Urmarind serialul „Game of Thones” si „House of Dragon” precum si seria de filme „Lord of the Rings” si „The Hobbit” am fost intrigat de un aspect care mi-a starnit curiozitatea, asa ca am studiat hartile oficiale printate ale „Lord of The Rings” si „Game of Thrones”.

Este de remarcat ca atat serialul „Games of Thrones” cat si harta printata a acestui univers fantastic concentreaza atentia privitorului asupra vestului. Despre popoarele din Essos (lumea estica) harta ofera putine detalii despre denumiri si orase. Mai mult de atat, popoarele din acest spatiu sunt portretizate in termeni mai depreciativi, ca barbare (Dothraki), violente (Qarth), corupte (Yunkai), pline de „oligarhi” (Orasele Sclavilor). Totusi, din Wikipedia dedicata acestui subiect, reiese ca aceste civilizatii din est sunt cele mai vechi si ca ele ar fi precursoarele popoarelor din vest. Cel mai estic punct al hartii este Yi Ti un imperiu ale carei trasaturi seamana izbitor cu China antica, in timp ce poporul dothrakilor aduce foarte mult cu mongolii. Putine spre foarte putine detalii sunt infatisate in serial despre aceste taramuri, in timp ce lumea vestica a Westeros este pusa in prim plan, in ciuda faptului ca civilizatia si cultura popoarelor din Westeros nu este cu mult diferita ce ea a esticilor: violenta, vicleana, elitista, corupta si lipsita de onoare, dar cumva glorificata pentru ca are o ierarhie cavalereasca impopotonata cu blazoane ale caror simboluri sunt mai apropiate de istoria vestica, in care recunoastem alegorii ale cavalerilor si regilor europeni din Evul Mediu. Istoria semnificativa si importanta pentru umanitate se desfasoara aici, ca si in realitate, doar in vest, in timp ce istoria popoarelor estice este cumva acoperita de o aura de necunoscut si ale carei ere de evolutie sunt cazute in uitare si pline de mituri.

In aceeasi masura, dar cu nuante sensibil diferite, se desfasoara povestea si in „Lord of The Rings”. Harta, de asemenea, este lipsita de detalii in est, tot ceea ce trece de granita marcata ca Rhun, estul universului tolkenian, fiind nemarcat pe harta, dar si plin de legende. Cu toate acestea, si in acest univers, ii este acordat estului si popoarelor din est titlul de obarsie a oamenilor ce populeaza Middle-Earth, partea vestica. Ce remarcam in acest univers este ca popoarele din est au fost atrase de-a lungul celor trei epoci cunoscute de partea intunecata a lumii, esticii punandu-se destul de rapid in slujba lui Sauron, semnul raului absolut. Desi in seria filmelor „Lord of The Rings” ceea ce se intampla la est de Rhun nu este infatisat, Mordor – desi situat in sud-estul hartii – este, in acest context, relativ la Gondor si Rohan, estul la care se refera si pana la care se intinde spatial intriga, iar el devine astfel, intr-un fel denaturat, reprezentantul celor din est. Din nefericire, oamenii de aici sunt complet invizibili in firul naratiunii filmelor, iar daca apar sunt o masa inerta si insipida manevrata de fortele malefice ce au pus stapanire pe teritoriu, vezi Minas Tirith, Minas Morgul sau Barad-dur. In schimb, tot ceea ce se intampla in vest, si acesta fiind doar Gondor si Rohan, unde inca salasluieste partea buna a regalitatii, cavalerilor in armuri stralucitoare si toti oamenii intelepti, este in centrul atentiei, desi moralitatea lor nu este in nici un fel mai buna: acelasi tipar al oamenilor cazuti in viciile setei de putere, vicleni, orgoliosi si degraba schimbatori de tabere. Nici macar hobbitilor din The Shire, cea mai vestica parte a hartii din „Lord of The Rings” nu li se face prea multa dreptate, tinand cont ca hobbitii nu au primit niciun inel al puterii la impartirea acestora, desi sarmanii sunt cei care trag povestea dupa ei in ambele trilogii.

Probabil ca multi dintre cei ce au vizionat aceste productii artistice nu au sesizat aceste aspecte pana acum, asemenea mie, si cumva lucrurile au parut firesti si chiar corecte prin prisma faptului ca am ajuns sa asociem vestul in mod inconstient cu progresul, democratia, cultura elevata si in general cu partea buna si luminoasa a lumii. Aparent, nici macar autorii de lumi fantastice nu au scapat de aceasta meteahna, desi, se presupune apriori, ca ei sunt intr-un masura mai mare cei care mediteaza mai mult asupra aspectelor si implicatiilor culturale ale povestilor pe care le imagineaza. Din pacate suferim cu totii de o afectiune cronica a dragostei de vest, dar uitam ca si in realitate si in fantezie, estul este punctul de origine al tuturor lumilor, aievea sau inchipuite.