Oamenii si robotul

Poate cea mai grea munca este aceea cu oamenii. De cand deschidem ochii personalitatea fiecaruia interactioneaza cu cea a celui de langa el si-i creeaza, voluntar sau involuntar, diverse probleme. Probleme am creat parintilor nostri si in special mamei inca inainte de a fi nascuti. Probleme am creat medicilor din maternitate. Probleme am creat (unii dintre noi) preotului care ne-a botezat, invatatoarei din gradinita, profesorilor, sefilor, subalternilor, prietenilor, rudelor, cunostiintelor si chiar celor care citesc aceste randuri. Dupa cum spuneam, problemele pot fi voluntare sau involuntare. Eu intentionez sa prezint cititorilor doar amintirile mele despre ceea ce am trait la Radio Contact. Nu intentionez sa acuz pe cineva, sau sa cercetez adevarul istoric in amanuntele lui. Acolo unde amintirile mi s-au volatilizat, acolo unde informatia mi-a lipsit, acolo am preferat sa nu fac referiri in povestea mea.

Ca dovada a bunelor mele intentii imi cer scuze fata de Bebe Tichescu, student la arhitectura in 1990 si coleg pentru o scurta perioada la Radio Contact. Bebe, iarta-ma, am uitat sa te mentionez alaturi de ceilalti “pionieri contactisti”. Bebe Tichescu a fost primul “corespondent” al radioului in afara Bucurestiului, mai precis la Festivalul de jazz de la Sibiu din martie 1990. Unele din inregistrarile lui le-am regasit acum cateva zile printre “vechiturile” mele si le-am reascultat cu placere. Mi-a fost foarte greu sa-mi reamintesc numele “corespondentului” pentru ca Bebe nu se prezenta la inceputul sau sfarsitul interviurilor. In cele din urma mi-am amintit. Multumesc Bebe Tichescu ca alaturi de noi, ceilalti “pionieri contactisti” ai ajutat ca visul nostru sa poata purta un nume, Radio Contact.

De cand am inceput sa-mi astern povestioarele despre Radio Contact am mai luat legatura cu cativa dintre fostii mei colegi. Multumesc celor care mi-au sprijinit demersul, multumesc celor care mi-au reimprospatat amintirile, multumesc chiar si celor care-mi reproseaza unele lucruri. Aceasta inseamna ca Radio Contact, chiar si acum, dupa 20 de ani a fost si este inca o pagina foarte importanta a vietii noastre.

Poate cel ce nu si-a facut niciodata griji din cauza noastra a fost Jonny. Jonny a fost prietenul tuturor celor din studio. El i-a ajutat pe toti neconditionat, nu a avut pareri personale si nu a intrat cu nimeni in conflict. Jonny era robotelul radioului. Arata ca un casetofon deck, avea o gramada de intrari/iesiri in spate, cateva beculete in fata si vreo doua butoane dintre care unul era cel de on/off. Jonny, asemeni oricarui robot ne usura viata de fiecare data cand eram in emisie, sau cand lipseam de la program.

Jonny avea initial 6 subordonati. Sase casetofoane deck autoreverse carora le comanda intrarea/iesirea din emisie si le mixa melodiile. Casetofoanele aveau doua piste (stereo), una singura continand semnalul sonor audio monofonic, cealalta continand un semnal de comanda de tipul “zgomotului” din FM. Pe fiecare casetofon deck autoreverse rulau casete special inregistrate. Fiecare casetofon intra aleator in emisie comandat de Jonny, dar fiecare avea un grad mai mare sau mai mic de prioritate. Pe cel care avea prioritatea cea mai mare exista caseta cu jingle-uri Radio Contact. Pe celelalte, fiecare caseta continea in parte cate un gen de muzica – pop, dance, rock, blues, oldies, muzica frantuzeasca, Hituri etc. Diferenta sesizata de ascultatori intre Jonny si un CD audio digital, stereofonic era aproape nula, deoarece emisia Radio Contact din acea perioada era monofonica. Dupa 20 de ani, citind cateva comentarii despre Radio Contact pe blogul CNA-ului, am fost surprins sa ascult o inregistrare facuta de un ascultator si intitulata HITURI DE MIEZ DE NOAPTE – 001.mp3. Cel inregistrat era Jonny.

Ce ne invatasera belgienii si era litera de lege pentru toti animatorii, era sa nu avem “pauze de emisie”. Aceste pauze puteau deruta ascultatorii si duceau cu siguranta la pierderea audientei. Motivatiile precise sunt stufoase si nu-mi doresc sa le prezint acum. Contrar acestei “legi”, inca imi mai amintesc de pauzele radioului national, ce apareau cu precadere atunci cand se prezentau “cotele apelor Dunarii”. Atunci cand tehnica muzicala sau abilitatile personale se intampla sa ne tradeze, o modalitate de salvare in fata ascultatorilor era sa vorbim la microfon. Totusi nici vorbitul prelungit nu ne facea bine. Doina Ene va poate spune foarte bine asta. Alta modalitate era sa-l pornim pentru scurt timp pe Jonny.

Prima emisie Radio Contact a inceput cu Jonny. Primele nopti ale radioului au apartinut lui Jonny. Lipsa animatorilor la program a fost fericirea lui Jonny. Mana noastra dreapta in caz de “avarie” a fost Jonny. Sa nu-i multumesti, acum dupa 20 de ani? Jonny a fost si el colegul noatru robotel, pionier la Radio Contact.

Din cate am aflat, dupa ce Radio Contact si-a schimbat frecventa de emisie in Bucuresti de pe banda est pe banda vest si emitatorul a fost schimbat cu unul stereofonic, Jonny a fost “lasat la vatra” si schimbat in post cu un coleg mai performant. In cei cativa ani de activitate Jonny nu a putut invata un singur lucru. Sa vorbeasca romaneste!

Astazi cu un calculator in fata si un program freeware download-at de pe internet orice copil isi poate construi propriul sau Jonny. Pentru noi, contactistii din 1990, Jonny a fost o minune.