De curind s-au decernat premiile „Zece pentru Romania 2008” in cadrul galei difuzate de Realitatea TV. M-am uitat fugitiv la sinteza facuta in aceeasi seara la tv si evident am observat, lucru notat de toti de altfel, ca „romanul” serii a fost Cristian Tudor Popescu. Desi a fost premiat la 2 categorii pentru unii discutabile, pentru altii incontestabile, eu cred ca premiul este meritat. Nu sunt un admirator al lui Cristian Tudor Popescu. Nu mi-a placut niciodata sa am idoli. Si incerc sa ma comport ca atare si in continuare. De aceea, vreau doar sa ma rezum la a puncta citeva lucruri, in opinia mea, care nu fac decit sa dea cezarului ce e al cezarului.

Cristian Tudor Popescu poate are o mentalitate de moda veche (zis comunista). Nu ma intereseaza acest lucru. Poate are uneori si nostalgii ante-decembriste. Nu ma intereseaza nici acest lucru. Ceea ce ma intereseaza insa este faptul ca acum si aici, el spune intotdeauna lucrurilor pe nume si nu se sfieste sa vorbeasca pe limba poporului. Chiar daca uneori se vede ca judecata lui este influentata de sentimentele sau resentimentele ce il anima personal, per ansamblu are o viziune realista si dureros de lucida. Si are puterea de multe ori sa dea dreptate sau chiar sa sustina verbal actiunile oamenilor politici pe care nu ii inghite (printre care si Basescu) atunci cind acestia fac o miscare inteligenta, dar si sa ii sanctioneze amarnic atunci cind acestia o sfeclesc. Veti spune: si ce e cu asta? Asta poate face oricine. Intr-adevar, poate ca orice jurnalist poate sa dea pe pamint cu oricine, insa mai rar sunt cei care pot sustine validitatea unei idei chiar si atunci cind persoana care o emite le este antipatica.

Cristian Tudor Popescu nu e insa popular si nu are trecere la proletarul de rind fiindca se adreseaza pe limba „pulimii”. Nicidecum, ci pentru ca pasiunea lui jurnalistica este, in ansamblu, eclipsata de luciditatea lui cronica. Si cred ca ar putea sa faca la fel de bine nu numai analiza politica, economica sau sociala. Cred mai degraba ca e genul de om care ar putea analiza cu aceeasi profunzime si conflictele interspecii ale furnicilor sau relatiile diplomatice intergalactice. Asa ca eticheta, contestata, de analist politic chiar nu mai conteaza in acest caz. Puteti sa ii spuneti oricum, putem chiar sa ii dezlipim eticheta. El isi va pastra in continuare garantia. Si da, poate este mult prea sincer si pasional ca sa fie un analist politic in sensul curat al cuvantului. Dar asta e o alta discutie.

Am gasit de curind, ca o pura coincidenta, un numar mai vechi din Expres Magazin, nr. 76 din 1992. Ma intreb citi i-ar fi prevazut viitorul citind aceasta casetuta.