Archive for the ‘Ganduri nespuse’ Category

Some ironic thoughts of mine (I)

18 aprilie, 2010

Mi-a spus ca vorbele mele i-au ranit foarte tare inima. Ei bine, i-am spus, sunt doar un simplu om, nu un expert in operatii pe cord.

***

Ii suplinesc cu brio pe toti dusmanii pe care nu ii am.

***

- Nu imi mai ramine timp pentru nimic. Sunt atat de ocupat.
- Cu ce?
- Ma duc la pescuit, urc pe munte, fac calatorii cu bicicleta.
- Sa inteleg ca timpul tau liber iti mananca tot timpul liber.

***

- Muncesc toata ziua buna-ziua si cistig un salariu de cacat! Ce fel de viata mizerabila e si asta?
- Ce vrei, tu nu te uiti la tine ca ai karma mica si pricajita?

***

- Am citit ca dupa ce murim ne reincarnam iarasi si iarasi pina cind atingem cel mai inalt nivel energetic si ne apropiem de Dumnezeu. Atunci cum naiba am nimerit eu aici, pe Pamint, dupa atitea reincarnari de la inceputul veacurilor?
- Pai iti spun eu: aici e planeta repetentilor.

***

- Cel mai maret vis al omenirii s-a implinit! a spus cu glasul tremurand primul astronat pe Marte. Dupa aceea au intrerupt transmisia pentru ca il taiase o durere crancena de burta si i se subtiase vocea si mai rau.

Amintiri din comunism, in imagini (partea a V-a)

13 martie, 2010

Voi incheia aceasta ultima parte a amintirilor mele din comunism cu cateva vorbe despre hobbyurile si  modurile de socializare ale copiilor/adolescentilor in epoca ceausista. (mai mult…)

Amintiri din comunism, in imagini (partea a IV-a)

6 martie, 2010

In comunism, pentru copii, scoala era unul din cele mai importante aspecte ale copilariei si adolescentei. Dar nu pentru ca ar fi constientizat importanta ei in mod firesc ci pentru ca, de mici, parintii le spuneau copiilor sa invete si le repetau acest lucru pe tot parcursul studiilor elementare, gimnaziale sau liceale. Asta si pentru ca un parinte cu o pozitie buna in societate, medic sau profesor sau avocat, nu vroia sa se faca de ras cu o odrasla ce nu invata si nu ii calca pe urme iar pentru parintii cu o pozitie inferioara in societate, marea masa a muncitorilor, acesta era un motiv de mandrie si speranta ca odrasla lor va urca pe scara sociala mai sus decat reusisera ei. (mai mult…)

Amintiri din comunism, in imagini (partea a III-a)

1 martie, 2010

Cea mai mare bucurie pentru copii, in vremea comunismului, pe linga jucarii si plimbarile in parc sau in Oraselul Copiilor, erau cartile. Cartile cu povesti erau in abundenta, in special cele din colectia Povesti Nemuritoare, ele erau cele mai dragi lucruri, mai ales cind aveau si ilustratii. Si trebuie sa recunosc ca multe dintre ele mi-au ramas dragi si acum, dupa zeci de ani de atunci. (mai mult…)

Singurătatea alergătorului de cursă lungă

22 februarie, 2010

Pentru toţi care au rămas în urmă: priviţi înainte dacă nu mă mai vedeţi prin preajmă, eu sunt în faţă, nu în spatele vostru.

Manfred Mann’s Earth Band – Questions

In a dream it would seem
I went to those who close the open door
And turning the key, I sat and spoke to those inside of me

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
Where the moon was a star-painted dancer
And the world was just a spectrum of light

They reached to my center of reason
And pulled on the touchstone that’s there
The shock of that light had me reeling
And I fell into the depths of despair

Turning the key, I sat and spoke to those inside of me…

They answered my questions with questions
And set me to stand on the brink
Where the sun and the moon were as brothers
And all that was left was to think

They answered my questions with questions
And they pointed me into the night
The power that bore me had left me alone
To figure out which way was right.

