Poate cea mai grea munca este aceea cu oamenii. De cand deschidem ochii personalitatea fiecaruia interactioneaza cu cea a celui de langa el si-i creeaza, voluntar sau involuntar, diverse probleme. Probleme am creat parintilor nostri si in special mamei inca inainte de a fi nascuti. Probleme am creat medicilor din maternitate. Probleme am creat (unii dintre noi) preotului care ne-a botezat, invatatoarei din gradinita, profesorilor, sefilor, subalternilor, prietenilor, rudelor, cunostiintelor si chiar celor care citesc aceste randuri. Dupa cum spuneam, problemele pot fi voluntare sau involuntare. Eu intentionez sa prezint cititorilor doar amintirile mele despre ceea ce am trait la Radio Contact. Nu intentionez sa acuz pe cineva, sau sa cercetez adevarul istoric in amanuntele lui. Acolo unde amintirile mi s-au volatilizat, acolo unde informatia mi-a lipsit, acolo am preferat sa nu fac referiri in povestea mea.

Ca dovada a bunelor mele intentii imi cer scuze fata de Bebe Tichescu, student la arhitectura in 1990 si coleg pentru o scurta perioada la Radio Contact. Bebe, iarta-ma, am uitat sa te mentionez alaturi de ceilalti “pionieri contactisti”. Bebe Tichescu a fost primul “corespondent” al radioului in afara Bucurestiului, mai precis la Festivalul de jazz de la Sibiu din martie 1990. Unele din inregistrarile lui le-am regasit acum cateva zile printre “vechiturile” mele si le-am reascultat cu placere. Mi-a fost foarte greu sa-mi reamintesc numele “corespondentului” pentru ca Bebe nu se prezenta la inceputul sau sfarsitul interviurilor. In cele din urma mi-am amintit. Multumesc Bebe Tichescu ca alaturi de noi, ceilalti “pionieri contactisti” ai ajutat ca visul nostru sa poata purta un nume, Radio Contact.

De cand am inceput sa-mi astern povestioarele despre Radio Contact am mai luat legatura cu cativa dintre fostii mei colegi. Multumesc celor care mi-au sprijinit demersul, multumesc celor care mi-au reimprospatat amintirile, multumesc chiar si celor care-mi reproseaza unele lucruri. Aceasta inseamna ca Radio Contact, chiar si acum, dupa 20 de ani a fost si este inca o pagina foarte importanta a vietii noastre.

Poate cel ce nu si-a facut niciodata griji din cauza noastra a fost Jonny. Jonny a fost prietenul tuturor celor din studio. El i-a ajutat pe toti neconditionat, nu a avut pareri personale si nu a intrat cu nimeni in conflict. Jonny era robotelul radioului. Arata ca un casetofon deck, avea o gramada de intrari/iesiri in spate, cateva beculete in fata si vreo doua butoane dintre care unul era cel de on/off. Jonny, asemeni oricarui robot ne usura viata de fiecare data cand eram in emisie, sau cand lipseam de la program.

Jonny avea initial 6 subordonati. Sase casetofoane deck autoreverse carora le comanda intrarea/iesirea din emisie si le mixa melodiile. Casetofoanele aveau doua piste (stereo), una singura continand semnalul sonor audio monofonic, cealalta continand un semnal de comanda de tipul “zgomotului” din FM. Pe fiecare casetofon deck autoreverse rulau casete special inregistrate. Fiecare casetofon intra aleator in emisie comandat de Jonny, dar fiecare avea un grad mai mare sau mai mic de prioritate. Pe cel care avea prioritatea cea mai mare exista caseta cu jingle-uri Radio Contact. Pe celelalte, fiecare caseta continea in parte cate un gen de muzica – pop, dance, rock, blues, oldies, muzica frantuzeasca, Hituri etc. Diferenta sesizata de ascultatori intre Jonny si un CD audio digital, stereofonic era aproape nula, deoarece emisia Radio Contact din acea perioada era monofonica. Dupa 20 de ani, citind cateva comentarii despre Radio Contact pe blogul CNA-ului, am fost surprins sa ascult o inregistrare facuta de un ascultator si intitulata HITURI DE MIEZ DE NOAPTE – 001.mp3. Cel inregistrat era Jonny.

Ce ne invatasera belgienii si era litera de lege pentru toti animatorii, era sa nu avem “pauze de emisie”. Aceste pauze puteau deruta ascultatorii si duceau cu siguranta la pierderea audientei. Motivatiile precise sunt stufoase si nu-mi doresc sa le prezint acum. Contrar acestei “legi”, inca imi mai amintesc de pauzele radioului national, ce apareau cu precadere atunci cand se prezentau “cotele apelor Dunarii”. Atunci cand tehnica muzicala sau abilitatile personale se intampla sa ne tradeze, o modalitate de salvare in fata ascultatorilor era sa vorbim la microfon. Totusi nici vorbitul prelungit nu ne facea bine. Doina Ene va poate spune foarte bine asta. Alta modalitate era sa-l pornim pentru scurt timp pe Jonny.

Prima emisie Radio Contact a inceput cu Jonny. Primele nopti ale radioului au apartinut lui Jonny. Lipsa animatorilor la program a fost fericirea lui Jonny. Mana noastra dreapta in caz de “avarie” a fost Jonny. Sa nu-i multumesti, acum dupa 20 de ani? Jonny a fost si el colegul noatru robotel, pionier la Radio Contact.

Din cate am aflat, dupa ce Radio Contact si-a schimbat frecventa de emisie in Bucuresti de pe banda est pe banda vest si emitatorul a fost schimbat cu unul stereofonic, Jonny a fost “lasat la vatra” si schimbat in post cu un coleg mai performant. In cei cativa ani de activitate Jonny nu a putut invata un singur lucru. Sa vorbeasca romaneste!

Astazi cu un calculator in fata si un program freeware download-at de pe internet orice copil isi poate construi propriul sau Jonny. Pentru noi, contactistii din 1990, Jonny a fost o minune.

