Some ironic thoughts of mine (XXIII)

– Spuneti-mi care credeti ca sunt punctele dumneavoastra forte, care v-ar ajuta in postul pentru care ati aplicat?

– Sunt o persoana metodica, foarte atenta la detalii, careia ii place sa faca lucrurile bine, ca la carte.

– Ma indoiesc de asta…

– De ce spuneti asta? Nici macar nu ma cunoasteti! O spuneti doar pentru ca sunt femeie? Credeti ca femeile nu sunt capabile sau ce?

– Nu stiu daca ati observat, dar ati imbracat bluza pe dos…

– Ah, scuzati-ma…

– Si ati uitat sa scoateti eticheta de pe ea…

***

Pe masura ce imbatranesc imi dau seama de prapastia care se naste intre generatia mea si cealalta. Am inceput sa nu ii mai inteleg deloc pe parintii mei…

***

Un amic este un ateu convins si nu intelege cum de eu pot sa cred in Dumnezeu:

Oh my God, nu pot sa cred cat de inapoiat esti sa crezi ca exista un „ceva” atotputernic care supervizeaza Universul asta si pe deasupra mai este si imaginar.

Jesus, tu nu intelegi ca suntem in secolul XXI si stiinta a ajuns atat de avansata incat noi suntem de fapt zeii?

Thank God ca mai exista si alti oameni rationali pe lumea asta, cu tine nu ma inteleg deloc.

***

– Ti-ai dat ceasul cu o ora inapoi?

– Da…

– Stiai ca asta o sa fie cea mai lunga zi a anului cu 25 de ore? Cica trecerea la ora de iarna provoaca tulburari ale ceasului biologic si provoaca stari de oboseala, nervozitate si depresie.

– Fugi de aici! Mie si  zilele de 24 de ore imi provoaca aceleasi stari, ca nu imi ajunge timpul sa dorm destul!

***

– Buna ziua! Am vazut ca pisica mea a intrat in curte la dumneavoastra. Imi cer scuze ca v-a deranjat…

– Nu e nici un dera…

– Imi dati voie sa intru sa o iau? Nu o sa se mai intample, o sa fiu mai atenta data viitoare!

– Mda, ma rog, intrati…

– Imi cer scuze inca o data de deranj!

– Doamna, m-ati inteles gresit: eu nu pot sa sufar oamenii care intra la mine in curte, cu animalele nu am nimic.

Lasă un comentariu