Voinescu Maria
n. 8 noiembrie 1925 – d. 18 ianuarie 2008
Sectia de Terapie Intensiva, Spitalul Bagdasar-Arseni
18 ianuarie 2008, orele 21:00
Anton, Rodica si tataie isi scoteau halatele in holul de la intrarea in sectie. Am asteptat momentul ca sa merg pentru ultima data la mamaie, inainte sa plec. Ma apropiam de patul ei si ii vedeam corpul zbuciumindu-se sub bataile inimii ei. 150 bpm. Era intoarsa cu spatele spre mine, intr-o parte, incercind sa traga aer in pieptul ei slab si usor dezvelit de atita neliniste. Se uita in gol si respira greu iar eu i-am pus mina pe umar si am mingiiat-o. S-a intors spre mine si s-a uitat cu ochii mirati, adulmecind mirosul celui care era in spatele ei. Nu ma zarea dar eu m-am apropiat de timpla ei si am sarutat-o in timp ce i-am soptit, plingind, la ureche: “Te iubesc, mamaie!”. Ceva din mine imi spunea ca nu am sa o mai revad dupa noaptea aceasta. M-am ridicat putin si am privit spre ea. Si-a intors fata de la mine si a tras aer adinc in piept inca o data. “Si eu te iubesc, cel mai mult, pe tine.” Am mai sarutat-o de 2 ori pe timpla si m-am mai uitat citeva secunde la ea in timp ce o mingiiam pe bratul sting. Apoi m-am indepartat.
La orele 22:00 ale zilei de 18 ianuarie a murit cea mai buna mamaie din lume.
