Amintiri din comunism, in imagini (partea a V-a)

Voi incheia aceasta ultima parte a amintirilor mele din comunism cu cateva vorbe despre hobbyurile si  modurile de socializare ale copiilor/adolescentilor in epoca ceausista.

In copilarie, cel mai des intilnit hobby era colectionarea de diverse lucruri, dupa posibilitatile fiecaruia. De la ambalajul tigarilor, chibriturilor, ciocolatilor, pastelor de dinti, de sapun, de parfum pana la colectionarea de surprize de la guma de mestecat Turbo si a timbrelor filatelice. Totusi, ca sa reusesti sa iti maresti colectiile, uneori trebuia sa ai mare noroc caci pachetele de tigari Kent, Pall Mall sau alte marci straine nu se gaseau oficial, ci se procurau pe sub mana, de la rude sau prieteni se ce intorceau din strainatate sau de la studentii straini din Regie si de regula erau date ca spaga in diverse institutii de stat pentru rezolvarea problemelor fiecaruia. In rest, romanii fumau Bucegi, Carpati cu filtru si fara filtru, Marasesti si bineinteles tigarile importate din celelalte tari comuniste, cele bulgaresti (BT), chinezesti si albaneze. Cutiile de sapun si parfum straine, la fel, se gaseau mai greu, sapunurile si parfumurile straine, ca Fa sau Rexona, fiind si ele folosite ca mita. In afara de acestea, bineinteles, gaseai sapunul romanesc Cheia iar cea mai intalnita marca parfum era Bac.

Colectionarea timbrelor era hobby-ul cel mai la indemana si unul din cele mai raspandite. La fiecare oficiu postal sau chiosc de ziare dar si oficii speciale de filatelie puteai gasi plicuri cu timbre, dintre care cele mai multe erau romanesti, pe subiecte variate: fauna si flora, sport, personalitati, etc. Cele mai multe serii filatelice straine erau mongoleze, poloneze, cehoslovace, rusesti, maghiare sau cubaneze. Ca si surprizele si timbrele erau motiv de adunat in gasca pe scarile blocului ca sa se faca schimb de dubluri. Uneori cand schimbul nu era destul de avantajos se dadeau la schimb si alte lucruri: insigne, poze cu Rocky sau Rambo sau Bruce Lee si uneori chiar si mingii.

Surprizele erau primul hobby din viata unui copil caci in drum spre scoala sau chiar la poarta scolii gaseai tiganci care vindeau seminte si guma de mestecat Turbo. Gumele erau destul de scumpe, 3 lei sau 5 lei, iar in ele gaseai surprize care aveau ca tematica masini, motociclete, avioane, fotbalisti, benzi desenate cu Tipi-Tip sau diverse personaje de film. Atunci cind plecau spre scoala se stia, trebuia sa ai in cu tine ceva bani de seminte si guma. De regula parintii iti lasau 5-10 lei de cheltuiala sau luai din pusculita cu banii strinsi cind mergeai la bunici sau alte rude si ti se lasau citiva lei pentru guma. Alte dulciuri pe care le gaseai in buzunarele copiilor erau cipurile, bombonite mici si multicolore care se gaseau in cutiute transparente, de plastic.

Cind nu ieseai afara sa bati mingea sau nu aveai chef de joaca organizai seara de diafilme. Diafilmele erau role de film cu povesti pentru copii sub forma de benzi desenate in care textul era pozitionat in partea de jos sau intre cadre, exact ca in filmele mute. Rolele de film contineau cadre statice, iar cu ajutorul unei rotite din aparatul de proiectie treceai de la unul la altul. Acum poate acest lucru pare absurd cind te gandesti ca puteai sa citesti mai degraba o carte decat sa te uiti la niste imagini pe perete, dar la vremea aceea culorile si modul in care erau desenate personajele din diafilm erau un mod de recreere si, in plus, la acea varsta frageda te ajutau sa vizualizezi personajele bune sau rele din cartile de povesti. Rolele de diafilm ca si casetele video erau si ele subiectul imprumuturilor intre colegii de clasa sau prieteni.

Abtibildurile erau insa favoritele oricui. Indiferent cu ce erau, copiilor le placea sa aiba abtibilduri si sa le lipeasca peste tot in casa: frigidere, dulapuri, televizoare, faianta de la baie si chiar pe caietele si copertile manualelor. In librarie se gaseau abtibilduri care se lipeau fie folosind apa (ca sa le desprinzi si sa le poti lipi), fie erau autocolante, fie se lipeau prin presare cu ceva, de regula cu pixul. Acestea din urma, numite Vitodecor J, erau cele mai intilnite si aveau de asemenea tematica variata: personaje de desene animate, avioane, masini, corabii, flori, etc. Unele din cele mai apreciate erau cele cu diverse fonturi cu care puteai sa iti scrii numele frumos pe caiete.