Am incercat in fiecare clipa sa dam tot ce a fost mai bun din noi. Am incercat sa copiem ce ni s-a parut mai frumos, sa imitam tot ceea ce suna mai bine. Cei mai buni dintre noi, dupa ce au invatat abecedarul radio si-au format stilul lor. Era totusi 1990 si nici unul dintre noi nu era un “profesionist” in radio. Nu eram altceva decat o echipa de amatori care ne alesesem singuri un capitan, ni se impusese un antrenor si de a carei evolutie era tare mandru “proprietarul” din umbra.

Abia din 1992 la Radio Contact s-a putut vorbii despre profesionisti. Eu nu am prins ‘92-ul cu echipa de la radio si sper ca cei care ma cunosc si si-au continuat activitatea in radio sa nu imi poarte pica pentru cum gandesc acum. Pana in ‘92 am fost toti niste amatori in radio. De ce incerc sa evidentiez? Simplu. Abia in 1992 Radio Contact a devenit o societate comerciala in Romania. Pana atunci totul a fost o mare “pacaleala”, sau o grupare de entuziasti, sau o “scoala de radio”, orice altceva, numai post de radio adevarat nu. Este greu de explicat asta fanilor. S-ar putea sa fiu aspru pedepsit, dar acesta este numai adevarul. Din ‘90 pana in ‘92 nu a existat angajator sau angajat legal la Radio Contact. Au existat numai pseudo-sefi si supusi. Ce ne unea pe toti supusii era dragostea fata de muzica, de radio si speranta in ziua ce va urma.

Atunci cand imi amintesc despre muzica si radio dinainte de ‘89 parca devin brusc amnezic. Doar doua nume imi mai pot aminti: Andrei Partos si Florian Pitis. Cu siguranta am imbatranit. Amintirea-mi joaca feste si cand incerc sa-mi amintesc intreaga echipa de pionieri de la Radio Contact. Poate si pentru ca dinamicitatea acelor zile si statutul radioului permitea “perindarea” multor personaje prin fata microfonului.

Cei care s-au ocupat initial de alegerea “personalului” au fost Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu. Primul a reusit sa convinga cativa arhitecti si studenti arhitecti sa-si petreaca cateva clipe din viata lor in fata microfonului. Cel de-al doilea si-a cooptat prietenii si cunostiintele pentru “a-i da o mana de ajutor”. Bineinteles, au aparut si “neinvitatii” (printre care si eu m-am numarat).

Dintre arhitecti si studentii arhitecti (invitati sau neinvitati) imi amintesc de Marius Priscu, Dan Puscasu, Dana Stoica, Sorin Minghiat, Marius Frunzetti. Oamenii adusi initial de Tariceanu au fost Radu Soanca si Giuseppe Rossi. Au mai fost prezenti pentru inceput si doi vicepresedinti ai ATLD: Ilinca Misicu si Lucian Nica. Cei mai “bolnavi” de radio au ajuns la arhitectura aproape singuri sau “ajutati de un prieten”. S-au adaptat si integrat in echipa foarte repede, ulterior, unii dintre ei ajungand adevaratii profesionisti ai radioului. Printre ei se numara Gabi Dobroiu, Ovidiu Catalinoiu, Cristi Tomescu, Adrian Anghel, Alexandru Nita, Constantin Iancu, Cristi Dicianu, Cristi Nemteanu, Doina Ene, Laura Gheorghe, Liana Stanciu, Raluca Dragusin. Cu siguranta mi-au scapat cateva nume. Imi cer iertare.

Poate cel mai important pentru echipa este antrenorul. Eu l-am considerat antrenor, inca de la inceput, pe Radu Soanca. Ulterior Tariceanu l-a “uns” director in fata noastra. Dupa cativa ani de zile l-a abandonat. Radu se cunostea din copilarie cu Tariceanu si probabil ca in ‘90 legatura lor era foarte solida. Pentru mine Radu a fost si a ramas un etern “june minitehnicus”. O persoana foarte comunicativa, care a stiut sa se impuna in fata noastra prin mult tact si calm. Multi dintre noi eram studenti si nu am mai lucrat cu adevarat niciodata. Cativa avusesera contact cu intreprinderile de stat, dar acolo erau considerati niste rebeli. Radu Soanca si el fost angajat rebel, a trebuit sa organizeze si sa administreze “o gasca de nebuni” plina de personalitate, sa netezeasca micile conflicte ce apareau mai la tot pasul si sa raporteze lui Tariceanu si belgienilor despre tot ce se intampla in radio. Poate cel mai greu ii era sa “gaseasca om la program” pentru ca toti mai aveam cate ceva de facut, fie scoala, fie servici. Cei cu servici nu prea puteau sa “chiuleasca” peste ziua. Studentii da. Aceasta a fost principala cauza ce au zamislit programul saptamanal al “vocilor” Radio Contact. Mai apareau si inerentele “absente motivate”. Atunci ne sarea in ajutor Jonny.

Asa cum fusesem invatati de belgieni, un animator nu trebuia sa depaseasca trei ore de emisie continua. Belgienii aveau un format radio strict, dar fara diferentieri majore si emisiuni personalizate. Ne cereau ca singura diferentiere sesizabila de catre ascultatori sa fie vocea, umorul si spontaneitatea animatorului. Noi le urmam sfatul ori de cate ori stiam ca suntem monitorizati, dar de cele mai multe ori ne faceam de cap. Ascultatorii incepusera sa ne recunoasca deja prin muzica pe care o difuzam, prin zilele si orele la care intram in emisie. La inceput fiecare si-a ales cate o melodie drept generic. Apoi cei mai “curajosi” si-au creat un format propriu. Incet, incet, s-au “nascut” emisiunile. Cea mai importanta pentru noi a fost “Top 30 Radio Contact”. Cel care se straduia singur sa o realizeze a fost Gabi Dobroiu. Gabi avea un stil inconfundabil. Timbrul vocal si dictia ma faceau sa-mi amintesc mereu de Cristian Topescu. Dobroiu avea totusi ceva in plus, ceva ce nu am putut niciodata defini. Asemeni unui vrajitor, la Gabi puteai admira naturaletea cu care isi realiza emisiunile si simplitatea gesturilor din fata mesei de mixaj. Muzica pe care o difuza, comentariile atent alese, oftatul sau adanc in microfon, ne-au adus in scurt timp un mare numar de ascultatori. 68,7 FM devenise cea mai ascultata frecventa din Bucuresti. Pentru asta si pentru multe altele am ales sa vi-l prezint Pe Gabi Dobroiu precum “capitanul” echipei.

