Some ironic thoughts of mine (XXIII)

– Spuneti-mi care credeti ca sunt punctele dumneavoastra forte, care v-ar ajuta in postul pentru care ati aplicat?

– Sunt o persoana metodica, foarte atenta la detalii, careia ii place sa faca lucrurile bine, ca la carte.

– Ma indoiesc de asta…

– De ce spuneti asta? Nici macar nu ma cunoasteti! O spuneti doar pentru ca sunt femeie? Credeti ca femeile nu sunt capabile sau ce?

– Nu stiu daca ati observat, dar ati imbracat bluza pe dos…

– Ah, scuzati-ma…

– Si ati uitat sa scoateti eticheta de pe ea…

***

Pe masura ce imbatranesc imi dau seama de prapastia care se naste intre generatia mea si cealalta. Am inceput sa nu ii mai inteleg deloc pe parintii mei…

***

Un amic este un ateu convins si nu intelege cum de eu pot sa cred in Dumnezeu:

– Oh my God, nu pot sa cred cat de inapoiat esti sa crezi ca exista un „ceva” atotputernic care supervizeaza Universul asta si pe deasupra mai este si imaginar.

– Jesus, tu nu intelegi ca suntem in secolul XXI si stiinta a ajuns atat de avansata incat noi suntem de fapt zeii?

– Thank God ca mai exista si alti oameni rationali pe lumea asta, cu tine nu ma inteleg deloc.

***

– Ti-ai dat ceasul cu o ora inapoi?

– Da…

– Stiai ca asta o sa fie cea mai lunga zi a anului cu 25 de ore? Cica trecerea la ora de iarna provoaca tulburari ale ceasului biologic si provoaca stari de oboseala, nervozitate si depresie.

– Fugi de aici! Mie si  zilele de 24 de ore imi provoaca aceleasi stari, ca nu imi ajunge timpul sa dorm destul!

***

– Buna ziua! Am vazut ca pisica mea a intrat in curte la dumneavoastra. Imi cer scuze ca v-a deranjat…

– Nu e nici un dera…

– Imi dati voie sa intru sa o iau? Nu o sa se mai intample, o sa fiu mai atenta data viitoare!

– Mda, ma rog, intrati…

– Imi cer scuze inca o data de deranj!

– Doamna, m-ati inteles gresit: eu nu pot sa sufar oamenii care intra la mine in curte, cu animalele nu am nimic.

Lasă un răspuns