Azi de 1 decembrie am vazut la televizor romani fericiti. Erau spanioli. Si italieni… si englezi…

Acum 2-3 ani toata lumea ar fi spus ca e doar un fenomen trecator si ca lucrurile se vor rezolva de la sine cind toti ce plecati in strainatate sa munceasca sau „sa se faca” ca muncesc, se vor intoarce cu banii stransi sa isi traiasca viata in Romania sau dimpotriva dezamagiti si cu coada intre picioare. Din fericire, romanul, ca de obicei, s-a dovedit descurcaret, inventiv si muncitor. A invatat sa faca meserii pentru care nu avea nici o pregatire, a deschis alimentare in diverse capitale europene sau a reusit sa supravietuiasca in ghetouri improvizate ad-hoc.

Aceasta generatie de romani care au plecat in strainatate pentru a castiga bani a reusit mai mult decit s-ar fi asteptat oricine sa isi creeze in mediul in care a emigrat un fel de mica bula de aer cu iz romanesc care sa o ajute sa treaca de greutatile de zi cu zi si sa se ridice peste ele cu risul pe buze. Astfel au aparut comunitati de romani sub cele mai diverse forme: mici orasele de romani, cartiere de romani, tirguri sau piete de romani si asa mai departe. Iar atunci cind se aduna toti la un loc asculta manele la volum maxim, incing niste gratarele cu mici de afuma tot orasul in jurul lor, beau bere si isi dau ghes la dansuri pseudo-romanesti pe ritmurile lui Guta sau Adi de Vito.

Poate nu realizam dar aceasta generatie isi ingroasa rindurile pe zi ce trece. A evoluat de la hoardele de mici hotomani rromi care emigrau ascunsi in containere ca sa ciordeasca de la germani, austrieci si francezi la comunitati compacte si organizate de romanasi plecati din orasele mici sau de la coada vacii ca sa munceasca pe nimic (raportindu-ne la salariile tarilor in care au ajuns), dar totusi pe mai mult decit aveau in tara. Acum, aceasta generatie nu mai este un accident, un fenomen sezonier, ci un stil de viata care pare sa ii imbie pe multi altii ramasi un tara si care stau cu ochii cit cepele uitindu-se seara la stirile de la ora 7 la ProTV invidiosi pe succesul ei. Ceea ce ma surprinde cel mai mult e faptul ca acesti romani desi se declara romani pe unde merg, nu mai pastreaza nimic din traditia romaneasca. Obiceiurile lor nu mai au nimic de a face cu poporul roman; faptul ca manelele au ajuns sa reprezinte muzica traditionala a romanilor pentru urechile strainilor care au luat contact cu „capsunarii”, iar micii – mancarea traditionala romaneasca, este cel mai grav lucru. Cat despre faptul ca ei nu mai pastreaza nici macar spiritul de roman (de care se tot vorbeste in emisiunile tv) este total aiurea sa mai vorbim de vreme ce se pare ca un „spirit de roman” nu mai exista de vreo 50 de ani incoace si cred ca oricui i-ar fi greu sa il mai poata redefini acum, dupa atita timp.

Este pacat ca toate lucrurile pentru care s-a luptat si s-a murit in Romania ceausista au ajuns lucruri in van in mintea noii generatii de tineri, care viseaza sa emigreze in strainatate si sa indure umilinta europenilor doar pentru a face citiva bani. Si mai trist este faptul ca acest lucru s-ar intimpla oricum, chiar daca Romania ar fi prospera,chiar daca ar fi falimentara. Pentru ca romanul are aceasta proprietate ciudata pe care nu o gasesti decit la nivel subatomic: forta de atractie care tine quarcii legati este cu atit mai mare cu cit acestia se departeaza si respectiv forta de respingere este mai mare cu cit aceastia se apropie.

Cei mai multi dintre tinerii de pina in 20 de ani de azi au ajuns bulversati de ideea de imbogatire rapida pentru ca acest lucru se cultiva zilnic la televizor. Nu se mai crede in ierarhii valorice bazate pe valoarea intelectuala si emotionala a individului si astfel din ce in ce mai multi parasesc scoala prematur. Cei mai multi dintre acestia sunt cei din mediul rural care cu greu mai pot ajunge in marile orase pe masura ce apartamentele se scumpesc, competenta intr-un domeniu incepe sa conteze la angajare sau posibilitatea familiei de a-i intretine scade.

Si astfel s-a nascut generatia „capsunarilor” care, vrem-nu vrem, credem-nu credem, va avea o influenta inceata si sigura asupra Romaniei in timp. Si asta pentru ca efectul „capsunarilor” nu se va rasfringe numai asupra fortei de munca din Romania ci si a problemelor sociale generate de faptul ca multi dintre ei isi parasesc familia si copii aici. In urma lor au lasat generatia „copiilor de capsunari” care ajung fie sa se sinucida din cauza disperarii ca nu or sa isi mai revada parintii, altii care pleaca de acasa pentru ca nu mai are cine sa ii ajute sau sa ii indrume si altii care vor creste prin vecini sau rude fara sa isi mai revada parintii vreodata.

Este trist ca in Romania populatia a ajuns sa se fragmenteze mai mult pe generatii decit pe clase sociale. Daca pina acum exista generatia celor cu creiere spalate de comunisti si generatia ’89 cu creierele inca intacte acum au ajuns sa coexiste amindoua cu generatia manelista, generatia capsunarilor si a copilor de capsunari si in curind alte citeva generatii care vor aparea cu siguranta dupa intrarea in UE.