Cu cativa dintre pionierii Radio Contact am avut placerea sa ma conversez de cateva zile incoace. Am revazut cateva inregistrari video si fotografii, am reascultat inregistrari audio. Imi doresc sa ma pot intalni cu toti, acum dupa 20 de ani. Imi doresc sa ne aducem aminte de acele clipe nebune din viata noastra, sa oftam adanc in microfon asemeni lui Dobroiu, apoi sa ne vedem, linistiti, fiecare de drumul sau.

In copilarie bunica imi povestea cum era inainte de al doilea razboi mondial. Cum se ducea la birou, cum iesea cu prietenii la spectacole, cum colinda tara si canta in nu stiu ce cor. Eu nu reuseam sa inteleg multe din povestile ei. Toate acele intamplari veneau de undeva de departe, dintr-o tara cu care multi dintre noi nu mai aveau nici o legatura. Ani mai tarziu, plimbandu-ma singur noaptea prin Paris aveam sa inteleg ca traind in Romania am fost in primul rand privat de tot ce era normal. Cei care nu si-au ingaduit in totalitate aceasta privatiune si-au cladit singuri o lumea a lor paralela. O lume rupta complet de realitatea exterioara, o lume a idealurilor, a hobby-urilor, a adevarurilor cenzurate, deschisa numai familiei si prietenilor foarte apropiati. Pesemne ca ne-a fost permisa tacit aceasta lume paralela, pentru a nu devansa decembriele din ‘89.

Toti cei care au pornit la drum alaturi de Radio Contact pe 25 februarie 1990 erau proprietarii unei anterioare lumi paralele. Daca astazi nu putem concepe un post de radio fara bani, studiouri, angajati, manageri, programe, publicitate, mijloace de deplasare si comunicare, studii de piata si altele, pentru pionierii Radio Contact acest lucru nu conta. Pe 25 februarie 1990 s-a nascut noua noastra lume paralela.

Romania fremata. Lumea politica romaneasca se renastea sprijinindu-se pe ramasitele fostilor politicieni comunisti, sau pe batranii politicieni care supravietuisera inchisorilor, lagarelor si canalului. Printre ei apareau si figuri tinere. Trei politicieni romani si-au asumat rolul ursitoarelor la botezul lui Radio Contact din Romania. Acestia sunt: Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu si Petre Roman. Noi, cei cativa studenti de la Arhitectura nu stiam atunci de respectiva cumetrie, asa cum nu stiam nici de intelegerile avute intre belgieni si respectivii romanasi, care pozau in fata noastra aidoma lui Mos Craciun cu tolba plina de jucarii.

Pentru a nu intra in amanunte ce nu-mi fac mare placere cand le povestesc, darmite sa le scriu, incerc sa sintetizez:

Cei trei tineri asistenti universitari au inteles ca pentru a prelua puterea politica au nevoie de o portavoce prin care sa-si faca cunoscute proiectele. Dupa aparitia lui UNI-FUN RADIO la universitate, le-a venit ideea unui post personal de radio. Cei doi prieteni liberali, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu, au gasit sprijin la liberalii belgieni si respectiv la RADIO CONTACT BRUXELLES. Postul de radio belgian a organizat o campanie pentru strangerea de bani, muzica si aparatura necesara unui post de radio studentesc in Bucuresti. Primului ministru roman din acea vreme, Petre Roman (fost adversar politic al primilor doi) nu si-a putut da decat acordul pentru un post de radio nepartinic si echidistant politic, iar ca toate aparentele sa fie salvate s-a creat si legalizat ATLD (Asociatia Tinerilor pentru Libertate si Democratie). Asociatie urma sa primeasca de la Primul Ministru licenta de emisie in Bucuresti pe 68,7 FM si din Belgia muzica si aparatura. Primii membrii ai ATLD au fost dintre tinerimea liberala. Dinu Patriciu a cerut rectorului Institutului de Arhitectura Ion Mincu un spatiu in institut pentru un post de radio studentesc si nu a fost refuzat. Ce a aflat mult mai tarziu rectorul a fost ca radioul nu era al studentilor de la Arhitectura.

Pe scurt, la capatul nevinovatelor neadevaruri, pe 24 februarie 1990 in Scoala de Arhitectura isi facea aparitia RADIO CONTACT. Dintre cei doi belgieni cu care am carat aparatura pe scari unul era tehnician, iar celalalt seful animatorilor RADIO CONTACT BRUXELLES. De la ultimul am avut toti de invatat. Necunoscutii romani (cu care am devenit ulterior coleg) erau cativa membrii ai ATLD, Radu Soanca si Calin Popescu Tariceanu.