Ca adolescent, cel mai intilnit hobby, era, bineinteles, cititul. In comunism, cu toata cenzura existenta si pe langa faptul ca manualele erau pline de propaganda comunista, cartile si publicatiile ramineau una din sursele cele mai apreciate de informatie si divertisment. In fapt, cartile erau o valoare nu numai din cauza preturilor destul de mari pe care se procurau ci si a continutului lor. Cartile erau chiar ingredientul principal al vietii oamenilor, nu numai pentru ca se punea foarte mult accent pe educatie dar si pentru ca ele erau un mod de a submina si eluda regimul si propaganda, fiindca in ele gaseai sau iti inchipuiai ca gasesti lucruri subversive. Pe de alta parte, copil fiind si chiar adolescent, in lipsa mijloacelor moderne de recreere, precum computerele, consolele sau mp3-playerele, cartile erau cea mai buna modalitate de petrecere a timpului, cind visai ca esti Sindbad Marinarul infruntand un djin sau un pirat in cautarea Insulei comorilor, un ciresar in castelul Fetei in alb sau un liceean indragostit.

Avantajul ironic pe care ti-l dadea comunismul era ca in abordarea sa materialist-stiintifica si a pregatirii omului multilateral-dezvoltat de maine, materialele despre noutatile tehnologice si stiintifice erau publicate in mai toate revistele de tineret, precum Start spre viitor, Cutezatorii, Stiinta si Tehnica, Tehnium sau Magazin. Conex si implicit acestui lucru, literatura SF era un domeniu literar de mare perspectiva pentru un scriitor, pentru ca imaginatia, atita timp cit nu ataca regimul ci se focaliza pe teme fantastice avea un teren propice de dezvoltare. As putea spune ca alaturi de romanele politiste (sau mai bine zis militiste) in care detectivii romani (din rindurile Militiei Romane, evident) prindeau cei mai periculosi sau inteligenti criminali, literatura stiintifico-fantastica scrisa de autori romani era una din cele mai bune din blocul comunist. La vremea aceea exista colectia Povestiri Stiintifico-Fantastice, ce continea mini-grupaje de nuvele SF sau chiar povestiri SF in foiletoane. Aceasta publicatie era cunoscuta si sub numele de Anticipatia (chiar numele sub care a continuat dupa Revolutie). De asemenea, existau si almanahuri anuale Anticipatia ce cuprindeau cele mai bune povestiri SF ale autorilor romani sau straini.

Pentru cei pasionati de stiinta, existau si o gramada de carti de popularizare, in special prin intemediul unor personaje de poveste precum Alunel, dar si prin intermediul unor autori precum Dan Apostol, care abordau subiecte mai putin strict stiintific dar care incitau copiii si tinerii cu intrebari privitoare la lumea inconjuratoare, la o varsta in care intrebarile despre “ce voi face cind voi fi mare?” incepeau sa apara. Existau in librarii si diverse seturi precum setul Optik Cabinet, care cuprindea o sumedenie de experimente optice prin care copiii erau indemnati sa cunoasca si sa experimenteze lucrurile singuri sau seturi cu modele aeronautice de plastic, asamblabile, prin care obtineai si o jucarie dar in acelasi timp invatai si diverse lucruri interesante despre avioane.

Vreau sa inchei aceasta serie de “Amintiri din comunism, in imagini”, cu o concluzie, poate subiectiva si putin nostalgica: vremurile regimului comunist au fost unice din perspectiva unui copil de 10-14 ani, caci copilaria lui, inocenta sa neintinata de lucrurile care distrag in ziua de astazi atentia de la autoeducatie si introspectie, necesare unui om in dezvoltarea lui personala, a fost una ce i-a permis sa isi focalizeze ambitiile si aspiratiile catre idealuri nobile, lipsite de scopul material, inevitabil, pe care il traim in ziua de astazi. Multi dintre cei care si-au trait copilaria in ultimii ani ai comunismului sunt rupti in doua de realitatea actuala, celalta jumatate tanjind dupa zilele in care valorile umane si spirituale insemnau ceva, prin prisma acelor vremuri grele.

Vezi si:

Nota: Materialele din acest post fac parte din colectia personala.