Amintiri din comunism, in imagini (partea a II-a)

20 februarie, 2010

Distractia copiilor in epoca ceausista era destul de limitata. Stiind toata ziua doar de scoala si de traiul monoton de acasa, unde imediat dupa ce veneai de la scoala nu puteai sa vezi nimic la televizor, fie pentru ca nu era program tv fie pentru ca era oprit curentul electric, copiii isi construiau si evadau in propria lume imaginara, caci pe vremea aceea nu erau Counter Strike, Warcraft, Youtube sau Facebook. (mai mult…)

Amintiri din comunism, in imagini (partea I)

14 februarie, 2010

In acest weekend am facut curatenie prin camera si am dat peste citeva lucruri din copilaria mea. Sunt lucruri pe care le-am tinut ca amintire din scoala elementara, scoala generala sau primele luni de liceu industrial. Asta pentru ca sa imi aduc aminte din cind in cind de acele vremuri. Intimplator sau nu, acele vremuri erau si vremurile comunismului, dar nu le-am tinut in nici un caz ca sa imi amintesc de comunism, caci ele sunt strinse chiar in comunism. Acum insa, amintirea vremurilor copilariei si zilelor de scoala se confunda cu vremurile petrecute sub comunism. (mai mult…)

Pixelul albastru

8 februarie, 2010

Look again at that dot. That’s here, that’s home, that’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every “superstar,” every “supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there – on a mote of dust suspended in a sunbeam.

Carl Sagan

Un fir de praf pe o raza de soare… Poate ca aceste cuvinte traduc cel mai bine tot ce este scris mai sus in limba engleza. Nu, acest post nu este despre un trucaj ordinar; nu, este despre un fapt extraordinar. Un fapt petrecut acum 20 de ani, pe 4 februarie 1990. Voyager era pe cale sa paraseasca sistemul solar, dupa ce isi indeplinise misiunile timp de 13 ani, iar in acea zi NASA, la cererea speciala a lui Carl Sagan, a intors camera sondei pentru o ultima misiune si probabil cea mai grea dintre toate: sa faca o fotografie a Terrei, de la peste 6 mii de miliarde de kilometri distanta. Nimeni nu a stiu exact ce s-a intimplat cu acea fotografie decat cateva luni mai tirziu, cind informatia transmisa de Voyager a ajuns pe Pamint. Si iata ce a sosit. 

Daca nu ati observat inca, in partea de sus, aproape de centru – putin spre dreapta, exista un pixel, un singur pixel, albastru. Iar aceea este Terra, casa noastra. Nu am incercat sa subliniez in nici un fel acel pixel, pentru ca toata puterea pe care aceasta fotografie o emana s-ar fi distrus. Iar daca acel pixel v-a pus deja pe ganduri, va las sa meditati.

Despre menire

12 ianuarie, 2010

In ultima vreme discutiile pe care le port se invirt inevitabil jurul ideii de menire. Iar cei cu care vorbesc sunt pusi in dificultate atunci cind ajung sa ii intreb: care este menirea ta? Cu toate acestea, raspund: inca nu stiu. Pentru cineva care ajunge la 30 de ani, asa cum mi s-a intimplat mie, sa nu iti cunosti inca menirea este periculos. Periculos pentru ca iti tarasti viata de pe o zi pe alta, facand fie ce este nevoie sa faci fie ceea ce iti place sa faci sau uneori nici una nici alta. Iar in acel moment, ti se insinueaza subtil in minte, atunci cind te duci la culcare, cind stai singur in fata farfuriei cu mancare, cind stai in cada cu apa fierbinte si te uiti in tavan sau cind astepti minute in sir autobuzul privind in gol: ce noima am eu pina la urma pe fata acestui pamint? (mai mult…)

3

29 august, 2009

Pe 27 august s-au implinit 3 ani de cind am pornit acest blog. Nu a existat un motiv anume pentru acest lucru cu atit mai mult cu cit nu imi place sa vorbesc despre mine. Pur si simplu am crezut ca de fiecare data cind incep un lucru ca pot schimba ceva in mentalitatea oamenilor cu care interactionez. Dupa 3 ani si peste 100 de posturi cu subiecte diverse am ajuns in acelasi punct. (mai mult…)


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.