Toata dimineata zilei de 25 februarie 1990 s-a muncit la montarea aparaturii. Antena a fost montata pe un pilon metalic inalt de vre-o 8 m, ancorat apoi cu sarma si amplasat pe cel mai inalt punct al cladirii: terasa turnului corpului nou de pe Academiei. Toti isi doreau un loc mai inalt, dar atunci a fost tot ce radioul isi putea permite. La etajul 4 al turnului era un atelier unde repeta de obicei trupa studenteasca de teatru: Arhiteatru. Atelierul transformat in studiou, ce a revenit radioului era la etajul 3 din corpul nou de cladire, cu deschidere spre curtea interioara. Distanta dintre antena si studiou era deci destul de mare (wirelles in 1990…?) si semnalul avea pierderi pe cablu, asa ca s-a hotarat ca emitatorul sa fie undeva cat mai aproape de antena. Locul ales atunci (ulterior gasit si de mineri) a fost intr-o cabina de WC de la etajul 4 langa Arhiteatru. Cu aceasta ocazie recunosc pentru a nu stiu cata oara ca ascultatorii nostrii care spuneau ca ne auzim ca din “buda” aveau perfecta dreptate. Alt motiv ar fi fost ca amplasamentul antenei nu era cel mai fericit pentru Bucuresti, iar puterea emitatorului era de doar 50 de wati.

Studioul initial (contrar celor scrise pe unele bloguri) avea cam 70 mp. Continea, pentru inceput ca dotare tehnica, o masa de mixaj (analoaga) veche si albastra, care pe vremuri servise in Bruxelles, apoi fusese abandonata acolo undeva printr-un subsol; microfoane (doua) Shure; doua perechi de casti; doua pickup-uri direct drive cu sinteza de frecventa cu cuart Technics SL 1210MK2; un casetofon si un CD player deck Pioneer si nu in cele din urma celebrul Jonny cu ale lui 6 casetofoane deck autoreverse Akai. Jonny era un automat de marimea unui casetofon deck. Un robot ce pornea/oprea mixand aleator melodiile continute pe cele 6 deck-uri la care era conectat. Va voi povesti cu alta ocazie, in amanunt, ce reusea sa faca pentru noi si pentru Radio Contact acest prietenos robotel. Pentru reportaje aveam un reportofon (urias) Marantz. Ar mai fi fost… Un al doilea reportofon, un DAT, un dublu-cas si alte cateva, dar acestea ori au fost luate pentru “pastrare” de Radu Soanca, ori “au disparut”.

Ca muzica nu ne puteam lauda cu foarte multe. Cateva viniluri LP pe 33, vreo doua “brate” de single-uri pe 45, cateva CD-uri si casetele lui Jonny. Bucuria noastra era ca printre CD-uri si single-uri existau “noutati”. La acea vreme nu exista mp3-ul, internetul sau Youtube. Pentru a asculta muzica noua ori stateai cu orele cu urechea pe unde scurte, ori trebuia sa “ai relatii”. Toti cei care am “mosit” la Radio Contact Bucuresti aveam ca hobby muzica. Pentru a face rost de “muzica buna” fiecare dintre noi “avea relatii”. Tin minte ca se intampla sa pierd noptile inregistrand muzica. Plecam de acasa pe la cate un coleg care la randul lui imprumutase pentru 24 de ore unul sau doua albume pe vinil. Alti colegi fondatori ai Radio Contact Bucuresti erau DJ colaboratori in discoteci. Nici unul dintre noi nu mai facusem radio. In ‘90 pentru noi toti radioul inseamna in primul rand muzica.

Astazi imi dau seama ca pe langa afacere, asemeni arhitecturii, radioul este si el o forma de arta. Kitsch-ul si calitatea de mana a doua in radioul de azi, au aparut poate si datorita unor manageri oportunisti care nu dau doi bani pe arta adevarata. Poate si din acest motiv Radio Contact, iubit candva de ascultatori, este astazi doar o amintire. Daca vrei sa scapi rapid de problemele celui care te-a sprijinit sa te afirmi poti folosii orcand: „A fost sotul mamei mele, nu tatal meu vitreg. Punct.“

Pentru a intelege cat mai corect entuziasmul ce-l aveam in februarie 1990 este recomandat sa va prezint conjunctura in care Radio Contact (la inceput… Bucuresti) a aparut la noi, aici pe malul Dambovitei.

In decembrie 1989, initiata la Timisoara, apoi finalizata la Bucuresti, a avut loc revolta romanilor impotriva regimului lui Nicolae Ceausescu. Unii o numesc revolutie, altii lovitura de stat. Altii, care doresc asemeni rabinului sa impace ambele tabere, o numesc lovilutie. Atunci romanii si in special bucurestenii, parca o luasera razna. Libertatea ii lovise prea brusc. Foarte putini dintre ei stiau ce inseamna libertatea. Majoritatea au inteles-o in felul lor. Pentru cateva luni bune, puterea institutiilor statului a fost aproape zero.

Eu eram student in anul patru la arhitectura. Eram tare mandru de asta. Dorisem sa fiu arhitect inca din gradinita. Reusisem sa intru la arhitectura “din prima” in urma unui examen dificil (6 sau 8 pe un loc). Ca mai toti studentii (fara minte) am auzit la televizor apelurile repetate ce ne chemau sa ne “aparam scoala”. Asa ca, in loc sa privesc in continuare revolutia la televizor, am ajuns in Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Asta se intampla prin decembrie 1989, cred ca pe 23. Ma alaturasem unui grup de studenti si profesori (si rectorul era printre noi) care parca se incazarmasera in scoala. Acolo stateam peste ziua, acolo dormeam peste noapte (intr-un birou la mezanin, pe niste saltele aduse din sala de sport), acolo mancam, acolo ne spalam. Nici pana astazi nu am aflat ce aparam. Mai ales nu stiu de cine aparam. Afara gloantele zburdau in voie. In alergarile lor necontrolate spargeau vreun geam, ori ricosau in vreun perete, ori il sfredeleau cu infometate si ramaneau captive in el, ori raneau fara voie cate vreun trecator. Gloantele erau nevinovate. Cei care le eliberau da.

