In ultima vreme discutiile pe care le port se invirt inevitabil jurul ideii de menire. Iar cei cu care vorbesc sunt pusi in dificultate atunci cind ajung sa ii intreb: care este menirea ta? Cu toate acestea, raspund: inca nu stiu. Pentru cineva care ajunge la 30 de ani, asa cum mi s-a intimplat mie, sa nu iti cunosti inca menirea este periculos. Periculos pentru ca iti tarasti viata de pe o zi pe alta, facand fie ce este nevoie sa faci fie ceea ce iti place sa faci sau uneori nici una nici alta. Iar in acel moment, ti se insinueaza subtil in minte, atunci cind te duci la culcare, cind stai singur in fata farfuriei cu mancare, cind stai in cada cu apa fierbinte si te uiti in tavan sau cind astepti minute in sir autobuzul privind in gol: ce noima am eu pina la urma pe fata acestui pamint? Continuă lectura →