Internetics 2007

Sport.ro, premiul Web Space, sectiunea Sport Nu stiu cit de mult inseamna pentru unii un premiu Internetics insa pentru mine are o alta valoare mai presus de gloria lui: proiectul Sport.ro mi-a dat sansa sa cunosc oameni deosebiti, cu relele si bunele lor, insa care merita acest premiu deopotriva: Virgil, pentru noptile state la serviciu, Adrian si Tudor pentru „pressing”-ul neostoit, Vlad si Costin, care au pus temelia acestui proiect. Ii multumesc de asemenea lui Orlando pentru ca a avut rabdare cu noi toti si nu a uitat sa mentioneze echipa care a lucrat la acest proiect. Continuă lectura

De cealalta parte a mesei

In ultimele 4 luni, datorita pozitiei pe care am obtinut-o in cadrul firmei la care lucrez, am inceput sa particip la interviuri de angajare pentru posturi de programatori PHP sau Flash si chiar web designeri, mai intii ca team leader iar mai apoi ca manager tehnic de proiect. Continuă lectura

Viata ca o tombola

In fiecare zi reclamele din mass media ne bombardeaza cu anunturi despre cistiguri instant sau prin extragere la sorti la noile promotii sau produse, la tombole si loterii daca desfacem un capac de bautura racoritoare sau bere, razuim citeva etichete, rupem citeva ambalaje, mincam citeva chipsuri sau ciocolata, cumparam zece baxuri de apa minerala sau 3 paste de dinti, achizitionam o masina sau un mobil, facem credit de 10 mii de dolari, trimitem un sms, completam citeva formulare, citim un ziar, lipim citeva abtibilduri pe usa sau geam, raspundem la citeva intrebari, colectionam 5 pachetele de cafea, clickam pe o duzina de pagini web sau pur si simplu pentru ca cineva ne bate la usa si ne spune „Buna ziua, sunteti cistigator!”. Imi si inchipui proletariatul romanesc – care pina acum citiva ani se zbatea intre mizerie si limita supravietuirii din ajutorul de somaj sau din salariul de mizerie al unei intreprinderii falimentare stind acum zilnic la coada cu salariul in mina pentru 3 pachete de chips, golind vreo citeva sticle de cola si bere, imbuibindu-se cu dulciuri si cafea, cumparind vreo 10 Libertatea ca sa aiba spor la razuit, maninca vreo 3 ciorbite instant, scuipa pe vreo 2 plicuri in care a introdus etichetele lor mototolite si petrece o ora noaptea la telefon ca sa raspunda la niste intrebari stupide la tv – cum se zbate la limita obezitatii si infarctului miocardic ghiftuit si nedormit cu miinele tremurinde de la atita razuit si sperind ca miine cistigatorul va fi el iar banii pe care ii va lua ii vor permite sa emigreze in Spania ca sa isi gaseasca si el o slujba serioasa in care sa faca ce stie el mai bine adica sa munceasca pe brinci.

Este oare ceva in neregula aici sau mi se pare mie? In loc sa traiasca din banii pe care ar trebui sa ii cistige in mod decent la locul de munca oamenii sunt indemnati la tot pasul sa consume bani, nervi si timp din viata lor ca sa cistige si mai multi bani, fara un merit anume, bani nemunciti de fapt. Vom ajunge in curind sa dam un nou sens expresiei „maninca si el o piine” celui care isi cumpara zilnic o piine ca poate-poate o gasi un bilet cistigator in ea.