Din cand in cand, folosind monezi de 25 de bani (erau la mare cautare atunci), de la telefoanele publice din holul arhitecturii mai sunam acasa sa-i anunt pe ai mei ca inca mai exist si “totul e bine”. Am stat in scoala cateva zile. Incepusem sa ne cunoastem si sa imprietenim. Ne impartaseam unul altuia sperantele, spaimele, visele, idealurile. Nu mai conta daca eram studenti, asistenti sau profesori. Eram cei care aparau scoala. In acele zile s-au nascut cele mai nastrusnice idei, au aparut cele mai frumoase sperante.

Ca mai toate universitatile romanesti, si scoala noastra fusese “impodobita” la interior cu afise si lozinci comuniste, cu pozele “tovarasului si tovarasei”, cu indemnuri adresate “omului de tip nou”. Aceste “gunoaie” acopereau aproape toti peretii. Prin ianuarie 1990 daca te plimbai prin arhitectura puteai vedea ceva nemaipomenit. Unii profesori, chiar si sefii de catedre (nu imi amintesc daca si fostul secretar de partid), cocotati pe scaunele noastre inalte de atelier, cu cate un spaclu, o carpa sau un burete in mana, curatau peretii de “podoaba comunista”. Brusc, studentii au capatat putere in scoala. Majoritatea studentilor asemanau “corpul didactic” cu dictatura. Unor profesori, fosti “propagandisti” comunisti, le-au fost boicotate cursurile.

Studentii din arhitectura se organizasera intr-o asociatie: ASA (Asociatia Studentilor Arhitecti). ASA preluase ad-hoc cateva birouri ce apartinusera organizatiei UTC (Uniunea Tineretului Comunist) din scoala si Clubul A. Printre cei aflati in fruntea ASA o mare pondere o aveau cei care in decembrie “aparasera scoala”. Cu ajutorul voluntarilor ASA studentilor din arhitectura li se repartizau “ajutoarele” primite din strainatate. De cele mai multe ori ajutoarele constau in hartie si rechizite. Pentru noi hartia de desen avea o valoare incomensurabila. De obicei in papetarii nu se gasea, iar cand aparea avea un pret foarte mare pentru bugetul noatru studentesc. Singurul magazin pe care-l iubeam era Agenda, langa Curtea Veche.

Printre ajutoare primisem si cateva masini de scris portabile (marfa interzisa in perioada lui Ceasca), 2 sau 3 multiplicatoare, un Gestetner manual, multa hartie format A4 si coli cretate format A1. Unei colege i-a venit ideea sa scoatem o publicatie. O publicatie saptamanala a studentilor de la arhitectura, pe care sa o distribuim gratis colegilor si prin care ii puteam informa pe toti colegii nostrii despre noutatile din scoala. La acea data in Romania existau ca mijloace media radioul si televiziunea nationala, si cateva publicatii cotidiene sau saptamanale concepute si tiparite la “Casa Presei Libere”. Foaia noastra s-a numit “Planseta” si cred ca a avut 6 sau 7 aparitii. Am fost foarte mandri atunci cand am “tiparit” vreo mie de exemplare alb negru si apoi cu pensula am colorat un tricolor pe fiecare exemplar in parte. Grea a fost partea cu uscatul acuarelei. Tin minte ca noaptea, in arhitectura, atunci cand ne pregateam respectiva editie, asternusem “Planseta” la uscat pe intregul coridor de la etajul doi. A doua zi nu am reusit sa impartim toate numerele colegilor si profesorilor din scoala, asa ca ne-am hotarat sa le vindem cu un leu in Piata Universitatii. Vanzarea s-a terminat foarte repede. Multi cumparau din curiozitate pentru ca era prima “fituica” color pe care o vazusera (toate ziarele in aceea vreme erau alb-negru; numai unele reviste erau tiparite color), dar apoi cand citeau articolele sau vedeau caricaturile isi dadeau seama ca era doar un “moft” studentesc. Pe la numarul 4, hartia format A1 se epuizase. Reusisem sa “cersim” cateva zeci de coli la decanat, ne mai adusese cineva cateva sute de la o tipografie, altcineva tot cateva sute de la UMRL (Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi). Noi continuam sa “tiparim” color la pensula “Planseta”, sa o uscam noaptea pe coridoarele etajului doi si sa o distribuim prin scoala. Ce ne ramanea vindeam in Piata Universitatii, iar cu banii ne cumparam acuarele, tus si hartie. Alaturi la Universitate aparuse un post de radio UNI-FUN RADIO. Studentii de la Universitate ne-o luasera inainte. Ei aveau un post de radio. Noi aveam numai o fituica. Pentru prima oara nu mai eram cei mai cu mot. Inainte de ‘89 ne consideram stat in stat. Serile si noptile din Club A, balul bobocilor de la Arhitectura, obiceiul vopsirii bobocilor, martisoarele, felicitarile, toate rabufnirile noastre artistice si publice, toate acestea le-am simtit pierdute in fata celor de la Universitate. Ei aveau un post de radio.

Era seara. Seara zilei de 24 februarie 1990. Luni pe 26 trebuia sa apara “Planseta”. Cineva ne aduce o stire “bomba”. Dinu Patriciu ar fi primit acceptul rectorului Sandu Alexandru sa ne aduca si noua, la arhitectura un post de radio. Minunea se intamplase.

In aceea noapte, in timp ce exemplarele colorate din “Planseta” se odihneau cuminti pe parchetul coridorului de la etajul doi, impreuna cu cativa colegi, cativa necunoscuti si doi belgieni urcam pe scari pana intr-un atelier de la ultimul etaj niste lazi metalice albastre. A doua zi, duminica, s-a montat pilonul antenei, antena, emitatorul, masa de mixaj (albastra si ea), casetofoanele deck, Jonny, cele doua pickup-uri direct drive si un CD player. Probele de emisie le-a deschis Jonny. Seara, pe 25 februarie 1990, pe 68,7 FM, primul care a inaugurat microfonul a fost Marius Priscu. Din acel moment recastigasem prestigiul pierdut in fata colegilor de la Universitate.

