Distractia copiilor in epoca ceausista era destul de limitata. Stiind toata ziua doar de scoala si de traiul monoton de acasa, unde imediat dupa ce veneai de la scoala nu puteai sa vezi nimic la televizor, fie pentru ca nu era program tv fie pentru ca era oprit curentul electric, copiii isi construiau si evadau in propria lume imaginara, caci pe vremea aceea nu erau Counter Strike, Warcraft, Youtube sau Facebook. Read the rest of this entry »
Amintiri din comunism, in imagini (partea a II-a)
20 februarie, 2010Despre vanitate
17 februarie, 2010Leo: V., tu ce vanity url (adresa web personalizata) ai pe Facebook?
V.: Fuck off!
Leo: Si cum se scrie: cu cratima sau cu punct?
V.: Cum vrei tu…
Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a V-a)
15 februarie, 2010Oamenii si robotul
Poate cea mai grea munca este aceea cu oamenii. De cand deschidem ochii personalitatea fiecaruia interactioneaza cu cea a celui de langa el si-i creeaza, voluntar sau involuntar, diverse probleme. Probleme am creat parintilor nostri si in special mamei inca inainte de a fi nascuti. Probleme am creat medicilor din maternitate. Probleme am creat (unii dintre noi) preotului care ne-a botezat, invatatoarei din gradinita, profesorilor, sefilor, subalternilor, prietenilor, rudelor, cunostiintelor si chiar celor care citesc aceste randuri. Dupa cum spuneam, problemele pot fi voluntare sau involuntare. Eu intentionez sa prezint cititorilor doar amintirile mele despre ceea ce am trait la Radio Contact. Nu intentionez sa acuz pe cineva, sau sa cercetez adevarul istoric in amanuntele lui. Acolo unde amintirile mi s-au volatilizat, acolo unde informatia mi-a lipsit, acolo am preferat sa nu fac referiri in povestea mea. Read the rest of this entry »
Despre rapiditate
15 februarie, 2010Leo: V., maine la ce mai lucrezi?
V.: La nimic.
Leo: Pai cum la nimic, aveai de facut niste widgeturi…
V.: Pai uite-asa, le-am terminat azi.
Leo: Pana mea, puteai sa te mai lalai si tu 2-3 zile sa ai la ce lucra, maine iar o sa stai degeaba…
Amintiri din comunism, in imagini (partea I)
14 februarie, 2010In acest weekend am facut curatenie prin camera si am dat peste citeva lucruri din copilaria mea. Sunt lucruri pe care le-am tinut ca amintire din scoala elementara, scoala generala sau primele luni de liceu industrial. Asta pentru ca sa imi aduc aminte din cind in cind de acele vremuri. Intimplator sau nu, acele vremuri erau si vremurile comunismului, dar nu le-am tinut in nici un caz ca sa imi amintesc de comunism, caci ele sunt strinse chiar in comunism. Acum insa, amintirea vremurilor copilariei si zilelor de scoala se confunda cu vremurile petrecute sub comunism. Read the rest of this entry »
Refugiatii
11 februarie, 2010Exista un loc in lume unde milioane de romani se refugiaza timp de ore bune, zilnic. In ciuda vigilentei vamesilor de la frontierele Romaniei, in fiecare minut trec pe sub nasul lor uneori clandestin, alteori in mod cu totul legal, mii de cetateni romani dornici sa evadeze din tara de care s-au saturat. Acesti refugiati trec granita in mediul online cu convingerea ca vor scapa citeva ore de Romania, in care nimic nu mai functioneaza normal, dar in graba lor catre acest “nicaieri” virtual aduc, ascunse bine in cutele mintii lor, toate prejudecatile si nedreptatile lumii de care fug cu atita elan. Read the rest of this entry »
Despre neprevazut
10 februarie, 2010Leo: V., vezi ca ai spus ca la ora 14:00 termini task-ul. Mai ai fix 50 de minute.
V.: Hm, trebuie sa prelungim termenul pina la ora 16:00.
Leo: Pai de ce?
V.: A intervenit ceva neprevazut.
Leo: Ce?
V.: Sictirul…
Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a IV-a)
9 februarie, 2010Liga de amatori, echipa, capitanul si antrenorul
Am incercat in fiecare clipa sa dam tot ce a fost mai bun din noi. Am incercat sa copiem ce ni s-a parut mai frumos, sa imitam tot ceea ce suna mai bine. Cei mai buni dintre noi, dupa ce au invatat abecedarul radio si-au format stilul lor. Era totusi 1990 si nici unul dintre noi nu era un “profesionist” in radio. Nu eram altceva decat o echipa de amatori care ne alesesem singuri un capitan, ni se impusese un antrenor si de a carei evolutie era tare mandru “proprietarul” din umbra. Read the rest of this entry »
Pixelul albastru
8 februarie, 2010Look again at that dot. That’s here, that’s home, that’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every “superstar,” every “supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there – on a mote of dust suspended in a sunbeam.
Carl Sagan
Un fir de praf pe o raza de soare… Poate ca aceste cuvinte traduc cel mai bine tot ce este scris mai sus in limba engleza. Nu, acest post nu este despre un trucaj ordinar; nu, este despre un fapt extraordinar. Un fapt petrecut acum 20 de ani, pe 4 februarie 1990. Voyager era pe cale sa paraseasca sistemul solar, dupa ce isi indeplinise misiunile timp de 13 ani, iar in acea zi NASA, la cererea speciala a lui Carl Sagan, a intors camera sondei pentru o ultima misiune si probabil cea mai grea dintre toate: sa faca o fotografie a Terrei, de la peste 6 mii de miliarde de kilometri distanta. Nimeni nu a stiu exact ce s-a intimplat cu acea fotografie decat cateva luni mai tirziu, cind informatia transmisa de Voyager a ajuns pe Pamint. Si iata ce a sosit.
Daca nu ati observat inca, in partea de sus, aproape de centru – putin spre dreapta, exista un pixel, un singur pixel, albastru. Iar aceea este Terra, casa noastra. Nu am incercat sa subliniez in nici un fel acel pixel, pentru ca toata puterea pe care aceasta fotografie o emana s-ar fi distrus. Iar daca acel pixel v-a pus deja pe ganduri, va las sa meditati.
Istorie Radio Contact: Ami Constantinescu (partea a III-a)
4 februarie, 2010Lumi paralele, jucarii, hobby-uri si oportunisti
In copilarie bunica imi povestea cum era inainte de al doilea razboi mondial. Cum se ducea la birou, cum iesea cu prietenii la spectacole, cum colinda tara si canta in nu stiu ce cor. Eu nu reuseam sa inteleg multe din povestile ei. Toate acele intamplari veneau de undeva de departe, dintr-o tara cu care multi dintre noi nu mai aveau nici o legatura. Ani mai tarziu, plimbandu-ma singur noaptea prin Paris aveam sa inteleg ca traind in Romania am fost in primul rand privat de tot ce era normal. Cei care nu si-au ingaduit in totalitate aceasta privatiune si-au cladit singuri o lumea a lor paralela. O lume rupta complet de realitatea exterioara, o lume a idealurilor, a hobby-urilor, a adevarurilor cenzurate, deschisa numai familiei si prietenilor foarte apropiati. Pesemne ca ne-a fost permisa tacit aceasta lume paralela, pentru a nu devansa decembriele din ‘89. Read the rest of this entry »
