nu face decit sa paseze premiul anual de la unul la altul intre aceeasi 4-5 nominalizati iar Internetul din Romania nu are practic nimic de cistigat din asta.

Cred ca se impune un upgrade, o schimbare majora de versiune a modului in care sunt votate siturile in astfel de contest-uri: descentralizarea votului si participarea nemijlocita a utilizatorului la votul final. Multi vor spune ca frauda va fi de neoprit dar credeti-ma ca daca se vrea, se poate face un sistem de votare corect.

Sau poate nu se vrea si dam in teoria conspiratiei cum ca siturile accesate si apreciate de utlizatori dar lipsite de orice usability, design si orice alta caracteristica necesara aprecierii juriului sunt puse asa deoparte pentru ca sa nu se umfle in pene si sa stea in banca lor pina cind vine cineva dintre granzi sa le cumpere pentru propriul folos speculind din plin targetul „baban” ce l-au acumulat in timp. Imi amintesc doar de unul din siturile cu o audienta fantastica si care nu ar fi intrunit prea multe puncte la un Internetics: www.felicitari.net care ghici… cum se numeste acum!