Marius Priscu este acum arhitect si traieste in Cape Town in Africa de Sud, Radio Contact Romania a ajuns in scurt timp o afacere de succes, iar povestea mea despre radio abia am inceput sa o scriu.

De doua zile parca nu mai am pace. Pe 11 “concurenta” si-a serbat 20 de ani de viata mioritica. Recunosc faptul ca din acest punct de vedere ei au fost si raman primii UNI-FAN RADIO, restul orizontului apartine in totalitate RADIO CONTACT.

De doua zile scormonesc pe net de fiecare data cand am un moment liber. Caut orice referitor la RADIO CONTACT, amintirile “contactistilor” virtuali, unii dintre ei fostii mei colegi “de butoane”. Asa am ajuns aici pe blogul tau, Leo. De aceasta data, cu voia ta, iti pot “inmana” doar cateva cuvinte neatent insirate – emotiile si amintirile-s de vina. In timp ce-mi “ciomagesc” tastatura din fata ascult http://player.radiocontact.be/player/ si parca ma simt mai tanar cu 20 de ani. Ieri i-am trimis un e-mail Andreei Ionescu si m-am conversat telefonic cu Soanca, in speranta ca macar dupa 20 de ani poate ne vom regrupa la un pahar de vorba. Promit ca-i voi suna si pe Ovidiu Catalinoiu si pe Mugurel Paveliu. Ultimul ti-a scapat din lista celor care au lucrat la Radio Contact. El are o poveste foarte scurta. Dupa ce si-a primit primul salariu, din toti banii primiti a cumparat bere pentru toata lumea, am baut cot la cot, apoi si-a anuntat demisia si de a doua zi nu a mai venit. Marele absent al listei tale este insa Marius Priscu. Marius este prima voce care a strapuns eterul in Bucuresti pe 68,7MHz pe data de 25 februarie 1990. Pe Marius il gasesti pe Facebook sau Neogen. Nici Priscu nu a facut multi purici prin Radio Contact. El a plecat printre primii, daca nu chiar primul, restul ne-am inbolnavit de radio mai mult sau mai putin si am rezistat injectandu-ne zilnic cu entuziasm atat cat ne-a rezistat organismul sau “seful de salon” ne-a semnat externarea.

Dupa 20 de ani, inca mai am amintiri proaspete in cutiuta mea cu vechituri (iertare…  Sasha si Sorin Minghiat).

Pentru mine, cel care si-a cedat aproape doi ani din tinerete catre Radio Contact Bucuresti, cel care a inceput cu caratul lazilor metalice albestre (pline de echipament, promotionale si muzica) pe scarile Scolii de Arhitectura, cel care a devenit intr-un an vicepresedintele asociatiei pe numele careia a deschis ochii in Romania Radio Contact, cel caruia nu i-au mai fost inapoiate jumatate din colectia personala de viniluri si un reportofon, cel care a invatat radio de la un animator belgian (de origine spaniola), apoi a incercat sa-i invete si pe ceilalti cate ceva in timpul noptii – cand aveam audienta mai mica si greselile treceau aproape neobservate, cel care pe 14 iunie 1990 am ajuns dupa Soanca in Scoala de Arhitectura sa “salvam radioul” de mineri, cel care alaturi de Costel Iancu isi pierdea timpul cu “Clubul Radio Contact” din Floreasca, cel care a simtit ca Radio Contact este si “copilul” sau, pentru mine au ramas astazi doar amintirile frumoase fata de echipa din acele vremuri si dispretul fata de Cuchi si Peppino.

Am fost doar o mana de nebuni, atunci cand in jurul nostru unii inca se mai luptau, iar altii isi croiau drum spre varful piramidei. A fost un vis frumos, pacat ca pentru mine nu a putut deveni realitate.

Am avut bucuria ca tocmai ieri sa primesc un mesaj pe blog din partea lui Alexandru Gheorghias, unul din oamenii care m-au invatat muzica, muzica veche si buna a anilor 60-70, alaturi de toti ceilalti: Cristi Tomescu, Alex Nita, Giuseppe Rossi, Adrian Anghel, Sorin Minghiat, Doina Ene, Cristian Nemteanu, Tony Tesiu, Vali Dragu, Serban Savu, Liana Stanciu, Radu Birsan, Bogdan Popescu, Andreea Ionescu, Cristi Schnebli, Cristi Dicianu, care mi-au format cultura muzicala la varsta la care tocmai ieseam dintr-o perioada in care nu stiam decit de muzica romaneasca si muzica internationala de pe postul bulgaresc. Oamenii au plecat si au venit, insa Contact a fost mereu postul de radio de care am ramas indragostit si care imi dadea un sentiment de apartenenta deosebit.

Pentru unii radioul nu mai inseamna mare lucru, astazi cind sunt atitea lucruri cu care iti poti ocupa timpul liber: calculator, home-cinema, discoteca sau televizor. E adevarat nici pentru mine acum radioul nu mai inseamna mare lucru dupa ce 11 ani am crescut cu Radio Contact. De la inchiderea lui nu am mai reusit sa ma atasez de nici un alt post de radio, chiar daca unii dintre cei de la Contact au plecat catre alte posturi. Insa timp de 11 ani ritualul zilnic de a ma trezi sau de a veni acasa, de la scoala sau servici, si de a deschide repede radioul ca sa ascult Morning has broken, Cutiuta cu vechituri, Un-doi joi, Contact matinal, Caleidoscop, Top 30, Music by Request, Top Dance Chic, De la blues la rock, Top Nostalgic, Top Slow sau Party All The Time, cu urechea lipita de boxe seara, cind trebuia sa dau radioul incet pentru ca ai mei se culcau, sau cind adormeam cu radioul deschis, in surdina, nu s-a mai repetat niciodata.