About these ads

Etichete: , ,

9 Răspunsuri to “Amintiri din comunism, in imagini (partea a V-a)”

  1. nicu Says:

    Salut Leo
    Esti primul (cred?!?!?!) care face o antologie a copilariei noastre din vremea comunismului. Felicitari ! Insa nu te rezuma doar la obiectele expuse aici, in poze. Expune si niste jucarii daca mai ai. Sau poti cere ajutor la fondatorii dite-ului http://www.amj.ro sau la diversi utilizatori de pe forumul http://www.miniauto.ro (in special user-ul lucas0125 – este marele expert in jucarii comuniste al miniauto.ro).
    Daca ai nevoie de ceva ajutor in acest sens, cu niscaiva poze, te pot ajuta si eu cu ce am si eu din acea vreme (masinute, etc.).
    In alta ordine de idei, m-ar interesa daca nu ai cumva vreo dublura a jocului de carti “Pacalici”. Daca ai, astept un mesaj la nuculetul@yahoo.com

  2. o bunica pensionara Says:

    Emotionante amintiri. Aceste lucruri despre care povestesti atat de natural le-am trait si eu alaturi de fiul meu care acum are 50 de ani. Tot ce ai spus este mai mult decat adevarat, parca revad toate cele scrise.Si fiul meu a citit foarte mult (am avut grija sa cumpar tot ce aparea), a colectionat timbre, reviste etc. Unde sunt vremurile de altadata? Nu o spun cu nostalgie dar atunci se invata carte daca voiai sa faci acest lucru, lumea nu alerga atata dupa bani ca acum. Din pacate acum primeaza valoarea banilor si nu cea umana si intelectuala. Unii (destul de multi) isi cumpara diplome universitare pe bani multi dar raman (iertati-mi expresia) niste_ ‘prosti’. Mi-a facut multa placere sa citesc aceste amintiri mai ales ca nepoata mea din partea fiului meu abia a terminat facultatea si are nostalgii despre viata petrecuta in scoala. BRAVO!

  3. morbo Says:

    oau, ”va place fizica”! carte de capatai :) stiu ca m-a prins putin dupa revolutie, cand imi amintesc ca erau si la tvr niste desene foarte savante, ceva franco-japoneze, care tot asa, umblau sa deschida copiilor apetitul pt stiinte exacte.
    complet in acord cu continutul postului…in afara de partea cu guma turbo :) inainte de revolutie?! poate la bucuresti si prin alte parti. la sibiu pana in 1990 n-am pupat decat guma din aia romaneasca, mentolata, tare ca piatra, cu ambalaj verde.dar, ocazional, si gume straine (lame wrigley) de la cunostinte, sasi, ale parintilor mei, care le primeau in pachetele din germania.
    bine punctata chestia cu accentul care se punea pe stiinta. iubesc la nebunie treaba asta la ”epoca de aur”. din punctul asta de vedere,multumesc lui dumnezeu ca mi-am trait copilaria intr-un astfel de mediu, din care, din fericire, s-a mai pastrat destul, din inertie, si cativa ani dupa revolutie.
    evident, complet de acord si cu concluzia postului. iar faptul ca avem o ancora aruncata in ”cealalta jumatate” ne ajuta sa facem fata valurilor din jumatatea astalalta. macar moral.

  4. Eu Says:

    SUNT MANDRU CA AM FOST COPIL IN ACEA PERIOADA!!!

  5. caolin Says:

    frumoase poze.
    Eu sunt nostalgic dupa acele vremuri si am cateva obiecte de colectie inca din copilarie.
    Imi placeau in special surprizele din gume, iar de doi ani am reinceput sa le colectionez, asa ca am strans cateva mii, frumos ordonate.
    Sunt curios sa iti admir colectia, eventual sa le cumpar sau sa iti adaug daca esti interesat.
    Ma gasesti la email florin_c75@yahoo.com

  6. pinguee'74 Says:

    salut leo , mi-ai trezit niste amintiri foarte placute cu aceste poze.te-as ruga daca se poate sa ami trimiti si mie pe e-mail regulamentul de la jocul ,, sus-jos,, dar nu cel cu tom & jery si de la cel vechi cu poze din circ , am o fetita de 7 ami si as vrea tare mult sa joc cu ia aceste jocuri , piticot, sus-jos.. cu mi de multumiri si astept cu nerabdare raspunsul tau

  7. anca1966 Says:

    foarte placut articolul tau,eu cand eram copil(acum am 45 de ani)eram abonata la revista arici pogonici si dupa aia la cutezatorii,colectionam si eu timbre si servetele colorate.Mi aduc bine aminte ca faceam schim de servetele si unele erau groase,le separam in mai multe…aaah ce vremuri!!!Am citit si eu f mult si nu mi pare rau ca parintii si profesoara de romana dna Agache,au fost severi.Aveau dreptatae:am ramas cu ceva in cap…
    Multumesc mult pt paginile create,sora mea mi le a facut cunoscute

  8. anca1966 Says:

    Ar trebui sa scrii o carte…te sustin..

  9. gonzi Says:

    da, asa este leo, e o problema reala cea pe care ai descris o in ultimele randuri..

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: