Some ironic thoughts of mine (I)

18 aprilie, 2010

Mi-a spus ca vorbele mele i-au ranit foarte tare inima. Ei bine, i-am spus, sunt doar un simplu om, nu un expert in operatii pe cord.

***

Ii suplinesc cu brio pe toti dusmanii pe care nu ii am.

***

- Nu imi mai ramine timp pentru nimic. Sunt atat de ocupat.
- Cu ce?
- Ma duc la pescuit, urc pe munte, fac calatorii cu bicicleta.
- Sa inteleg ca timpul tau liber iti mananca tot timpul liber.

***

- Muncesc toata ziua buna-ziua si cistig un salariu de cacat! Ce fel de viata mizerabila e si asta?
- Ce vrei, tu nu te uiti la tine ca ai karma mica si pricajita?

***

- Am citit ca dupa ce murim ne reincarnam iarasi si iarasi pina cind atingem cel mai inalt nivel energetic si ne apropiem de Dumnezeu. Atunci cum naiba am nimerit eu aici, pe Pamint, dupa atitea reincarnari de la inceputul veacurilor?
- Pai iti spun eu: aici e planeta repetentilor.

***

- Cel mai maret vis al omenirii s-a implinit! a spus cu glasul tremurand primul astronat pe Marte. Dupa aceea au intrerupt transmisia pentru ca il taiase o durere crancena de burta si i se subtiase vocea si mai rau.

Amintiri din comunism, in imagini (partea a V-a)

13 martie, 2010

Voi incheia aceasta ultima parte a amintirilor mele din comunism cu cateva vorbe despre hobbyurile si  modurile de socializare ale copiilor/adolescentilor in epoca ceausista. Read the rest of this entry »

Despre bonusuri (2)

9 martie, 2010

Leo: V., mergi si vorbeste cu X, spune-i exact de ce ai nevoie pentru proiect.
V.: Pai i-am trimis un mail, nu e de ajuns?
Leo: E mai bine sa te duci si sa vorbesti fata in fata cu el, va intelegeti mai bine.
V.: Da’ ce se dau bonusuri pentru numar de kilometri parcursi in firma si nu stiam eu?

Despre genetica

8 martie, 2010

Leo: V., tu lucrezi acum, nu-i asa?
V.: Mdaaa, sigur! De unde stiai?!
Leo: Uite-asa, am eu un ochi in ceafa, cu care te vad.
V.: Ma gandeam eu ca ai tu niste anomalii genetice, la cat de ciudat esti.

Amintiri din comunism, in imagini (partea a IV-a)

6 martie, 2010

In comunism, pentru copii, scoala era unul din cele mai importante aspecte ale copilariei si adolescentei. Dar nu pentru ca ar fi constientizat importanta ei in mod firesc ci pentru ca, de mici, parintii le spuneau copiilor sa invete si le repetau acest lucru pe tot parcursul studiilor elementare, gimnaziale sau liceale. Asta si pentru ca un parinte cu o pozitie buna in societate, medic sau profesor sau avocat, nu vroia sa se faca de ras cu o odrasla ce nu invata si nu ii calca pe urme iar pentru parintii cu o pozitie inferioara in societate, marea masa a muncitorilor, acesta era un motiv de mandrie si speranta ca odrasla lor va urca pe scara sociala mai sus decat reusisera ei. Read the rest of this entry »

Despre tricouri

1 martie, 2010

Leo: Ooooh, salut V., faci cinste azi?
V.: De ce?!
Leo: Păi văd că te-ai înţolit, ţi-ai cumpărat un tricou nou?
V.: Nope, e tot ăla, dar l-am spălat aseară.

Amintiri din comunism, in imagini (partea a III-a)

1 martie, 2010

Cea mai mare bucurie pentru copii, in vremea comunismului, pe linga jucarii si plimbarile in parc sau in Oraselul Copiilor, erau cartile. Cartile cu povesti erau in abundenta, in special cele din colectia Povesti Nemuritoare, ele erau cele mai dragi lucruri, mai ales cind aveau si ilustratii. Si trebuie sa recunosc ca multe dintre ele mi-au ramas dragi si acum, dupa zeci de ani de atunci. Read the rest of this entry »

Despre alibiuri

26 februarie, 2010

V.: Băi, nu eşti bun de nimic! Ai făcut şi tu un script amărât de upload şi nu merge deloc.
Leo: Cum aşa? Doar l-am testat ieri de faţă cu tine şi mergea. De unde ştiu eu că nu l-ai stricat tu azi şi acum dai vina pe mine?
V.: Păi ce dovadă mai bună vrei să iţi dau decât faptul că nici nu am pus mâinile pe tastatură toată ziua?

Despre nepăsare

24 februarie, 2010

Leo: V., ce faci? Te văd foarte prins.
V.: Te ignor de la distanţă.

Singurătatea alergătorului de cursă lungă

22 februarie, 2010

Pentru toţi care au rămas în urmă: priviţi înainte dacă nu mă mai vedeţi prin preajmă, eu sunt în faţă, nu în spatele vostru.

Manfred Mann’s Earth Band – Questions

In a dream it would seem
I went to those who close the open door
And turning the key, I sat and spoke to those inside of me

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
Where the moon was a star-painted dancer
And the world was just a spectrum of light

They reached to my center of reason
And pulled on the touchstone that’s there
The shock of that light had me reeling
And I fell into the depths of despair

Turning the key, I sat and spoke to those inside of me…

They answered my questions with questions
And set me to stand on the brink
Where the sun and the moon were as brothers
And all that was left was to think

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
The power that bore me had left me alone
To figure out which way was right.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.