In urma lui, mi-au ramas doar caietele in care notam constiincios topurile sau bucatile decupate din ziar, cu editiile pe care le pierdusem sau cu stiri despre cei care lucrau la Radio Contact. Mi-au ramas abtibildul si posterul  cu delfinul albastru, vinilul pe care l-am primit ca premiu la emisiunea lui Cristi Tomescu si pe care mi l-a inminat Ami Constantinescu, versurile de la Tom’s Dinner dactilografiate de Andreea Ionescu si casetele cu muzica inregistrata de la radio.

Nu sunt un fetisist, nu am fost niciodata, insa uneori dau peste toate aceste amintiri si mi-as dori sa mai existe inca o data Radio Contact. Si sa aud din nou cum Liana Stanciu prezinta inca o emisiune de muzica italiana, intro-ul de la Top 30 sau Cutiuta cu vechituri, Cat Stevens cintind Morning has broken, vocea lui Sorin Minghiat, jingle-urile Radio Contact, Doina Ene prezentind cu frazele ei elegante o noua melodie, risul Andreei Ionescu in timp ce fredoneaza pe True Blue al Madonnei, Radu Birsan si Cristi Dicianu facind atmosfera vineri seara.

Chiar daca Radio Contact nu mai exista el continua sa emita in sufletul meu si sa ma inspire in fiecare zi. Microbul muzicii pe care mi l-a transmis imi da boala cea mai dulce din lume.

La multi ani Radio Contact!

Radio Contact (25 februarie 1990 – 5 noiembrie 2003), frecventa 68.7 MHz / 96.1 MHz

Mai jos am facut o lista cu cei care au lucrat la Radio Contact , dupa notitele pe care le-am tinut de-a lungul anilor, de pe blogul Dianei Singer si cu ajutorul Andreei (Ionescu) Stan (multumesc Andreea!). Lista este total aleatoare:

