Revista Pif Gadgets a fost declarata falimentara de catre un tribunal francez pe 15 ianuarie.
Stirea am citit-o cu un soi de nostalgie desi, dupa atita vreme, e mai degraba o nostalgie rece, insa nu ma pot abtine sa nu aduc un omagiu celor care au incintat milioane de copii din lumea intreaga cu benzile lor desenate.
Lucru mai putin cunoscut e faptul ca revista isi are radacinile intr-o revista aflata sub tutela Partidul Comunist Francez, aparuta imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca o continuare a unui jurnal republican, Junele Patriot, publicat in ilegalitate in perioada razboiului. Acesta este si unul dintre motivele pentru care in paginile ei au aparut si multe istorisiri cu tema patriotica petrecute in timpul ocupatiei germane.
Revista a atins un punct culminant al notorietatii in anii ’70-’80, perioada in care am facut si eu cunostinta prima data cu ea. Imi aduc aminte nu numai de Pif si Hercule, dar si de Placid si Muzo, Leo, Arthur – fantoma justitiara, Corinne si Jeannot, Gai-Luron, Ludovic, Nestor, Horace, Teddy Ted, Fanfan La Tulipe, Loup Noir, Omul invizibil si nu in ultimul rind, bineinteles, Rahan.
Poate ca Pif nu a schimbat viata copiilor romani de atunci, dar pentru vremurile in care nu puteau vedea benzi desenate decit in Cutezatorii, Pif a insemnat o bucatica de fericire. Iar copii de astazi nu stiu ca au pierdut inocenta unor benzi desenate pline de aventuri haioase si cu valente educative in favoarea unora comerciale, in genul celor cu Spiderman, Superman sau X-Men.
Etichete: benzi desenate, pif, revista
25 februarie, 2009 la 2:09 pm |
Păcat.
Am copilărit şi eu cu revista Pif (o aveau câţiva prieteni) şi ne bucuram când aparea, lunar, fiecare număr.
Puţina franceză pe care mi-o mai amintesc din şcoală o exersam cu interes iar genul desenului caricatural (comics) l-am preluat copiind la început desenele lui Cezard cu Arthur sau Rigolus şi Tristus.
Ce bine că mai am câteva exemplare din anticariat.