Călin Popescu Tăriceanu – fondator, director
Gabi Dobroiu – animator (Top 30)
Marius Priscu – animator
Dorin Niculescu – animator, promo
Cristian Tomescu – animator (Stereotomic, Music by request, Party All The Time, Top 30)
Adrian Radu (Ami) Constantinescu – animator
Alexandru (Sasha) Niţă – animator (Weekend muzical, Morning has broken, Un-doi joi)
Sorin Minghiat – animator (Un-doi joi, Cutiuţa cu vechituri)
Alexandru Gheorghiaş – animator, realizator (Pop Hits USA, Rubrica de Sport, Contact Suvenir, Contact Gold, Top Nostalgic, Cutiuţa cu vechituri, Sport Weekend)
Giuseppe (Peppino) Rossi – animator (Albumul serii, Contact Jazz, Legende Rock, Top Nostalgic, De la blues la rock)
Magda Nedelcu
Paul Ciortoloman – animator
Andrei Nourescu – corespondent Sportul Românesc (Sport Weekend)
Henri Zalis – realizator (Lectura care dă viaţă)
George Stanca – realizator (Asta-i harababura)
Sensei Gabriel Dutchevici – realizator (Caleidoscop)
Adrian Iclozan
Alin Buzărin – realizator (Sport Weekend)
Petru Eleş
Alexandru Florin Alexe
Vasile Sebe
Simona Mihăilescu – animatoare (Actualitatea muzicală internaţională)
Sorin Mocanu – animator (Hit Interviu, Weekend în doi. Tu şi noi, Seară de seară)
Andu Câmpu – animator
Alex Revenco -realizator (Rock Bloc, Legende rock)
Adrian Bratosin
Adrian Popescu – animator (Contact direct cu muzica fierbinte, În arsiţa muzicii)
Adrian Sana
Iulian Foişor – (Cronica teatrală si cinematografică)
Doina Ene – animatoare (Cutiuţa cu vechituri, Muzică pentru [super]magazine şi buticuri, Un-doi joi, Top Matinal 5)
Cristian Nemţeanu (Doctor DJ) - animator, dj (Party All The Time, Caleidoscop, Top 30)
Cristi (Dino) Dicianu – animator (Ooops up, Contact New Wave, Friday Night Club, Party All The Time, Asta-i harababura)
Gabriel Guriţă – animator
Doru Salanti
Florin Petrescu – animator (Caleidoscop)
Lorena Bratu – (Clar de lună – Poezie)
Laura Gheorghe – animatoare
Augustus Costache
Dan Aştilean – promo
Adrian Anghel – animator (Conexiuni Top, Love sounds, Top Dance Tracks, Top 30)
Ovidiu Cătălinoiu – animator (Albumul serii, Top Nostalgic)
Mugurel Paveliu
Lucian Dobrovicescu
Cristian Pavel
Corneliu Stroe – animator (Contact Jazz)
Şerban Savu – animator (La cererea voastră, Răspunsuri la scrisori, Mozaic, Music by request, Top 30)
Miruna Coca Cozma – stiri
Andreea Berghea – animatoare
Daniel Mihu – dj
Dan Boarnă
Valentin Chifor
Lucian Boariu – animator
Ionuţ Andreescu
Maria Vasilescu – stiri
Dorian (Ardei) Kaminski
Aurel Dănuţ Mic – dj
Diana Bălan
Liana Stanciu (Georgescu) - animatoare (Răspunsuri la scrisori, Muzica italiană, Top Slow&Blues, Lovesongs, Contact Film, Top California-Casino)
Valeriu Turcan – stiri
Şerban Georgevici
Edy Gora
Marius Furdui – animator (Bilet de concert)
George Grigore
Cristin Tocan – animator
Raluca Moianu – animatoare (Week-end matinal, Contact Story, Fanta Fiesta, Lectura care dă viaţă, În arsiţa muzicii, Contact Story)
Alin Gălăţescu – stiri
Sorin Buznă – animator (Party All The Time)
Alexandru Macavei – animator
Viorel Popescu – animator
Romeo Repta
Cristian Span – vanzari
Viorel Rădulescu
Mirel Alexa
Victor Butuza
Alexandra Minea – realizator (Contact Film)
Corina Constantin – (Muzică electronică, Incursiune in viitor)
Radu Bîrsan – animator (Contact Matinal, Friday Night Club, Party All The Time)
Dragoş Stanca
Tony Teşiu – animator (Top 50)
Bogdan Vlăsceanu
Călin Georghiu – marketing
Andy Liţă – animator (Super Weekend, Seară de seară)
Loredana Popasav
Andrei Savastre
Dana Gheorghe
Ruxandra Petrescu – marketing
Dan Manole
Mădălina Ilinca
Manuel Armand Ratundu (DJ Armand) – dj (Tovarăşii tăi, Vineri nu mi-e somn, Party All The Time, Până mâine dimineaţă)
Laura Ivăncioiu (Ioniţă) – stiri, animatoare (Lupta cu somnul, Bună dimineaţa)
Manuel Dinculescu – animator
Dominique Iancu – animatoare (Week-end Matinal, Dimineaţa la Contact, Fabrica de hituri, Weekend în doi. Tu şi noi, Seară de seară, Picnic FM)
Mihai Dediu
Eugen Bulgaru – animator (Muzica asa cum vrei)
Sorin Niculescu – animator (Muzica aşa cum vrei)
Bogdan Miu – animator (Muzica aşa cum vrei)
Cosmin Prelipceanu – stiri, realizator (Actualitatea economică, Buletin Financiar)
George Zafiu – stiri, animator (Party All The Time)
Ilinca Misicu
Marius (Bebe) Tichescu
Aurelia Boriga Năstase – corespondent (Se întâmplă în America)
Alin Sufariu
Alex Preda – animator (Fabrica de hituri)
AG Weinberger – realizator (La ceas de blues… în Delfinariu)
Cătălin Kiriţă
Mihai Neguţ
Ramon Cotizo – animator
Cristi Schnebli – animator (Top 30, Top 100)
Maria Cristina Zărnescu (Popescu) – stiri
Carmina Mareş
Răzvan Negoescu
Dan Gabor
Laura Ganea
Călin Gheorghiu
Roxana Iliescu
Liviu Lomota
Gabriela Vrânceanu Firea – stiri, realizator (Sport şi muzică pentru burtică să nu crească măricică!)
Gabriel Butnaru – stiri
Răzvan Popescu – animator (Week-end Matinal, Sâmbăta Starurilor, Lupta cu somnul, Bună dimineaţa)
Cristian Barbu
Florica Drumen
Liviu Harnagea
Dragoş Gheorghiu
Laura Luca
Florin Budescu
Alexandru Bucur
Răzvan Măgureanu – realizator (Cheie, Contact, Motor!)
Bogdan (Şarpe) Popescu – animator (Stelele muzicii franceze, Contact Magazin, Enigme, Aproape clasic, Pauzele de dimineaţă, Zona 810, Tovarăşii tăi)
Gabriela Dinescu
Andreea Vădineanu – stiri
Jean Ifrim
Bogdan Dinu
Cristi Santu
Florin Alexe
Dănuţ Ionescu – realizator (Contact astronomic)
Florin Ionescu – realizator (Caleidoscop)
Stelian Tănase – realizator (Conversaţia de joi seară)
Beatrice Popa – stiri, animatoare (Friday Night Club)
Cristina Alexe
Răzvan Fodor
Ionuţ Mircea
Sorin David
Oana Stanoevici – stiri
Cristina Cojocaru (Bechenete)
Andreea Mihaela Ionescu (Stan) – animatoare (Pauzele de dimineaţă, Contact Country, Top 30, Top Dance Chic, Muzica pe sufletul tău, O fată deşteaptă începe la timp)
Raluca Drăguşin – animatoare (Top Dance Chic)
Cristi Matei – stiri
Ana Maria Adam – stiri
Camelia Oiegaş (Cluj)
Constantin Radu
Alina Scăunaş
Alex Niculescu – animator (Party All The Time)
Ioana de Hillerin – animatoare
Raluca Opreanu
Carmen Ivanov – stiri
Ioana Petrescu
Cipriana Voicu
Dana Vriu
Alina Vancia
Bianca Săndulescu – stiri
Emanuel David – animator
Marius Mirică
Corina Brandmeyer – vanzari
Valentin Popa Scurtu – stiri
Victor Butuza (Cluj)
Vlad Risca (Cluj)
Sergiu Stet (Cluj)
Marius Zamfir – stiri
Ovidiu Bodea (Cluj)
Dana Badea
Radu Cazan – stiri
Cristi Niţu – animator (Party All The Time)
Răzvan Dumitrescu – animator (Conversaţia de joi seară, Fair Play, Evenimentul Săptămânii)
Claudia Ion
Vlad Schuster
Paula Seling
Nicolae Groze
Graţiela Florea
Florin Ciobică
Daniela Repta
Adriana Giurgiu
Vali Bărbulescu – animator
Călin Ciobanu
Claudia Balosin
Cristina Nistor – stiri
Ionuţ (Johann) Pohrib – stiri
Roxana Niculescu Costei – stiri, realizator (România – Bosnia via satelit, Contact Politic)
Ciprian Bălţoiu
Claudia Petrişor (Beimel)
Estella Enache
Corina Salanti
Dan Tomescu
Dana Mircea
Corina Danilă
Mircea Radu – animator
Vali Dragu – animator (Contact New Wave, Amintiri despre viitor)
Radu Şoancă
Constantin Iancu
Daniel Todoran-Rares – stiri
Mihai Morar – animator (Super 50, Muzica aşa cum vrei)
Daniel Buzdugan – animator (Dimineaţa la Contact, Buzduganul dimineţii, Farsele lui Buzdugan)
Andrei Dumitrescu – animator (Cheie Contact Motor)
Alexandru Andrei

Later edit: intre timp am facut o lista citeva jingle-uri Radio Contact gasite pe internet  (thx Armand Daniel si Cătălin Deliu), le puteti asculta aici si le puteti descarca de aici.